Invitație la Lectură: ” de vorbă ” cu Cristi Iordache și Radu Herjeu !

Invitație la Lectură:  ” de vorbă ” cu Cristi Iordache și Radu Herjeu !

cerneala1

Mi-e drag să  vorbesc despre Oameni !

Există încă oameni frumoși, frumoși  sub toate aspectele. Despre acești Oameni, se  spun, se cunosc, prea puține.  Aducând  în Lumină  Omul, arătăm tinerilor că avem Modele, că există frumusețe și atât de multe de mereu învățat, descoperit…

Unii dintre noi, avem  șansa de-a întâlni ceea ce eu numesc ” oamenii zâmbet ”. Cei care în prezența cărora nu ne simțim niciodată neînsemnați și pentru că, deși  dăruiți fiind de bunul Dumnezeu cu  o inteligență cu mult peste media,  sunt înțelepți  și, mai ales, modești. Ei  mereu găsesc  Cuvinte care să ne-nvăluie sufletele cu căldură, să ne îndemne să vrem a ne înălța la rându-ne.

Mi-am propus să fac vorbire mai des despre ei, despre Oameni !

Fiecărui tînăr , i-aș propune  a… Invitație la Lectură : 

” Nuferii sufletului zâmbesc cum  Lumină… ar fi păcat să-i opreşti să-şi răsară Seninul. Îndrăzneşte!  Tresare-i,  Apa Vie! Nuferii albi te vor Deveni, aripă… să poţi zbura… ”   ( Sibilla )

Azi, doi Oameni-zâmbet,  cu-a lor zestre dăruitoare, hrană spirituală celor flămânzi de frumos : Cristi Iordache și Radu Herjeu ! Și cum pohta vine mâncând…  nădăjduiesc  că se vor  înfrupta și alții din rodul lor, odată cu curgerea timpului.

Doi  Oameni din lumi diferite și totuși atât de asemănătoare. Sunt oamenii de lângă noi și, care sunt ȘI pentru noi. Că  nimic n-a fi întâmplător cât unii  sunt  dăruitori cu noi, cei cărora  ei ne tresar aripe . 

Cătați cu luare-aminte la scrierile lor și, de ce nu,  poate  , sau, mai ales la cele  nescrise,  că modestia lor, a oamenilor-zâmbet, lasă mereu loc  ca noi să deprindem  să nu ne fim suficienți și să devenim și noi  cândva, zâmbete….

” A oferi cultură înseamnă a oferi setea. Restul va fi o consecinţă. ”– Antoine de Saint-Exupery

sibilla

cristi iordache

Cristi Iordache

” Fiecare creaţie e o mărturisire de sine, aşadar o bucurie. ” ( Constantin Noica )

Cristi Iordache

Cristi Iordache – despre el :

” călător pe la reviste pe la câteva edituri „…spunea mama fluturii făceau curte florilor şi-atunci am mişcat prima dată apoi zi de zi pântecu-i zvâcnea aşa cum ţi se zbate ochiul stâng privea amorul mângâieri între zbor şi miresme până au venit durerile facerii când m-am născut căzuse bruma…” în rest, căţărare liberă… ”

flori1

Suntem eroii din povestea noastră.

Scrisă de noi, de ceilalţi şi de Dumnezeu.

Indiferent de rol, rămânem stăpânii neîncoronaţi ai scenei. Dramă sau comedie, spectatorii aplaudă în picioare, finalul fericit sau tragic.

 

Casa ta nu mai înseamnă „acasă”.

 

Uneori poţi avea „mult” fără să realizezi cât de „puţin” ai.

Într-o singură zi strigi speriat: „am pierdut tot!”.

Urlii, cazi, te târăşti. O oră, o săptămână, apoi îl vezi pe Dumnezeu şi observi că trăieşti. Îţi aminteşti exerciţiul de supravieţuire. Exerciţiul pe care îl aplicai în sălbăticie. Deja, dacă EŞTI şi EŞTI împreună cu EL, CEL care a creat restul câte te înconjoară, îţi dai seama că ai TOTUL.

Te pipăi, atingi pământul, te mândreşti cu pantalonii tăi cârpiţi exemplar şi eşti fericit că nu ai pantofi. Desculţ, păşeşti întotdeauna cu grijă să nu striveşti furnica şi firul de iarbă.

