„Roata”, în memoria cardiologului Radenko Stankovici
„Roata”, în memoria cardiologului Radenko Stankovici –
Medicul cardiolog reşiţean, Mircea Meilă, a publicat recent un volum remarcabil de recuperare a memoriei unei personalităţi de excepţie. Volumul, intitulat „Roata”, apărut la editura Neutrino – 2012, dezvăluie aspecte despre viaţa şi opera medicului Radenko Stankovici, pe care Mircea Meilă îl consideră una dintre cele mai mari personalităţi ştiinţifice şi politice ale sârbilor, alături de cărturarul Dositei Obradovici. Aceste două personalităţi, deşi au trăit în epoci diferite, au în comun faptul că s-au născut în Banatul istoric, pe teritoriul care astăzi aparţine României. Obradovici, întemeietorul universităţii din Belgrad, care astăzi îi poartă numele, s-a născut la Ciacova, în anul 1742 (d. 1811 – Belgrad), iar medicul şi politicianul Radenko Stankovici s-a născut la Lescoviţa, în anul 1880 şi a murit în 1953, la Belgrad.
Mircea Meilă ne-a declarat că a dorit să scrie despre Radenko Stancovici, deoarece, din păcate, acesta este prea puţin cunoscut, în ciuda amprentei puternice pe care a lăsat-o asupra epocii în care a trăit (cităm din volum): „Ca medic, dr. Radenko Stankovici i-a ajutat pe toţi fiind răsplătit cu stima semenilor. În calitate de politician a provocat resentimente atât germanilor cât şi comuniştilor. A fost îndepărtat din viaţa publică, fiind considerat ceea ce nu a fost niciodată. Duşman al propriei ţări. Adevăratul popor sârb, însă, nu l-a uitat. Nici roata timpului care ne urcă sau coboară. L-a mai ridicat o dată, postum, după ce au fost îndepărtaţi comuniştii de la putere. Pe 18 decembrie 2006, la o jumătate de veac de la moartea doctorului Radenko Stankovici, Tribunalul de la Beograd a decis reabilitarea sa şi a altor 15 cunoscuţi profesori şi oameni de ştiinţă sârbi. Acţiunea a fost iniţiată de către decanatul Facultăţii de Medicină din Beograd şi a compensat ceva din nedreptatea comisă de istorie”. Medicul Radenko Stancovici este părintele cardiologiei sârbeşti şi a lucrat în echipă cu medicul şi cercetătorul Karl Landsteiner, laureat al Premiului Nobel pentru medicină în 1930, căruia i se datorează primul sistem de clasificare al grupelor sanguine. Ca politician, Radenko Stankovici a fost unul din cei trei membri ai Consiliului de regenţă al Serbiei, la sfârşitul anilor ’30, când regele Serbiei a fost Petru, încă minor în acea vreme. După venirea comuniştilor la putere a fost condamnat politic şi a fost trimis la închisoare timp de 12 ani. A murit la câteva luni după ce a fost eliberat.Volumul „Roata”, subintitulat „Trecerea prin lume a doctorului Stankovici” se află la librăria Semn de carte din Reşiţa.
Лекар, професор и краљевски намесник; министар просвете од 5. новембра 1932. До 27. јануара 1934.
Рођен је у банатском селу Лесковица, на левој обали Дунава, у данашњој Румунији, 26. априла 1880. Српску велику гимназију у Новом Саду завршио је 1897. Медицину је студирао у Будимпешти, Инсбруку и Бечу, где је и докторирао 1903. До 1906. био је у Бечу асистент проф. Хермана Нотнагела и др Карла Ландштајна.
Од 1906. до 1920. имао је у Загребу приватну ординацију. Знатна је била његова улога за време ослобођења у Народном вијећу, где је био повереник за социјалну политику. По преласку у Београд на новооснованом Медицинском факултету изабран је за ванредног професора интерне пропедеутике 1921. Шкосле 1921/22. био је на студијском путовању по САД. По повратку изабран је за шефа Интерне пропедеутичке клинике, у којој је инсталирао први ЕКГ апарат у Србији.
