un OM pe drumul lui…

un OM pe drumul lui…

eu

sunt numai Eu / si, poate unora nu deajuns / dar intr-o zi, voi spune ” am ajuns ” / si-oi hodini aripa… ( sibilla )

sunt numai Eu /…

si, poate unora nu deajuns

 dar intr-o zi, voi spune ” am ajuns ” /

si-oi hodini aripa…

( sibilla )

„I miei sogni sono irrinunciabili, sono ostinati, testardi e resistenti”

” When left alone ….. learn that despite everything you missed … God is the only one that remains near you. ”

în loc de concluzie :

„Începe să faci tot ceea ce poți face sau visezi că poți face. Curajul conține geniu, putere și magie.” Goethe

Anunțuri

Călătorii, prieteni, Oameni, locuri…

Călătorii, prieteni, Oameni, locuri…

11

Oameni si locuri : Bela Crkva (Serbian Cyrillic: Бела Црква, cu Mircea

22

Baziaș – pe malul Dunării cu Vali

33

și tot la Baziaș  cu Dunave la picioare..

44

pe malul Nerei, la Lescovița, cu Mircea..

55

și-am fost la Ocna de Fier, în Casa Binelui la nea Costică Gruescu..

67

aproape de Ochiul Beiului, Cascada Beușnița, cu Vali..

77

Cascada Beușnița, Caraș-Severin

88 s

7 tunele Sasca…

88ss

la 7 tunele Sasca, jud. Caraș-Severin

99

agricultură – inspecție…

999

cu mama și ” Șefu ” la Valea Mare, de vorbă

1013047_118747175002314_139910779_n

Acasă la Jasmin- Јасмин Латовљевић, Jasmin Latovljević

10371_111219695755062_1990103735_n

cu Zoran la Muzeul Banatului Montan

1062_111162519094113_1725254345_n

la Mănăstirea  Sf Sava, cu Zorica

8754_110030515873980_1797451306_n

muma, majka mea…

576798_114863095390722_985594497_n

presa cărășană…

226618_112681002275598_1394378023_n

cu  Mircea, în Centru, așteptând-o pe Dragana Mirkovic..

„Altera pars” – Cătălin Pavel

„Altera pars” – Cătălin Pavel

catalin-pavel
Așteptarea – Cătălin Pavel
o, aşteptarea nu va înceta cînd ne vom vedean-am să pot ascunde că eu sînt omul vărgat,
omul bătut cu vîna de bou a aşteptăriiuneori îmi eram recunoscător pentru clipele în care mă înstrăinam de tine
pentru furiile false pe care le simţeam împotriva ta
pentru că puteam să mai respir prin aşteptarea care ne despărţea;
alteori cînd te îmbrăţişam
era un fel de spasm
ca un înecat care încă scoate aer din gură
ca un mort de foame care încă înghite în secnimic frumos nu avea aşteptarea mea
în ochii mei se reflecta ceva din lumea din jur 
şi puţin din treaba pe care o făceam mecanic
dar în spate era perdeaua monstruoasă a aşteptării, era
cataracta din ochii cîinelui bătrîn
mi-era imposibil să mă uit la cineva
imediat şi-ar fi dat seama
ăsta aşteaptă,
nu vă bazaţi pe el
e atins de aripa aşteptăriiaşteptarea, accelerator de particule şi groapă de mraniţă,
căutarea umbrelor în carul cu noapte
aşteptarea, zeci de maşini încremenite într-un accident monstru, asta e casa taştiam că atunci cînd vorbim sau cînd ne scriem
urmele strategiei de supravieţuire pe timpul despărţirii nu dispar
cînd vorbeşti din interiorul aşteptării
orice deschidere se plăteşte, 
a doua zi eşti mahmur ca după băutură –
tu aştepţi, aşa că stai la locul tău
dacă te apuci să zburzi mîine n-o să poţi mişca un deget 
fără să urli de durere, deci:
bine, am treabă acum, hai, mai vorbim, 
la revedere

asta era,
nici tu nici eu nu mai puteam deschide ecluza
pentru că după ce celălalt ar fi plecat
cînd cuvintele lui s-ar fi stins
noi am fi muncit o noapte întreagă pentru a ne 
baricada la loc împotriva potopului
ajungi să nu mai poţi face asta
te dor pur şi simplu toate oasele
şi îi spui în gînd omului pe care îl iubeşti
de ce, de ce mi-ai rupt toate oasele,
nu cu supărare
pur şi simplu ca să mai stăm de vorbă

nu ştiam dacă nu am murit aşteptînd
dacă aşa stăteau lucrurile, atunci aşteptarea mea nu mai avea nici un rost
puteam să mă ridic şi să plec
să-mi văd de moarte ca de o mică grădină