 

Casa ta nu mai înseamnă „acasă”.

„Acasă” începe să fie libertatea pe care ţi-au dat-o „prietenii” atunci când te-au vândut şi-au fugit.

„Acasă” începe să fie omul în care nu credeai, dar acum ţi-a întins mâna.

 

Când nu mai ai nimic, abia atunci ai totul. Fiindcă ceea ce era din belşug şi numeai „totul” nu valora mare lucru, deci nu aveai. Acum nu te mai risipeşti în „prea multe”, iar inima ţi-e liniştită şi plină de iubire. Exerciţiul de supravieţuire printre oameni este bucuria cu care-i priveşti. Nu te interesează haina ta ponosită şi faptul că nu ai casă, atâta vreme cât te simţi acasă.

„Acasă” înseamnă să nu judeci istoria oamenilor şi să-i iubeşti pe ei şi lumea lor. Cu un zâmbet şi-o mângâiere, tu, cel fără nimic, poţi încălzi sufletul celor ce sunt…abia atunci ai ajuns acasă … acolo este „acasă”!

Acolo unde omul în care nu credeai, se-aşază desculţ lângă tine!

 

Suntem eroii din povestea noastră. Actori pe scena vieţii. Nu există drame decât în primul act, căci piesa nu e la final. Pe acesta din urmă continuăm să-l scriem.

Piesa supravieţuirii este povestea celui mai bogat om.

Averea lui sunt Legile Universului şi IUBIREA nemărginită.

 

Când casa ta nu mai înseamnă „acasă”, „acasă” este Dumnezeu, iar Dumnezeu e TOTUL.

 @CRISTI IORDACHE

flori1

Estuar

Din risipa de mine am aflat din ce sunt. M-am privit pe bucati, apoi am inceput sa ma strang.
Din tot ce am pierdut mi-am dat seama ce am.
Din daramarea micului meu univers m-am regasit intr-o dimensiune despre care pot tacea in toate cuvintele lumii.
Din toate greselile am invatat ceea ce nu am nevoie nici sa repar nici sa regret.
Din tacerea impacarii cu bucatile mele adunate, am iubit TOT pana la risipa urmatoare.
Dintr-o iubire am cazut mereu in alta mai mare!
De oameni!

autor : Cristi Iordache

flori1

http://www.trilulilu.ro/muzica-ambientala/cristi-iordache-concert-pentru-buze-arse-erogenest

http://www.trilulilu.ro/muzica-ambientala/cristi-iordache-am-vorbit-cu-mine-intre-patru-ochi

http://www.trilulilu.ro/muzica-ambientala/cristi-iordache-eu-strainul-ce-sunt-tu-straina-dep

flori1

Cristi Iordache și-o… temă de casă :

” Pornind de la un text conditional si introspectiv al Monicai Raicu, am considerat ca ma pot exprima in cateva cuvinte si pentru voi, ca replica si deasemenea, „tema de casa”.

[Dac’as fi femeie ti-as spune „bine faci” ca iubesti barbatul care ar fugi de langa tine in mijlocul drumului lasandu-te admiratiei lumii.
Daca as fi femeie as sti ca barbatul de langa mine a disparut printre blocuri ca sa poata striga cat il tin rarunchii „iubesc femeia astaaa!”, apoi ar veni ca un copil „deconspirat si spasit”, m-ar saruta la trecerea de pietoni in timp ce masinile s-ar ciocni in lant, iar el mi-ar spune nestingherit, „duca-se restul toate cate sunt !!!”
(…)
In egoismul lor de masculi feroce, barbatii uita adesea ca adevarata putere nu sta numai in forta somatica ci si in cea spirituala si sufleteasca. Fara sa-si dea seama se autoexclud din sfera umanitatii.

