urmele paşilor mei…

urmele paşilor mei…

 Someone Like You….

şi-atât…

descătuşate-s, iată,  văluri nopţilor migdal,

mii amintiri cu iz de zâmbet se tresar..

de-ar fi numai atât…

deodată,  dorul se transformă-n falnic cui,

pornitu-s-a din gânduri unul pe hai-hui,

iar celălalte tac şi plâng…

un vânticel blajin ridică aripa-mi rănită,

n-am încotro, mă zbor spre alte vremi, cu frică…

poate, să nu mă frâng…

te simt aproape , deşi lumii nevăzut,

nu vreau să ştiu nimic, nu-mi spune, nu ascult..

dar să-mi  fii bine  şi tu ştii că nu te uit..

nu ştiu, nu pot, nu vreau nimic să uit

habar nu am de ce… mă mint, m-alung…

pesemne-am obosit

şi-atât…

atât...

( Sibilla – taine… )

*******

” Până şi miracolele s-au mutat din natură în tehnică. ” – Octavian Paler

” Prietenul meu, Sofocle, zicea ca numai traită în neştiinţă viaţa este plăcută. Dar dacă am apucat să ştim câte ceva?… ” ( Paler )

” Iremediabilă e numai greşeala de a te lăsa strivit! ” – Octavian Paler

” Ziua e prea scurtă, domnule, soarele prea puţin. Cerul e plin de nori, fericirea o simplă vorbă. În fine, dracul să le ia pe toate. Că zeii te pedepsesc exact cu calităţile cele mai frumoase pe care ţi le dăruiesc. ” ( Paler )

” Fiecare are dreptul la dezamăgire. ” – Paler

” Cred că dragostea ne ridică în proprii noştri ochi. Şi cât de mult ai vrea să fii aşa cum te vede celălalt! Ai dori, şi chiar încerci, să micşorezi distanţa dintre ceea ce ştii că eşti în realitate şi ceea ce intuieşti că vede în tine cel pe care-l iubeşti. ” – Octavian Paler

” Doamne, cum ne-am despărţit cu toţii. Poate că şi prietenia şi iubirea nu merită, într-adevăr, să fie trăite, dacă nu sunt veşnice. O viaţă întreagă de frumuseţe, asta ar însemna ceva, într-adevăr. ” – Paler

” Nu putem trăi în conflict cu noi înşine. ” Paler

Liniştea cere mai multă energie decât furia de a trăi…. – Paler

Scrisori mototolite…

Scrisori mototolite…

ţie… ţi-a trecut iubirea… :

Întrebări către o stea…

Stea care subt carul cel mare abia licăreşti
nedumerită-ntre şapte lumini, a cui stea eşti?

Eşti steaua lui Verde-mpărat – duhul nemântuit?
Ce sărbătoare scuteşti? Ce ceas împlinit?

Aperi un mare mormânt, sau vreo apă vindecătoare?
Păzeşti un norod, o cetate, sau numai o floare?

Peste ce suflet, peste ce sfinte recolte
veghezi mistuită subt vinete bolte?

De eşti a mea, păzindu-mi anul şi vatra,
n-aruncă nimenea după tine cu piatra?

Lucian Blaga


sursa: aici

Scrisori mototolite…


îmi amintesc poveştile de vânt furate şi-ţi scriu cu-aceiaşi bulgări de senin sau, poate… doar ca să mă surprind … departe…


Şi ce-aş putea să mai tăgăduiesc, acum, ce-ar mai rămâne necuprins şi bun, când munţi de neputinţe se adun… să spun  aievea, să nu spun…


Dac-aş putea, i-aş rupe timpului un colţ, m-aş furişa cu  el sub braţ precum un hoţ şi l-aş piti sub bolta de tăceri, floare de colţ…


Of, nu mai vreau nimic din ce mă-ndoaie, am frânt cuvintele în rouă… să se-nmoaie… mototolesc scrisorile în cufărul care demult se-nconvoaie…

Nu am ce să-ţi mai cer, nici zâmbetu-ţi nu-l mai aştept ca altădat…  vreau doar o inimă-n munte, să-mi pun cufărul beat… şi-apoi să uit că ” te-ai schimbat ”…

Suntem doar doi străini,/ care nu-şi mai vorbesc,/ printe-atâţia spini…/ cum să-ţi spun: TE IUBESC…/ ţie… ţi-a trecut iubirea,/ mie, mi-a trecut uimirea,/ ţie ţi-a rămas lumina, mie lacrima şi vina….