 Cătălin Pavel

trofeu-mopete
De curând, la Editura A.T.U. din Sibiu, a apărut volumul „Altera pars”, de Cătălin Pavel. Volumul a fost distins în 2012 cu Premiul “Mopete” pentru manuscris -Premiile naţionale pentru poezie „Mircea Ivănescu”, acordate de Asociaţia „Artgothica Sibiu”.Din juriul care a premiat acest manuscris au făcut parte Ion Mureşan (preşedinte), Cornel Ungureanu, Ioan Moldovan, Leo Butnaru şi Felix Nicolau.Autorul a debutat literar cu romanul „Aproape a şaptea parte din lume”, la Editura Humanitas, în 2010, tot în urma câştigării unui concurs, şi anume a celui de Debut Literar UniCredit (secţiunea roman), ediţia a III-a.Premiul „MOPETE” pentru manuscris a fost însoţit de un trofeu realizat de Niu Herişanu, care înfăţişează personajul poeziilor lui Mircea Ivănescu.“Debutul poetic al lui Cătălin Pavel nu e unul oarecare, e indimenticabil, pentru că este vorba despre o elaborată concepţie asupra poeziei, pentru că acest volum nu este o sumă de poeme, are o structură realizată subtil şi într-un registru imagistic interesant, prin trei „înfăţişări” poetice în faţa poeziei înseşi. „Scrisorile acuzării” pot să fie inspirate din realitatea lumii în care trăieşte poetul sau pot să fie invenţii/convenţii poetice necesare pentru a se desprinde mai uşor „cealaltă parte” care reliefează cât de bine stăpâneşte poetul nu hazardul realului, ci „materia” cuvintelor într-o „altera pars” imagistică şi reflexivă. Cătălin Pavel ştie că istoria are nevoie de urme arheologice adevărate şi mai ştie să respingă disimulările poetice ca să dea putere ideii şi farmec expresiei. Nu e la prima ieşire în arena literaturii, a mai publicat romanul „Aproape a şaptea parte din lume”, bine primit de critica literară. Virtuţile de poet ale lui Cătălin Pavel vor face, cu siguranţă, ca şi „cealaltă parte” (poetică) să fie tot la fel de bine primită.” – Silviu Guga
sursa : aici
catalin-pavel-altera-pars
Curiozitatea , interesul, ne sunt deopotrivă stârnite de Cuprinsul volumului ” „Altera pars”, ce poartă amprenta neoboselii de-acum ȘI poet(ului) Cătălin Pavel, cel ce ne înfățișează o petală a poesiei mai altfel, îmbietoare , a nou, a chemare :
A. prima înfățișare  
  scrisorile acuzării (animalele mele le mănîncă pe ale tale)  
  așteptare (un an la paris, un an la giurgiu)  
  scrisorile acuzării (muezinul din tevfikiye)  
  scrisorile acuzării (dreptatea e de partea femeii lui lot)  
  scrisorile acuzării (mă apucaseră nopțile ca frigurile galbene)  
  așteptare (omul vărgat)  
  scrisorile acuzării (1947)  
  așteptare (mai rea decît)  
  scrisorile acuzării (poate fie şi atît ar fi suficient să te ţin lîngă mine)  
  zugzwang (moartea clinică)  
  așteptare (un arbore mișcător)  
  dezașteptare (mașina de cuvinte)  
  zugzwang (hai, încă o mişcare de antene şi curaj)  
  scrisorile apărării, (m.a.m.a și ta-ta-ta)  
  scrisorile apărării (toţi trei, ca un animal ciudat)  
  martor (garsoniera din dristor)  
  zugzwang (despărţirile nu sînt pentru morţi)  
  proiect de sentință (un pi devenit rațional)  
  apel (ghișeul pentru șomeri)  
  B. A doua înfățișare  
  broadacre city (jfk airport)  
  scrisorile apărării (töchterchen)  
  scrisorile acuzării (gülhane parkı)  
  broadacre city (de gaulle airport)  
  scrisorile apărării (ecografie)  
  dezașteptare  
  broadacre city (o’hare airport)  
  404 not found  
  broadacre city (ben gurion airport)  
  404 not found (frumusețea te arde ca haina lui nessus)  
  proiect de sentință (îmi purtam dragostea pe sub așteptare)  
  apel (fa presto)  
  broadacre city (atatürk airport)  
  martor (sicilia)  
  scrisorile acuzării (cea mai mare parte a timpului făcînd dragoste)  
  404 not found (ți-ai pierdut rochia asta am strigat cred)  
  proiect de sentință (taurul de bronz)  
  404 not found (șeherezada)  
  apel (fiarele vechi ale lumii)  
  C. A treia înfățișare  
  scrisorile apărării (tu vii din adîncul pămîntului)  
  scrisorile apărării (mmm și ttt)  
  scrisorile apărării (ca şi cum aici te-ar aştepta marea singurătate)  
  scrisorile apărării (orice dragoste trebuie să înceapă prin a cere iertare)  
  zugzwang (ce e cu bătrîneţea asta, ce e cu slăbiciunea asta)  
  martor (bani)  
  proiect de sentință (țigările de acum și de apoi)  
  martor (d/g)  
  apel (totul va fi bine)  
  dezașteptare (albicocca)  
  404 not found (un minut la telefon)  
  martor (omul de sticlă)  
  zugzwang (soarele și peer gynt)  
  sentința
Biografie Catalin Pavel