Octavian Paler spunea: „Un om care traieste in spiritul valorilor ce sprijina viata nu va incerca sa dovedeasca nimic; nici sfintenia, nici bunatatea, nici PUTEREA sa. De aceea oamenii de acest calibru traiesc mai degraba in izolare, dar atunci cand cerem exprimarea iubirii, s-ar putea sa-i intalnim, IAR INTALNIREA CU EI NE POATE SCHIMBA VIATA.”]… ”

flori1

Cristi Iordache – despre iubire, libertate si armonie, despre joaca, frica si egoism, despre bine vs rau si traire vs existenta, despre luptele dintre eu-ri si cum pot fi controlate…

http://www.youtube.com/watch?v=9IQx6bUReqo&list=UUCty5bsi7WUEmHfOvvwEjJA&index=1

flori1

” Acolo unde dai tot ceea ce poţi iar celorlalţi li se pare insuficient, trebuie să-i înţelegi, să nu le judeci atitudinea şi chiar dacă s-a creeat un puternic ataşament, trebuie să ai forţa de a trece mai departe desprinzându-te în linişte de această dependenţă afectivă. Nu ştiu cât de antrenat am fost pentru o astfel de acţiune, însă chiar împleticindu-mă, voi merge pe cărarări neştiute, acolo unde oamenii se vor mulţumi cu ceea ce sunt şi cu ceea ce pot oferi. Iar dacă sunt nimeni şi nimic nu am de dat, mă va suporta natura însăşi, ca parte a ei. Libertatea uneori doare. ” – Cristi Iordache

  268395_1727385758274_1712387_n

Radu Herjeu

” În fiecare ins e sădită o intenţie a lui Dumnezeu, care prin om trebuie să devină creaţie. ” – Arsenie Boca

Radu Herjeu

călătorii 

gânduri 

cuvinte

fotografii

Radu Herjeu – despre el:

” Pe foarte scurt… om de cultură, jurnalist, scriitor, idealist, anacronic, uneori autist, om. Restul… sunt doar date de cv…

Pentru varianta pe larg… citeşte-mă, priveşte-mă, descoperă-mă, vorbeşte-mi…

Sunt în fiecare cuvânt pe care-l rostesc sau îl scriu, în fiecare gând pe care-l am şi-l împărtăşesc, în fiecare gest, în fiecare imagine pe care o păstrez, în fiecare trăire pe care o am…

Pentru cei care cred, totuşi, că pot cunoaşte pe cineva din cv… mult noroc aici

PS. Mă numesc Radu Bogdan Herjeu (care în slavă înseamnă “bucurie – dar dumnezeiesc”… Yeah, right! 🙂 ”

15 ianuarie 2001 – Distinctia Culturala acordata de Academia Romana
1 aprilie 2006 – Premiul Nichita Stănescu pentru volumul „să spui morţii noapte bună”
15 aprilie 2006 – Premiul II la Festivalul FestCo – Concursul de Comedie Româneasca pentru piesa „Autorul

flori1

Radu este profesor universitar, om de presă și scriitor. Are opt  cărți publicate și mai multe piese de teatru scrise, dar reșițenii de la Teatrul de Vest au fost primii care ,,l-au jucat” pe scenă:

” JOCUL ” de Radu Herjeu pe scena Palatului Cultural din Reșița – premiera !

citat-3

Radu Herjeu și ale sale cărți :

TEHNICI DE PROPAGANDĂ MANIPULARE ŞI PERSUASIUNE ÎN TELEVIZIUNE

să spui morţii noapte bună
(gânduri, idei şi trăiri poetice)

Păstrătorul
(3 piese de teatru)

Printre rânduri
(interviuri cu personalităţi din România)

Părerea unui om obişnuit
(editoriale publicate în Jurnalul Naţional şi revista Altfel)

flori1

Radu Herjeu :

Oamenii sunt drumuri care vin de niciunde si duc nicaieri. Singura lor ratiune de a exista sunt intersectiile.

Visele pentru care renunti sa lupti pot deveni, murind, cosmarurile care te vor bantui toata viata.

Nu ma preocupa prea tare sa te conving de ceva. Ma intereseaza mult mai mult argumentele cu care imi poti combate ideile!

Ce nu te omoara… se-ntoarce mai tarziu, cand o sa fie mai bine pregatit pentru asta! 

Se spune ca, atunci cand se-nchide o usa, o alta se deschide… Totul e sa nu-ti rupi gatul, traversand holul dintre ele…

Nimic nu ti se pare mai stralucitor, dupa ce ai stat o viata cu ochii închisi, decât lumina de la un licurici.

Intelectualii de dreapta sunt un compromis al istoriei cu greselile ei.

Exista o diferenta între dezamagirea soarecelui ca elefantul nu-i e ruda si cea a pachidermului ca soarecele nu-i un elefant în devenire.