Редовни професор и лични лекар краља Александра био је од 1929. Клинику је, пошто је именован за сенатора, напустио у другој половини 1932.
Краље Александар указом од 6. априла 1933. доноси одлуку да се на основу параграфа 4Закона о употреби Главног школског фонда „изгради и отвори потпуна мушка гимназија“ и донет је Правилник о Дому Краља Александра Првог за ученике средњих школа у Београду20. јула 1933. Непотпуна реална гимназија отворена је у Бару 2. фебруара 1933; Школа за сестре болничарке основана је при Медицинском факултету у Загребу 17. маја 1933.
На основу Закона о народним школама прописана су Правила о амбулантним школама на основу које се отварају у ретко насељеним местима где нема могућности за отврање редовних школа 9. септембра 1933, као и Правила о школским станицама ради пружања помоћи деци првог и другог разреда.
Прописана су Правила о раду и реду у интернату Више домаћичке школе у Старом Футогу.
Објављен је Закон о верској настави у народним, грађансним, средњим и учитељским школама у Краљевини Југославији, за ученике признатих вероисповести 23. септембра 1933.
Посебним административним мерама подржаван је и обавезни рад учитеља на описмењивању и просвећивању женске омладине, као и рад на ширењу писмености и здравственом просвећивању.
Стручне радове објављивао је у Медицинском прегледу.
После убиства краља Александра у Марсељу у октобру 1934. један је од тројице краљевских намесника од 10. октобра 1934. до 27. марта 1941. Као противник потписивања Тројног пакта после капитулације Краљевине Југославије 1941, интерниран је у Беч. У Београд се вратио 1943, где је дочекао и крај рата. Своје услуге понудио је Медицинском факултету 1946. Ухапшен је као државни непријатељ и осуђен на 12 година робије, губитак грађанских права и конфискацију имовине.
Умро је у Београду 5. децембра 1956.
ДЕЛА: Аритмије, 1/1926; О константности појава код митралне стенозе, 2/1928; О поремећају економије срчаног рада код урођених срчаних мана, 3-4/1929; Носологија у интерној дијагностици, 3/1929. (Ови радови објављени су у Медицинском прегледу.)
Medic, profesor si guvernator regal, ministrul educației din 5 Aprilie 1932 – 27 Ianuarie 1934th Născut în satul Leskovica – Banat, pe malul stâng al Dunării, acum România, A studiat medicina la Budapesta, Innsbruck și Viena, unde a obtinut 1903rd doctoratul. Până în anul 1906. a fost profesor asistent la Viena. Din anul 1906. până în 1920. a avut un cabinet privat din Zagreb. Semnificativ a fost rolul său în timpul eliberării ( Consiliului Național ) – el a fost mandatar pentru Politici Sociale. 1921/22. a fost într-o călătorie de studiu în Statele Unite ale Americii. La întoarcerea sa, el a fost ales să conducă clinica unde a instalat prima ECG în Serbia. Din 1929 a fost profesorul și medicul personal al regelui Alexandru . A sprijinit : măsuri speciale administrative, alfabetizarea și educarea femeilor tinere, precum şi munca pe extinderea de alfabetizare și de educație pentru sănătate, şcolile internat, sprijinirea copiilor din clasa întâi şi a doua, stabilirea unor norme privind amplasarea şi buna funcţionare a unor baze ambulatoriu în şcolile deschise în zonele slab populate, etc. Lucrări tehnice publicate în examinarea medicală. După asasinarea regelui Alexandru în Marsilia, în octombrie 1934. unul din trei guvernatorului regal din 10 Octombrie 1934. la 27 Martie 1941. Radenko Stankovic – adversar la semnarea Pactului Tripartit, după capitularea Regatul Iugoslaviei în 1941, el a fost internat la Viena. El a revenit la Belgrad în 1934 ; a salutat sfârșitul războiului. Şi-a oferit serviciile până în 1946th Medical School El a fost mai apoi arestat ca un inamic al statului și condamnat la 12 ani de închisoare, pierderea drepturilor civile și confiscarea proprietății. A murit la Belgrad la 5 Decembrie 1956th CRIMA: Aritmie, 1/1926; Despre fenomenul constanței în stenoza mitrala, 2/1928; Despre perturbare în economia de defecte cardiace congenitale cardiace, 3-4/1929, nosologie în diagnosticarea interne, 3/1929.