Altera pars, poezie, editura A.T.U., Sibiu, 2013

Premiul “Tânărul prozator al anului 2010” a fost obţinut de Cătălin Pavel pentru volumul “Aproape a şaptea parte din lume”, Editura Humanitas.

Aproape a saptea parte din lume, roman, Humanitas, București, 2010

Co-editor (cu Zoe Petre si Alexandra Lițu) și co-autor al unui Dictionar de mitologie greco-romana, editura Corint, 2011 

Doctor în arheologie cu o teză despre înregistrarea săpăturii arheologice: http://www.amazon.com/Describing-Interpreting-Past-Approaches-Excavation/dp/9737378814

Burse Chevening (Oxford), New Europe College (București), Mellon (Ierusalim). Săpături în țară, Germania, Franța, Maroc, Anglia, iar în Turcia la Milet și (în perioada 2005-2010) la Troia.

Catalin Pavel detine master in istorie antica si arheologie si este doctor in arheologie. Este licentiat in Jurnalism si Stiintele comunicarii si Licentiat in Istorie. A beneficiat de burse Erasmus (2001-2002, Munster), Chevening (2005-2006, Oxford, Hertford College) si New Europe College (Bucuresti, 2007-2008). A participat la sapaturi arheologice in urmatoarele situri: Tropaeum Traiani (Adamclisi, cu Univ. Bucuresti 1999, 2000, 2001), Haltern (cu Univ. Munster, 2002), Milet (cu Univ. Bochum, 2003), Volubilis (cu University College London, 2004), Bibracte (cu Univ. din Viena, 2004), Horcott Gloucestershire (cu Oxford Archaeology, 2006), Noviodunum (Isaccea, cu University College London, 2006), Troia (cu Univ. Tubingen, 2005, 2007-2009).Din 2004 este inscris in Registrul National al arheologilor.