Mai toti oamenii sunt de acord ca „nimeni nu este perfect”, dar cine ar recunoaste ca e un nimeni ?

Prostia, când se uita în oglinda, îsi spune : Ce desteapta sunt !

Se zice ca iubirea muta muntii din loc! Dar cine ar vrea asa ceva? N-ar fi prea plicticoasa campia ramasa in locul lor?

Se zice că toţi oamenii au dreptul la câte un miracol. Cei mai mulţi, însă, îl consumă deja, la naştere!

Motivatiile mele rezida mereu in ceilalti. Automotivatia mea e suficienta doar ca sa ma tina in viata.

 autor – Radu Herjeu

flori1

” A pregăti viitorul nu înseamnă decât a crea prezentul. Pentru a se împlini, omul trebuie sa creeze, nu sa repete…. Nu folosesc la nimic cerneala şi hârtia cărţii, ci înţelepciunea pe care ea o poartă. ” – Antoine de Saint-Exupery

CITIȚI !!! Ca să puteți creea !

Anunțuri

Al cincilea anotimp…….

Edwin Logsden Long, Ready for the bath, 1888

sursa imaginii : aici

Al cincilea anotimp…….

Izgoniti din Paradis

M-a innebunit femeia
inca din nasterea mea
de cand i-a venit ideea
ca e mai desteapta ea

Ea mi-a dat sa musc din marul
care ni s-a interzis
amandoi sa fim deodata

izgoniti din Paradis

Dar ce draga mi-e femeia
care i-a-nselat pe zei
pe Pamant eu de aceea 
voi muri in locul ei

Si de-atunci ca un blestem
asta e destinul meu
Doamna Eva ma tot minte
dar eu o iubesc mereu

Ce eram fara femeie
rasarit fara apus
in Gradina Fericirii
un Adam cu-o coasta-n plus

Fara EA nu era Cerul
nici Pamantul n-ar fi fost
fara EA perfectiunea
unui om n-ar avea rost

Fara EA n-ar fi visare
nici un dor imparatesc
nici Poezie nici Cantare
nici cuvantul „Te iubesc”!

Steva Pantelici

Thomas Edwin Mostyn, Jewels

sursa imaginii : aici

Temnicerul

In temnitele sufletului meu
te-am zavorat,sa nu mai pleci
ci doar cu mine temnicerul tau
o vesnicie-n visuri sa petreci

Tu stai si-astepti,printre zabrele
cu maini maiestre desenezi pe cer
o scara de lumina printre stele

pentru ratacitorul temnicer

Ma vei intampina cu dulce soapte
cu raze multe-am sa te-mbratisez
pe patul tau de flori incununate
in leganari de Inger te asez

Din cosmosul cuprins de-nfiorare
pe buzele-ti aprinse de mult dor
saruturi iti aduc extrastelare
culese din Gradina Lui Amor

Voi fi al tau si tu imi vei fi mie
prin parcul mare al Caii Lactee
ne vom iubi-n celula noastra vie
precum as fi un zeu si tu o zee

Nu va stii nimeni cine esti,ce-ti sunt
de ne vor pierde nu ne vor cauta
asa vom dainui mult pe pamant
eu temnicer,tu condamnata mea

Si daca vor veni nu pot vedea
decat intrezari printre zabrele
pe cerul innoptat doar doua stele
ce-mbratisate par numai o stea.

stevapantelici–-TIE!

Steva Pantelici

Robert James Gordon ‘La liseuse’ (The Reader) c. 1877 

sursa imaginii : aici

In stare de alarma
in stare de odihna 

moartea nu ma mai iubeste
dar eu stiu ca ea ma vrea
caci din cand in cand opreste
ceasul din inima mea

Cand se aseaza noaptea peste lume
eu ies tiptil din colivia mea

sa-ti scriu iubita mea fara de nume
pe cel mai inalt munte dintr-o stea

Pogor apoi indata sa-ti citesc
slove crestate-n piatra siderala
pe-o banca intre doi dafini ce cresc
intr-o dimensiune colosala

si-mi cade -n palme steaua licarind
in cioburi aurite mi se sfarma
ma cheama inapoi si-o vad plangand
sub ochii mei in stare de alarma

Ma cheama stelele,le este dor
sa le mai spun de noi cate-o poveste
vor sa se-adape ca dintr-un izvor
din mine caprioarele celeste

Dar nu esti tu pe culmea pregatita
ca un salas etern pentru noi doi
si ce-am sa fac in viata-mi infinita
sa nemuresc murirea dintre noi?