( Scrisori mototolite-n cufărul inimii muntelui… – Sibilla )

Hari Mata Hari – Nek’ nebo nam sudi… :

Ti dodjes, i odes
kao prvi san
kroz mene prodjes, i odes
ja ti oprastam

Zatvaram oci, kad me ljubis
jer sve dobro znam
bol je u dusi, putuje s’ nama
kao nesreca

Ref. 2x
Nek nebo nam sudi
ako smo ludi
ako je grijeh sto volim te

Nek nebo nam sudi
i da sve gubim
ne mogu bez tebe

Za koga su jutros
prije zore, ruze procvale
od koga mi usne, vrele usne
prose poljubce

Zatvaram oci, kad me ljubis
jer sve dobro znam
bol je u dusi, putuje s’ nama
kao nesreca …

sursa : aici

” Fiecare îşi face Dumnezeu din ce poate. Din talaş, din catifea sau din tăcere. Eu mi-l fac din idea că în orice eşec mai e ceva de făcut: să-l povesteşti; şi că în orice înfrângere se mai poate obţine o victorie: s-o priveşti în faţă. ” – Octavian Paler

” Am avut norocul să aflu că dragostea este unicul adevăr important şi absolut, într-o viaţă care nu ne dă decât daruri relative. Şi n-am fost ipocrit. Am iubit şi eu.  ”- Octavian Paler

” Cand iubirea, acel puf de papadie, ce vine mereu si pleaca cu primul fir de vant, va trece si pe la poarta ta, atunci vei sti ca m-ai intalnit…  ”- Paler

licăre…

licăre…

 

licăre…

mi-e primăvara rană şi mă doare… îmi sângerează şoapte şi mă frânge poesia din culoare…

… mă doare primăvara… taina-i oare, ori numai zvâcnetul din muguri,  templul ploilor de soare ?!…

îmi dor necurse lacrimi şi cuvinte nerostite… pe tâmpla de magnolii îmi aşez tristeţi şi… mă zâmbesc cuminte…

adorm. visez revolta ce se-nalţă-n mine… am dreptul să iubesc, tresar… să cred în tine… vezi, mai există licăre… de luare-aminte…


licăre – Sibilla

* Nu vreau să cred că suferinţele sanctifică şi că înfrângerile sunt necesare. De ce ar trebui să ne apropiem de adevăr numai plini de răni? De ce ar trebui să fim sfâşiaţi de un vultur ca să avem curaj? Oare fericirea nu e aptă să ne înveţe ceea ce ne învaţă suferinţa? Nu există un drum spre artă şi spre noi înşine care să nu treacă prin infern? Nu poate ajunge la cer cine n-a străbătut pământul şi iadul, scria Goethe. Dar îl putem cita liniştiţi? Trebuie să ne temem de fericire, dacă vrem să atingem înălţimile din noi? *

Octavian Paler – Scrisori imaginare

*******

* … şi de mă-nalţ în mine cântec de magnolie aripă,

e pentru că-ţi respir surâsul de migdal cu frică…

dar dacă m-aş zminti-n povestea lumei, o furnică,

ştiu că-mi eşti rouă şi  acel * ceva * ce mă ridică… *

licăre… – Sibilla



Singurătatea, află de la mine, n-o umple lumea, ci o singură fiinţă. Una care te poate ridica sau nimici. – Paler

Să mă tem oare de dragoste mai mult decât de moarte?… – Octavian Paler

şi-am zâmbit… am zâmbit acum, când am descoperit că şi eu,  eu sunt… :

Sunt dintre cei care au cerut tăcerii să strige şi durerii să spere. ( Paler )

…….


željo moja…

željo moja…

Dejan Matić-željo moja… :

Ako ti slucajno na um padnem
ako se slucajno setis svega
dodji mi, dodji k’o nekad
sanjaj sa mnom, a ne kraj njega

Ref.
Budi sa mnom
i budi se sa mnom
zeljo moja, zeljo moja
u zivotu svega imam
al’ mi fali ljubav tvoja

Ako ti slucajno suza krene
ako te slucajno dusa zaboli
dodji mi, dodji k’o nekad
spavaj sa mnom, a ne kraj njega…

* Dragostea nu e un obicei, un angajament sau o datorie. Dragostea există, pur şi simplu. Fără definiţii. Iubeşte şi nu-ţi pune prea multe întrebări. Doar iubeşte! *  ( Paulo Coelho )

Da, te iubesc pur şi simplu,  de ce-aş înfrunta aşa o forţă, când ţi-o pot dăruii prin fiece tresărire, ţie zâmbetul care mă doare şi singurul care mă are, cum nimeni… sunt lacrima ce te zâmbeşte în lumină…  ( Sibilla )

Dejan Matic 2009- Dusu mi uzmi… :

Dusu mi uzmi…

Ja nikada nisam tebi dusu otvorio
po cenu zivota ne bih za ljubav molio
i terao me nije niko da zavolim te toliko
sa tobom me sreca, mila, napustila

Ref.
Dusu mi uzmi, jedno nemoj
ovu mi pesmu ne diraj
od srca ne kidaj mi sveto
samo me nista ne pitaj

Necu da nestanem pod sneznom
lavinom tvoga pogleda
jos nocas pusti me da pevam
i placem kao nikada

Mozda ce tako biti bolje za oboje
kad jedno ljubav izda, sreca ne potraje
jer najveci sam kad gubim, ma koliko da kosta, mila
ja pevacu i kad me budes napustila

Ref.

I placem kao nikada…

E felul meu să-ţi spun că te iubesc… prin versuri, muzică… şi nici că-mi pasă de greşesc… eşti lacrima ce mă răsare zâmbet, şi te zâmbesc în fiecare câtntec…  ( Sibilla )