Arheologia :  la graniţa dintre ştiinţele exacte şi disciplinele umaniste… poziţia paradoxală a arheologului ca meşteşugar, istoric, detectiv şi călător în “ţara străină” a trecutului nostru…. – Cătălin Pavel

interviu_foto1

CĂTĂLIN PAVEL – STRATEGII DE RESPIRAT
adun aici cîteva ponturi
privind exercitarea dreptului la respiraţie
unele descoperite de mine însumi în timpul captivităţii mele în lume
altele comunicate de prieteni lucizi şi duşmani aduşi în beţie.
pentru toate pot garanta că funcţionează din cînd în cînd
deşi nu trebuie abuzat.în primul rînd, e clar că
nu se respiră cu una cu două.
altfel această însemnare nu şi-ar avea rostul 
şi ar fi foarte tristă iar noi eliberaţi de teamă.
(unde rămăsesem) în al doilea rînd, e clar că
adevărata respiraţie trebuie păstrată
pentru ocazii speciale;
dacă eşti prins pe stradă respirînd ca lumea,
te deoache.respiraţia, ca majoritatea lucrurilor, este alcătuită din două părţi.
efectul pozitiv al inspiraţiei asupra concepţiei noastre artistice
despre viaţă trebuie întotdeauna contrabalansat
de o expiraţie eficientă, tradiţională.există un loc undeva
unde lumea este spartă şi pe acolo vine aerul
un loc pe care îl cauţi cu mîinile şi cu plămînii
şi nu găseşti decît spărtura altuia
pe unde vine aerul pentru el un aer 
care pentru tine nu este bun deşi te străduieştimarţi seara aţi încercat? de obicei merge mai uşorîn primul rînd nu mai vorbi nu mai vorbi deloc
cît de sticloasă e lumea cînd nu mai vorbeşti
şi iei de pe ea husa de cuvinte 
ca mantaua soldăţească de pe omul invizibil la studio X
şi nu mai vezi nimic
auzi doar aerul cum începe să intre şi să dea consistenţă
figurinelor dinăuntru care încep să se mişte 
ca mărgeanul rece resemnat în curentul marin

alergarea are rostul ei
dar trebuie adusă la îndeplinire purtînd o viaţă mai bună în minte
repetînd cuvintele
beau spirt şi fac sport –
dar mare atenţie alergarea creează o breşă
pe unde se strecoară înăuntru
nevoia de tot mai mult aer
înăuntru în sistemul de breşe
care respiră curajos încă o dată

ştiu că
apar probleme.
este şi lenea.
dar nu se poate.
trebuie respirat.
nu faci numai ce-ţi place.

o strategie care uneori dă rezultate
este să respiri la bordul unui vas alb care se îndepărtează.
ştiu că
nu suportăm să ne îndepărtăm.
n-am zis că o să fac cuiva 
viaţa mai uşoară cu însemnarea asta.

uneori e suficient să bei ceva, care să
simţi că intră bine, cu cineva OK, pe o
vreme OK, şi uneori fie şi numai una
din astea trei, incredibil.
alteori nu te pot face să respiri
nici cu aparatul.
dar eu scriu tocmai despre contrariul
contrariul aparatului aceluia.

sigur că repartizarea aerului pentru
îndeplinirea funcţiei de purtător de oxigen
şochează.
aerul nu se vede
deci e ca şi cum ai avea ochii închişi
şi nu vezi de unde vine ceea ce loveşte
unde pleacă ceea ce pierzi;
vreau aerul să aibă una din culorile strălucitoare
şi să fie făcut din aşchii de silex
să simt că respir
să fie o uşoară usturime,
ca atunci cînd te pişi.

există oraşe alpine unde respiri excelent
şi eşti întrebat cum respiri respiri excelent ?
şi tu răspunzi atunci da
acum vă rog să mă scuzaţi

mă gîndesc totuşi ce nemaipomenit ar fi
dacă într-o zi ne-am da toţi o întînire 
să ieşim în stradă şi să respirăm
cu zgomot 
ca nişte hipopotami cu guturai sever
ieşiţi la bălăceală împotriva bunului simţ.

Published in: on 13 Martie 2013 at 03:04  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Zorica Brunclik – Celog zivota zalim za tobom…….

Zorica Brunclik – Celog zivota zalim za tobom…….

NE PITAJ KAKO ZIVIM BEZ TEBE BOLJE DA NE
ZNAS TO 
NISTA ME NECE ZIVIM BEZ SRECE NIJE MI NIKAKO 

CELOG ZIVOTA ZALIM ZA TOBOM,JEDINA
LJUBAVI 
ZNAM DA CES JEDNOM KAD KASNO BUDE ZALITI ZAMNOM TI 

SRCU SI MOME JEDINA GRESKA
JEDNA AL PRETESKA 
PA NJEGA SADA VREME NI RECI NISTA NE IZLECI…….