Sub ochii mei in stare de alarma
raman aici si am sa mor curand
mi se apuna steaua,mi se sfarma!
se poarta muritorii pe Pamant.

Nu voi sa te traiesc eternitate
mi-ai dat in schimbul mortii numai dor
Tu da-mi-o Doamne numai jumatate
o jumatate numai si sa mor

Sa scrie stelele in urma mea
Sa le citesc poeziile in tihna
si-apoi sa dorm si sa visez de ea 
cu ochii mei in stare de odihna.

Steva Pantelici

“Peaceful Reading” by Fernand Toussaint (1873-1955). 

sursa imaginii : aici

se spune ca Iubirea n-a fost si nici nu este
si sa visezi la stele e un chin
Luceafarul? O fila de poveste
pe care-a scris-o candva Catalin 

Si totusi

Tie-

Pentru ea se mai pogoara

deseori pe-acest pamant
trist <Luceafarul de seara
sa o vada iar visand

Si isi pune lira-n cui
o-nveleste-n zbor,o fura
sa o duca-n lumea lui
si-o saruta lin pe gura

cat de dulce-mi esti–ii spune
ea viseaza si nu stie
ca sarutul de Luceferi
e-ncarcat cu Vesnicie

si-un sarut intr-o secunda
mica mica si putina
e-un fior sa o patrunda
de-acum mii de ani lumina

Steva Pantelici

Florin Sasarman – Amintiri

Femeia este al cincilea anotimp. – Grigore Vieru

Pozeli srecu drugima…….

Pozeli srecu drugima…….

” Azi … ştii, gândeam să şchiopătez parfum sfios de dor pe pălăria gândurilor tale, dar… m-am oprit din nou şi-au râs tămâie copacii risipiţi pe tâmplele tăcerilor mistuitoare……. Şi-mi doare-n violet păcatul nenăscut şi floarea lacrimilor, …  moare. Şi-mi fulgeră tristeţi năuce cum fulgi tăioşi, a vânt, mirare… şi toate-mi par poveste, dar……. e,  oare ? ” ( scrisori mototolite-n sertarul inimii – Sibilla )

…….

neştiute-s ciute multe ..
pe cărările pierdute,
frântu-s-a ziua-ntr-o stea….

nimeni n-are să sărute,
coasta codrului pe unde
s-au pitit .. de Izma Rea….

numai vântul mai aude
plânsul doinelor cărunte..
licăr de … nu-mă-uita….
sibilla

 Pozeli srecu drugima…….

Đurđevdan

Đurđevdan

Djurdjevdan – 6 mai – Свим Православним верницима који данас славе Ђурђевдан срећна слава !

Нека вам је свима сретан и Богом благословен сутрашњи празник Светог великомученика и победоносца Георгија – Ђурђевдан! Свима који Светога Ђорђа славе као своју Крсну Славу, његовим молитвама нека би Господ даровао мир и здравље,сваку утеху и духовни напредак!

Георгије мучениче,Георгије победниче,
Трвен, ломљен страшном муком,
Ти би држан Божијом руком,
Те све муке беху лаке,због Божије руке јаке,
Сви се теби поклањамо,твоје име прослављамо.

св.Николај Велимировић

Тропар Светом Георгију :

SREĆAN ĐURĐEVDAN SVIMA KOJI SLAVE!!!

МИР БОЖИЈИ – ХРИСТОС СЕ РОДИ!

МИР БОЖИЈИ – ХРИСТОС СЕ РОДИ!

Свети владика Николај

Ој, бадњаче, бадњаче

Ој, бадњаче бадњаче, ти наш стари рођаче,

Добро си нам дошао и кућу ушао!

Мили српски бадњаче, ти наш стари рођаче,

Бадњаче, бадњаче, рођаче, рођаче.

Доносиш нам много среће, сваког добра пуне

вреће.

Ти нам Христа објављујеш, Њега славиш и

казујеш;

Мили српски бадњаче, ти наш стари рођаче,

Бадњаче, бадњаче, рођаче, рођаче.