„NIGEIA”,SFANTUL ILIE” sau ” SFET ILIA” (din pop.Lesco.-„SFICILIILE”) Sarbatoarea Satului LESCOVITA …
O Sarbatoare Sfanta (Crestina),nu consta in propaganda anumitor „culte” religioase sau politice. ci in Credinta unui popor intr-un Dumnezeu Unic,in Dragostea fata de semeni si-n Inaltare. Micul Popor al Lescovitei(neansemnat pentru unii,dar inaintea Lui Dumnezeu Binevazut si Binecuvantat) isi sarbatoreste Satul in fiecare doi august al anului alegand dintre Sfinti ca drept Ingrjuitor i Oranduitor al Gradinii,pe Sfantul Profet al Lui Dumnezeu,ILIE TISBITUL. Un bun prieten ,asiduu cititor al Bibliei dar cu o alta „vedere”(impusa desigur)asupra textelor biblice,ma „certa” spunandu-mi ca este „total gresit” sa sarbatoresti un Sfant si sa crezi in el. I-am spus ca Sfintii nu sunt ai mei si nici ai Lescovitei ,ci ai Lui Dumnezeu! Oridecateori sarbatoresti un Sfant,sarbatoresti DIVINITATEA si cand sarbatoresti DIVINITATEA,sarbatoresti Toata Imparatia Lui Dumnezeu.Omul Sfinteste Locul,dar numai prin Sfintenia Sfintilor. Si Dumnezeu se bucura. Sfintii nu au nevoie de „cultul personalitatii”,precum nici Dumnezeu nu are nevoie de lingusitori,de predicatori de trei lulele,de rugaciuni pompoase,de „slujbe” fariseice… Nu e nevoie sa-L ridici in Slavi pe Dumnezeu deandata ce El este SLAVA cu Sfintii Lui dimpreuna. Dumnezeu vrea sa-Lsarbatoresti;sa-I sarbatoresti Divinitatea.Omul imbracat in haine de Sarbatoare Sfanta,este mai Bun,mai Credincios,mai Ospitalier,mai Fericit.
Si lescovitenii mei sarbatoresc Divinitatea. Si cine a venit in Lescovita ca oaspete,a fost ospatat cu ambrozia si nectarul Lui Dumnezeu. Si Lescovita si-a ales un Sfant pe masura. Sigur,nu se masoara Lescovita de pe Pamant cu Lescovita Lui Dumnezeu,dar ii calca pe urme. Cum sa nu-i calce pe urme cand si-a ales drept Sfant de Drapel pe Ilie Tisbitul!… Ilie nu a cunoscut moartea dintai si cu siguranta nu va cunoaste nici ultima moarte. Ilie a fost inaltat la Ceruri pentru ca a fost Sfantul Lui Dumnezeu. Cum de si-a ales Poporul Lescovitei un asemenea Sfant?