Ieri… pentru mâine, a ţie, doar mie…

Ieri…  pentru mâine , a ţie, doar mie…

iubesc sa te iubesc…

A iubi înseamnă, poate, a lumina partea cea mai frumoasă din noi! (Octavian Paler)

cuvintele se hodinesc… tu ştii, iubesc să te iubesc…

La Multi Ani fericiti!

licăre…

licăre…

 

licăre…

mi-e primăvara rană şi mă doare… îmi sângerează şoapte şi mă frânge poesia din culoare…

… mă doare primăvara… taina-i oare, ori numai zvâcnetul din muguri,  templul ploilor de soare ?!…

îmi dor necurse lacrimi şi cuvinte nerostite… pe tâmpla de magnolii îmi aşez tristeţi şi… mă zâmbesc cuminte…

adorm. visez revolta ce se-nalţă-n mine… am dreptul să iubesc, tresar… să cred în tine… vezi, mai există licăre… de luare-aminte…


licăre – Sibilla

* Nu vreau să cred că suferinţele sanctifică şi că înfrângerile sunt necesare. De ce ar trebui să ne apropiem de adevăr numai plini de răni? De ce ar trebui să fim sfâşiaţi de un vultur ca să avem curaj? Oare fericirea nu e aptă să ne înveţe ceea ce ne învaţă suferinţa? Nu există un drum spre artă şi spre noi înşine care să nu treacă prin infern? Nu poate ajunge la cer cine n-a străbătut pământul şi iadul, scria Goethe. Dar îl putem cita liniştiţi? Trebuie să ne temem de fericire, dacă vrem să atingem înălţimile din noi? *

Octavian Paler – Scrisori imaginare

*******

* … şi de mă-nalţ în mine cântec de magnolie aripă,

e pentru că-ţi respir surâsul de migdal cu frică…

dar dacă m-aş zminti-n povestea lumei, o furnică,

ştiu că-mi eşti rouă şi  acel * ceva * ce mă ridică… *

licăre… – Sibilla



Singurătatea, află de la mine, n-o umple lumea, ci o singură fiinţă. Una care te poate ridica sau nimici. – Paler

Să mă tem oare de dragoste mai mult decât de moarte?… – Octavian Paler

şi-am zâmbit… am zâmbit acum, când am descoperit că şi eu,  eu sunt… :

Sunt dintre cei care au cerut tăcerii să strige şi durerii să spere. ( Paler )

…….


tăceri…

tăceri…

Parsifal Fantasia Richard Wagner

tăceri…

din ridurile nopţii,
desprinsu-s-au tăcute
vocalele durerii
şi temerile-mi slute…
dacă-mi doream ca-n doruri,
să mai păstrezi fărâme,
am înţeles, cu timpul,
că-s pietrele păgâne…
de-ai lepădat veşmîntul
uitării, deoparte,
poate că dimineaţa
se-ndur-a nu desparte…
de nicăieri venit-ai
spre pretutindeni pleci
a mine profeţit-ai
dar lacrimi, multe, reci…
când hodineşti pe drumu-ţi
şi-am să tresar, a tine..
voi zăvorî surâsu-ţi,
adânc înfipt în mine…

sibilla

N-am mai trimis scrisori, demult, tare demult… mi-e primăvara tristă , nu că m-aş fi temut…

le ştiu că-s necitite, în vânt le mai cuvîntă, arareori, în noapte, peniţa-mi, vezi, n-ascultă…

Pe cele ce cum roua le aşterneam pe coală, tu le râdeai şi poate, priveai odaia goală…

şi iar am scris şi …  ştii, nici că–mi păsa,  dacă vei râde hâd, nici că aş regreta… şi-am ostenit…

mi-am smuls tăcerile din zări şi uşa tâmplelor am zăvorât… n-am cui mai scrie… mi-e roua cuvintelor, păreri, o rană şi sufocă, dar… mă plouă, plouă cu mirări… am devenit cum iarba, călcată de tăceri…

…….

* Orice creaţie se naşte dintr-un plâns şi o tăcere. * ( Constantin Noica )