Колко, колко варница, толко, толко срећица

И толико оваца, и толико јањаца;

Мили српски бадњаче, ти наш стари рођаче,

Бадњаче, бадњаче, рођаче, рођаче.

Христос нам се родио, у пећину спустио,

Да свуд љубав посије и озебле огрије;

Мили српски бадњаче, ти наш стари рођаче,

Бадњаче, бадњаче, рођаче, рођаче.

Svim Pravoslavnim Vernicima Zelimo Srecan Badnji Dan!!

Свако од нас треба да у личности другог човјека види лице Божије, лице свога брата и вјечног сабрата. Тада ће срце свакога од нас истински бити Витлејемска пећина у којој се Христос увијек изнова рађа. И што буде више таквих срдаца, свима ће бити боље и сви ће мо бити бољи.

МИР БОЖИЈИ – ХРИСТОС СЕ РОДИ!

Cea mai veche biserică românească are nevoie de ajutor

Cea mai veche biserică românească are nevoie de ajutor

Published By redactia@infocs.ro On 10 p.m. today. Under Reportaj 

Românii au o calitate aparte: nu apreciază nici măcar ceea ce au. Chiar dacă nu se află în judeţul nostru, în cele ce urmează vom discuta puţin despre o minune despre care puţini bănăţeni ştiu că se afla la aproximativ 120 de km de Reşiţa, în judeţul Hunedoara, mai exact, după Sarmisegetusa.   

O veche dilemă pune pe jar minţile a sute de cercetători din România: când a fost construită biserica ortodoxă din Densuş? Aceasta este o localitate micuţă la 10 km sud de Haţeg şi alţi 10 la nord de Sarmiuegetusa.  Biserica îşi păstrează încă secretele. Nimeni nu poate spune cu certitudine când a fost ridicată. Cert este un singur lucru: la ora actuala este cea mai veche biserica din România în care se ţin slujbe religioase ortodoxe de sute de ani.

sursa imaginii : InfoCS

Istoricii au păreri diferite. Unii spun ca ar fi fost ridicată pe ruinele unui edificiu pre-creştin din Dacia, alţii cred ca a fost ridicată pe fundaţia unui templu închinat zeului Marte, dar mulţi alţii spun că biserica a fost mai întâi un mausoleu închinat generalului Longinus Maximus, ucis de daci. Nicolae Iorga spune în scrierile sale că ar fi din  secolul al XVI-lea iar istoricul de arta Vătăşeanu crede că ar fi din ultimul sfert al secolului al XIII-lea. Totuşi, izvoarele istorice merg până în secolul IV dând totul peste cap.

Totul este straniu şi unicat la această construcţie ce se vede din drumul Haţegului. Biserica este construită din bolovani de râu, blocuri din piatră uşor fasonate, dar şi din materiale ciudate. După aspectul lor, se pare că au fost luate din fosta capitală romană a Daciei, Sarmizegetusa. Nici nu este departe cetatea, la doar 10 km înspre sud. Dovadă stau cărămizile cu inscripţii romane, capiteluri de coloane, dar mai ales cele opt pietre funerare din care au fost făcute colonele de la turla bisericii. Aceste au fost puse una peste alta, câte două şi reprezintă baza turlei. Toate la un loc dau un aspect neobişnuit bisericii stârnind admiraţia şi uimirea celor ce se apropie de ea.

În urmă cu peste un an, pe unul dintre pereţii bisericii a fost descoperită o inscripţie în slavona veche. ,,Până acum s-au descifrat doar câteva cuvinte, dar restul inscripţiei poate ascunde unele date ce ar aduce lumină asupra datei construcţiei şi mai ales a continuităţii ortodoxismului şi a romanităţii în această zonă” spune preotul paroh ce ţine şi loc de ghid. Preotul Alexandru Ghergel vorbeşte cu drag despre biserică, spune cât  este de veche, arată stele funerare ce sunt folosite ca şi coloane, spune despre polemica istoricilor, că izvoarele merg până în secolul X. ,,Copiii învaţă la şcoală că a fost construită cu 400 de ani mai târziu. Nu este drept din moment ce ea a fost pictată de meşterul Ştefan Zugravul, mare pictor de biserici abia prin secolul XIII. Deci biserica exista înainte”.  Preotul mai spune de inscripţia descoperită pe perete. ,,S-a descifrat foarte puţin din ea, aş vrea să o traduc pentru a scoate adevărul la iveală secolul în care a fost pictată biserica. Acest lucru ar aduce lumină asupra datei când a fost construită biserica. Dar nu avem bani şi nici statul nu ne dă. Biserica nu are bani pentru aşa ceva şi se pare că cei ce ar trebui să se ocupe de această problemă o tratează superficial.