…Un altul vine si-mi spune ca toata Cinstea si toata Lauda i se cuvine Lui Dumnezeu si ca este gresit ba chiar pacat sa-mi laud satul. … Pai „domnilor religio idiotofili”,de ce nu intelegeti Cuvantul Lui Dumnezeu ASA CUM ESTE SCRIS? Oare nu Dumnezeu a dat Lescovita ,lescovitenilor?… Laudandu-te cu ce ti-a dat Dumnezeu,cu Lucrarea Mainilor Lui,IL Lauzi pe EL!… De cate ori n-ati auzit Cuvantul Sfant spunandu-va: „Cinsteste pe mama ta si pe tatal tau…” Si eu va spun,parafrazandu-L cumva pe Isus:”Mama mea,tatal meu si fratii mei sunt lescovitenii si-i cinstesc cu mare Bucurie si cu mare Dragoste oriunde m-as afla pe Pamant,cinstindu-L si laudandu-L astfel pe Tatal nostru care este in Ceruri!… Si Dumnezeu are nevoie de Sarbatorile Lescovitei,de „Nigeia” Lescovitei,de Pastile,Rusaliile,Craciunul si ANUL NOU al Lescovitei!… Se canta,se danseaza,se bea,se leaga prietenii… Se iubesc Oamenii si e Pace pe pamantul Lescovitei si BunaInvoire!… Nu suntem farisei!… Nu ne batem cu pumnul in piept in Fata Maririi,ci noi cinstim cum se cuvine ,sfintim si sarbatorim Locul pe care ni L-a dat Dumnezeu. Gresit si pacat ar fi sa cinstesti si sa lauzi ceea ce nu ti-a dat Dumnezeu! Ura,desconsiderarea semenului tau(dispretul),contradictiile intre asa zisele „culte” religioase,ingamfarea,lacomia si preacurvia neoamenilor politici,organizatii secrete,planuri de dominare a Lumii intocmite in Adanc.numirea unui Loctiitor al Lui Dumnezeu pe Pamant,inchinarea la idoli si sarbatorirea acestora ESTE PACAT! „Nigeia ” Lescovitei NU este un pacat. Da,noi il sarbatorim pe Nana Ilie Tisbitul,ca si cum s-ar fi nascut la noi;ca si cum s-ar fi inaltat la Ceruri dintre noi.
Ruga satului la sârbii din Lescoviţa din Caraş Severin
Chiar dacă este criză şi toată lumea strânge cureaua, atunci când este vorba de tradiţie şi obicei, etnicilor sârbi din satele din Caraş Severin, se pare că nici nu le pasă.
Ba mai mult, timp de trei zile, toată suflarea satului- dar şi sute de invitaţi, petrec de mama focului.
Sărbătoarea Sfântului Ilie la credincioşii sârbi din satele Banatului din Clisura Dunării, este mare prilej de bucurie pentru locuitorii comunei Lescoviţa. De Sfântul Ilie pe stil vechi, în Lescoviţa din Caraş Severin, are loc hramul sau ruga bisericii, adică, a obştii. Aceste rugi corespund cu hramul bisericilor şi sunt un prilej ca întreaga comunitate să se strângă pentru trei zile acasă şi să petreacă prin dans şi muzică.
,,Ruga satului Lescoviţa din Caraş Severin, adună la un loc toţii fii localităţii. Aceştia vin care de pe unde i-a dus viaţa, unii chiar din Australia sau Canada, alţii de prin Europa, pentru a se întâlni cu cei dragi. Dimineaţa, se merge la cimitir unde se aprinde o lumânare în memoria celor plecaţi, apoi majoritatea participă la slujba religioasă din biserica satului. Urmează un prânz lung cu cei dragi în jurul mesei, prilej de poveşti, evocări şi amintiri. Este momentul în care fiecare povesteşte ce a făcut şi văzut din timpul scurs de la ultima întâlnire” spune Iva Stoicevici, organizatorul sau naşul rugii din acest an. Spre seară, gazdele şi musafirii- goştii cum li se spune în Banat- merg în faţa bisericii, loc în care are loc tradiţionalul joc şi hora satului.
Muzica bună îi face pe toţi să se prindă în joc şi să se bucure de faptul că sunt împreună. Fiindcă sârbii ştiu să se distreze şi lasă toate grijile de-o parte, parcă an de an , participanţii sunt tot mai mulţi. ,,Cel mai mult îi atrage muzica adusă tocmai din Serbia şi jocul alături de rude şi prieteni. Acesta se încheie abia în zori, lumea merge să se odihnească pentru ca seara să o ia de la capăt. Această petrecere ţine trei zile şi de organizare se ocupă cel mai destoinic sătean ales de obşte ca totul să iasă perfect şi să nu se facă de ruşine în faţa musafirilor” spune Jiva Cocar, fiul al satului.