sursa imaginii : InfoCS

Parcă nimeni nu ar fi interesat de istoria noastră, a românilor” mai spune preotul. El aduce argumente în favoarea acestei ipoteze, spune despre construcţia bisericii şi materialele din care este făcută. ,,Din toate ipotezele emise de istorici şi oamenii de ştiinţă, s-ar face o Mioriţă Densuşană” îşi încheie preotul Ghergehl istorisirea sa.

Aflată în vizită la Densuş, profesorul Lidia Florian din Timişoara, spune că ,,am rămas impresionată de biserică, arată originea poporului român pe care o reprezintă şi mai ales arată românitatea în zonă şi continuitatea acesteia în perioada în care despre aceasta lipsesc înscrisuri şi artefecte din izvoarele istorice. Din păcate, biserica de la Densuş nu este mediatizată corespunzător, nimeni nu ştie de inscripţie, nimeni nu vrea să ştie şi să rezolve această problemă a Densuşului”.

Bogdan Cacuciu este un student din Baia Mare venit să vadă biserica. El spune că ,,ştiu despre biserică mai multe din auzite, este trist că biserica nu este mediatizată suficient, oamenii nu ştiu de ea. Imaginea ei apare pe bancnota de 500 de lei din perioada 1992- 1995, bancnotă retrasă din circulaţie. Doar câteva indicatoare de la marginea drumului vorbesc de biserică, în rest pauză. Veneam de la Sarmisegetuza şi am văzut indicatoarele. Aşa am ajuns aici. Am rămas mut şi voi povesti şi altora”.  

Biserica Sfântul Nicolae din Densuş figurează pe lista de monumente propuse pentru a intra în patrimoniul UNESCO, încă din anul 1991. Cu toate acestea, autorităţile fac foarte puţin ca acest monument şi obiectiv turistic să fie pus în evidenţă aşa cum ar trebui.

sursa articolului: InfoCS.ro

Rădăcini. Pentru suflet…

Rădăcini. Pentru suflet…

Romulus Vulcănescu

(n. 23 februarie 1912, București – d. 10 septembrie 1999) a fost un etnolog și scriitor român, membru de onoare (1993) al Academiei Române.

A investigat arhetipurile romanesti si religiile lumii, dar si radacinile si etnologia altor popoare.

Sub îndrumarea lui D. Gusti, îşi ia doctoratul în etnologie-sociologie a culturii în 1944 (validat în 1947), cu teza Troiţa, o problemă de mitologie română, din care va publica prima parte, Coloana cerului, în 1972.

Va fi cercetător (din 1958) şi şef de sector la Institutul de Arheologie din Bucureşti, cercetător şi şef de sector la Institutul de Istoria Artei (din 1960), cercetător şi şef al Secţiei etnografice (din 1967) la Institutul de Etnografie şi Folclor, ale Academiei Române. Face parte din Istituto Internazionale di Sociologia (Roma, 1965), Union Internationale des Sciences Anthropologiques et Ethnologiques (1967), The Folklore Society (Londra, 1972), Association Internationale d’Etudes des Civilisations Mediterraneennes (1973) etc., e ales în 1993 membru de onoare al Academiei Române.

A fost între redactori la „Trimestrial de mitologie şi estetică” (1931), „Gongul” (1941), „Symposion” (1943-1944), „Cercetări folklorice” (1947), „Etimologica”. Publică, de asemenea, în „Dacia”, „Porunca vremii”, „Buna-Vestire”, „Suflet nou”, „îndreptar”, „Presa Olteniei”, „Ramuri”, „Studii şi cercetări de istoria artei”, „Revista de etnografie şi folclor”, „Revue historique du Sud-Est Europeen” etc., uneori semnând cu iniţiale sau Vulca, Vulcan, V. Petre şi Petre V. În 1981 a fost distins cu premiul „Simion Bărnuţiu” al Academiei Române.

Vulcănescu a elaborat lucrări de antropologie culturală şi socială, sociologia şi filosofia culturii, mitologie, etnografie. O secţiune însemnată a operei sale o constituie studiile de mitologie, autorul numărându-se printre cercetătorii care au făcut pasul important de la mitografie (acea „fază […] lungă de tatonări şi explorări mitologice”, ilustrată, între alţii, de Tudor Pamfile) la mitologie. El opinează că „în fond mitologia este sarea oricărei culturi, expresia creaţiei majore a tuturor experienţelor transculturale. Nu poţi cunoaşte capacitatea de creaţie spirituală a unei comunităţi etnice sau naţionale fără să-i cunoşti concepţia mitică, istoria particulară a viziunii sale seculare despre destinul omului în cosmos, valenţele condiţiei creatoare în ecosistemul din care face parte, aspiraţiile etice în contextul spiritual al umanităţii”.

Principala sa scriere în acest domeniu este Mitologie română (1985), rezultat al unor cercetări desfăşurate aproape cinci decenii. Lucrare căreia i-a consacrat anii „cei mai grei, dar cei mai fecunzi din viaţa” sa, Mitologie română a fost elaborată iniţial în trei variante, „deosebite structural şi ideativ”, fiecare deschizând alte perspective şi solicitând alte soluţii. În varianta finală, mitologia românească nu este văzută ca una creştină, arhaică (daco-romană), nici ca o mitologie necreştină (tracică sau latină), ci ca „sinteză integratoare a celor două straturi mitologice – dac şi roman – cu zestrea lor şi influenţele mitice alogene, ponderea căzând însă pe structura, viziunea şi tematica remodelate în perioada medievală”.

Cartea urmăreşte să demonstreze capacitatea „de creaţie a românilor în mitologie, una din faţetele cele mai expresive ale spiritualităţii româneşti”, mitologia fiind – susţine Vulcănescu – „prin însăşi dăinuirea ei în timp şi spaţiu un certificat autentic de autohtonitate, continuitate şi originalitate emanat din mediul şi viaţa întregului popor român şi a ramurilor lui istorice, un atestat istoric de creativitate culturală şi originalitate creatoare”. Două sunt însă carenţele: îndepărtarea, uneori chiar trădarea surselor primare (credinţele populare, aşa cum se prezintă ele în lucrări de mare probitate) şi limbajul greoi, adesea obscur.

Fenomenul horal (1944) examinează „realitatea culturală horală”, înţeleasă ca element de permanenţă al culturii române, iar Coloana cerului reconstituie „forma originară şi conţinutul mitologic al unuia dintre cele mai vechi şi mai semnificative monumente ale culturii arhaice româneşti”, care la origine a avut bradul ca arbore cosmic şi este un „produs agropastoral” uranic, ultima lui fază fiind o plăsmuire cultă majoră: Coloana infinită a lui Constantin Brâncuşi. În Măştile populare (1970) Vulcănescu extrage implicaţiile mitologice ale acestor forme de folclor ludic şi propune o nouă clasificare a lor.

” Ştiinţele toate, nu vor dispărea decât prin cataclism. Dacă dispare, trebuie să pui altceva în loc. Ori cultura nu dispare, ea evoluează mereu. De exemplu cultura populară, pe ea s-a grefat şi altoit cultura cultă. Există o veşnică continuitate. ”

” Când subliniem cu atâta apăsare că românii au fost totdeauna creştini, creştinismul venind peste ei ca o întâmplare şi nu ca purtătorul unui mesaj, al unei crize de tip nou, recunoaştem că după ce ne-am creştinat am păstrat moduri ale lumii păgâne’’.
Toate tradiţiile popoarelor merg până la păgânism. Ei bine, asta rămâne, nu poţi să-l elimini cu legea. Ele se alterează cu timpul şi dispar. Dar la noi, nu prea dispar. Asta înseamnă că noi avem o putere spirituală care s-a grefat pe păgânismul românesc şi îl mai ţine în mână cât poate.  ”

„Rezistenta poporului roman se datoreaza tenacitatii sale spirituale”

”Suntem viaţă în devenire,suntem realitate şi mit,Chevalier Trac suntem pulbere mitologică din străfundul istoriei,peste timp.Suntem deopotrivă lemn şi cenuşă ,aspiraţie şi zădărnicie sublimă. ”

sursele informatiilor : aici şi aici