,,Eu m-am mutat în Franţa de 25 de ani. Sunt căsătorit acolo, am viaţa mea, muncesc în trei locuri. Îmi merge foarte bine, am de toate, dar tot aici mă simt acasă. Sunt atâţia ani de când am plecat, dar tot aici mă simt acasă” spune unul dintre săteni. ,,Acum mă chinui eu şi soţia mea să-l învăţ pe prietenul meu şi pe nevasta lui care locuiesc în Germania un joc nou. Acum doi ani l-am învăţat hora, acum musai trebuie să înveţe brâul şi ardeleana pe picior. Prinde foarte repede fiindcă are dansul în sânge, dar i se par foarte lungi cântecele. De fapt, sunt suite de dansuri bănăţene, dar o să-i explic altă dată cum stau lucrurile” mai spune râzând bărbatul.
,,Noi locuim dinainte da 1989 în Canada. Asta nu ne împiedică să facem atâta drum cu avionul până acasă în România. În toţi anii a fost frumos, dar acum este şi mai reuşit ce se întâmplă” spune Miliţa Jivcovici.
Doi bătrâni stau pe margini şi privesc cu bucurie dansul tinerilor. Nepoţii le-au adus scaune de acasă ier ei privesc ca la spectacol sprijiniţi în bastoane. ,,Era frumos şi când eram noi tineri, dar era mai sărăcie ca acum. Este mult mai frumos ce se întâmplă acum lângă biserică. Credeţi că este puţin lucru să vezi aproape 1500 de oameni care se prind în joc? Mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat ziua de astăzi să mă pot bucura” spune bătrâna Iovanca Vlasici. ,,Acolo joacă patru generaţii: sunt bunicii, copii, nepoţii şi strănepoţii, adică eu şi toată familia mea” spune Ioţa Vişatovici cu ochii plini de lacrimi de bucurie. ,,O fi greu, o fi criză, dar ruga merge înainte. Nu ne învinge nici măcar Boc cu criza lui” mai adaugă un alt sătean râzând.
De fapt, în afara nunţilor şi a botezurilor, viaţa sătenilor are un calendar strict al sărbătorilor obştii: Paştele, Crăciunul şi ruga satului. La toate aceste manifestări, oamenii, dar mai ales tinerii, îşi fac haine noi. Un loc important îl ocupă pregătirea mesei. Pe lângă faptul că se găteşte în cantităţi semi- industriale cu sute de sarmale, oale de 25 de litri cu supă de găină cu tăiţei, tăvi întregi cu friptură de toate felurile şi nu pe ultimul loc, sunt lăsate prăjiturile. Şi cum acest fel este unul de fală în Banat, fiecare gospodină se chinuieşte să facă cel puţin şapte- opt feluri. De la colacii cu mac sau nucă şi până la cele mai rafinate preparate cu nume imperiale: marchiză cu ciocolată, rumba cu nucă, prinţese cu vişine şi cacao, torturi cu felurite creme şi câte şi mai câte spre deliciul mesenilor. De fapt, timp de trei zile, ciclul vieţii în satul Lescoviţa este unul extrem de simplu: masă, plimbare, joc, dormit, masă, plimbare şi tot aşa, dar totul stropit din belşug cu multă distracţie, vizite la rude prin sat şi nu în ultimul rând plajă şi baie în apele răcoroase ale Nerei ce trece prin marginea satului.
,,Deja ne gândim ce frumos şi cum să ne pregătim la anul pentru a fi şi mai frumos” spune Vlada Vişatovici.
Ruga din Lescoviţa, Caraş-Severin : CUPA LESCOVIŢA
tensiune maximă…
terenul de fotbal
Cupa Lescoviţa
publicul inimos
uff… 😉
Ruga, nedeia satului Lescovita se sarbatoreste in data de 2 august, Sfantul Ilie dupa calendarul Iulian, insa, sarbatoarea se intinde pe parcursul a trei zile, dupa traditie, gostii ( musafirii ) din orasele si satele invecinate ( Belobresca, Pojejena, Radimna, Socol, Zlatita, Moldova Noua, Moldova Veche, Susca, Divici, Oravita, Resita, etc ) onorand invitatia rudelor sau a prietenilor de a petrece la Nigeia din Lescovita .
” Până şi miracolele s-au mutat din natură în tehnică. ” – Octavian Paler
” Prietenul meu, Sofocle, zicea ca numai traită în neştiinţă viaţa este plăcută. Dar dacă am apucat să ştim câte ceva?… ” ( Paler )
” Iremediabilă e numai greşeala de a te lăsa strivit! ” – Octavian Paler
” Ziua e prea scurtă, domnule, soarele prea puţin. Cerul e plin de nori, fericirea o simplă vorbă. În fine, dracul să le ia pe toate. Că zeii te pedepsesc exact cu calităţile cele mai frumoase pe care ţi le dăruiesc. ” ( Paler )
” Fiecare are dreptul la dezamăgire. ” – Paler
” Cred că dragostea ne ridică în proprii noştri ochi. Şi cât de mult ai vrea să fii aşa cum te vede celălalt! Ai dori, şi chiar încerci, să micşorezi distanţa dintre ceea ce ştii că eşti în realitate şi ceea ce intuieşti că vede în tine cel pe care-l iubeşti. ” – Octavian Paler
” Doamne, cum ne-am despărţit cu toţii. Poate că şi prietenia şi iubirea nu merită, într-adevăr, să fie trăite, dacă nu sunt veşnice. O viaţă întreagă de frumuseţe, asta ar însemna ceva, într-adevăr. ” – Paler
” Nu putem trăi în conflict cu noi înşine. ” Paler
Liniştea cere mai multă energie decât furia de a trăi…. – Paler
Sora bunicii mele, s-a stins… Azi, trupu-i firav i-a fost acoperit de pământ dar sufletu-i s-a grăbit la sora ei, la muma, la majka Darinka…
Se bucura când năvăleam vara în curte la muma. Cobora dealul din Glăviţa şi de-o-ntreba vreun sătean unde merge, zâmbea * mă duc la Sora, or vinit fecilii, nipoacilii dă la Răşiţa *. Ne aducea brânză şi ne poftea să trecem şi pe la ea. Duminica, ieşea de la Biserică şi-n drumul spre casa ei din deal, de pe Glăviţa, nu exista să nu se oprească la muma la poartă. Intra şi şădea cu noi * la zbor * ( de vorbă ).
S-a dus şi cejka Nata, sora bunicii, s-a mutat pe steaua ei…
после смрти…
Mereu de-aci nainte, când voi culege sânzâiene şi rozmarin şi floare de tei şi mură şi zmeură, împreună cu surorile mele, ne-om aminti copilăria noastră frumoasă bogată-n amintiri şi peripeţii, de verile la Lescoviţa, de muma Darinka şi cejka Nata şi deda Marko şi ujka Duşa şi…
Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? – Sf Pavel
Nici măcar Moartea…
* Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul mi-o va da în ziua aceea. *
căci :
Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine. Că, dacă trăim, pentru Domnul trăim şi, dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem, Căci pentru aceasta a murit şi a înviat Hristos, ca să stăpânească şi peste morţi şi peste vii. – Sf Apostol Pavel
Metanie
Doamne, fă din suferinţă,
Pod de aur, pod înalt,
Fă din lacrima velintă
Ca intr-un pat adânc şi cald.
Din lovirile nedrepte
Faguri facă-se şi vin.
Din infrângeri, scări şi trepte,
Din căderi, urcuş alpin.
Din veninul pus in cană
Fă miresme ce nu pier.
Fă din fiecare rană
o cădelniţă spre cer;
Şi din fiece dezastru
si crepuscul stins în piept,
Doamne, fă lăstun albastru
si fă zâmbet înţelept.
Radu Gyr
Mă vedea că rup fire de ruzmarin de la ea din grăgină şi nu mă sfădea, zâmbea şi-mi spunea cum să-l sădesc la muma-n grăgină, că-i bun, că-i din Grăgina Maişii Doamnului…
* Adevărul e stăpânul nostru, nu noi stăpânim adevărul ! *
Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut ci, mai ales, iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de ţară. ( Mihai Eminescu )
Sfinxul redivivus! 