Călătorii, prieteni, Oameni, locuri…

Călătorii, prieteni, Oameni, locuri…

11

Oameni si locuri : Bela Crkva (Serbian Cyrillic: Бела Црква, cu Mircea

22

Baziaș – pe malul Dunării cu Vali

33

și tot la Baziaș  cu Dunave la picioare..

44

pe malul Nerei, la Lescovița, cu Mircea..

55

și-am fost la Ocna de Fier, în Casa Binelui la nea Costică Gruescu..

67

aproape de Ochiul Beiului, Cascada Beușnița, cu Vali..

77

Cascada Beușnița, Caraș-Severin

88 s

7 tunele Sasca…

88ss

la 7 tunele Sasca, jud. Caraș-Severin

99

agricultură – inspecție…

999

cu mama și ” Șefu ” la Valea Mare, de vorbă

1013047_118747175002314_139910779_n

Acasă la Jasmin- Јасмин Латовљевић, Jasmin Latovljević

10371_111219695755062_1990103735_n

cu Zoran la Muzeul Banatului Montan

1062_111162519094113_1725254345_n

la Mănăstirea  Sf Sava, cu Zorica

8754_110030515873980_1797451306_n

muma, majka mea…

576798_114863095390722_985594497_n

presa cărășană…

226618_112681002275598_1394378023_n

cu  Mircea, în Centru, așteptând-o pe Dragana Mirkovic..

Al cincilea anotimp…….

Edwin Logsden Long, Ready for the bath, 1888

sursa imaginii : aici

Al cincilea anotimp…….

Izgoniti din Paradis

M-a innebunit femeia
inca din nasterea mea
de cand i-a venit ideea
ca e mai desteapta ea

Ea mi-a dat sa musc din marul
care ni s-a interzis
amandoi sa fim deodata

izgoniti din Paradis

Dar ce draga mi-e femeia
care i-a-nselat pe zei
pe Pamant eu de aceea 
voi muri in locul ei

Si de-atunci ca un blestem
asta e destinul meu
Doamna Eva ma tot minte
dar eu o iubesc mereu

Ce eram fara femeie
rasarit fara apus
in Gradina Fericirii
un Adam cu-o coasta-n plus

Fara EA nu era Cerul
nici Pamantul n-ar fi fost
fara EA perfectiunea
unui om n-ar avea rost

Fara EA n-ar fi visare
nici un dor imparatesc
nici Poezie nici Cantare
nici cuvantul „Te iubesc”!

Steva Pantelici

Thomas Edwin Mostyn, Jewels

sursa imaginii : aici

Temnicerul

In temnitele sufletului meu
te-am zavorat,sa nu mai pleci
ci doar cu mine temnicerul tau
o vesnicie-n visuri sa petreci

Tu stai si-astepti,printre zabrele
cu maini maiestre desenezi pe cer
o scara de lumina printre stele

pentru ratacitorul temnicer

Ma vei intampina cu dulce soapte
cu raze multe-am sa te-mbratisez
pe patul tau de flori incununate
in leganari de Inger te asez

Din cosmosul cuprins de-nfiorare
pe buzele-ti aprinse de mult dor
saruturi iti aduc extrastelare
culese din Gradina Lui Amor

Voi fi al tau si tu imi vei fi mie
prin parcul mare al Caii Lactee
ne vom iubi-n celula noastra vie
precum as fi un zeu si tu o zee

Nu va stii nimeni cine esti,ce-ti sunt
de ne vor pierde nu ne vor cauta
asa vom dainui mult pe pamant
eu temnicer,tu condamnata mea

Si daca vor veni nu pot vedea
decat intrezari printre zabrele
pe cerul innoptat doar doua stele
ce-mbratisate par numai o stea.

stevapantelici–-TIE!

Steva Pantelici

Robert James Gordon ‘La liseuse’ (The Reader) c. 1877 

sursa imaginii : aici

In stare de alarma
in stare de odihna 

moartea nu ma mai iubeste
dar eu stiu ca ea ma vrea
caci din cand in cand opreste
ceasul din inima mea

Cand se aseaza noaptea peste lume
eu ies tiptil din colivia mea

sa-ti scriu iubita mea fara de nume
pe cel mai inalt munte dintr-o stea

Pogor apoi indata sa-ti citesc
slove crestate-n piatra siderala
pe-o banca intre doi dafini ce cresc
intr-o dimensiune colosala

si-mi cade -n palme steaua licarind
in cioburi aurite mi se sfarma
ma cheama inapoi si-o vad plangand
sub ochii mei in stare de alarma

Ma cheama stelele,le este dor
sa le mai spun de noi cate-o poveste
vor sa se-adape ca dintr-un izvor
din mine caprioarele celeste

Dar nu esti tu pe culmea pregatita
ca un salas etern pentru noi doi
si ce-am sa fac in viata-mi infinita
sa nemuresc murirea dintre noi?

Sub ochii mei in stare de alarma
raman aici si am sa mor curand
mi se apuna steaua,mi se sfarma!
se poarta muritorii pe Pamant.

Nu voi sa te traiesc eternitate
mi-ai dat in schimbul mortii numai dor
Tu da-mi-o Doamne numai jumatate
o jumatate numai si sa mor

Sa scrie stelele in urma mea
Sa le citesc poeziile in tihna
si-apoi sa dorm si sa visez de ea 
cu ochii mei in stare de odihna.

Steva Pantelici

“Peaceful Reading” by Fernand Toussaint (1873-1955). 

sursa imaginii : aici

se spune ca Iubirea n-a fost si nici nu este
si sa visezi la stele e un chin
Luceafarul? O fila de poveste
pe care-a scris-o candva Catalin 

Si totusi

Tie-

Pentru ea se mai pogoara

deseori pe-acest pamant
trist <Luceafarul de seara
sa o vada iar visand

Si isi pune lira-n cui
o-nveleste-n zbor,o fura
sa o duca-n lumea lui
si-o saruta lin pe gura

cat de dulce-mi esti–ii spune
ea viseaza si nu stie
ca sarutul de Luceferi
e-ncarcat cu Vesnicie

si-un sarut intr-o secunda
mica mica si putina
e-un fior sa o patrunda
de-acum mii de ani lumina

Steva Pantelici

Florin Sasarman – Amintiri

Femeia este al cincilea anotimp. – Grigore Vieru

În lumea magica a lui Mos Nicolae, descoperindu-i impreuna povestea.

În lumea magica a lui Mos Nicolae, descoperindu-i impreuna povestea.

Se spune ca Mos Nicolae a existat cu adevarat in persoana episcopului din Myra –Lichia (pe meleagurile Turciei de astazi), persoana cu frica si cu credinta netarmuita in Dumnezeu ce a trait in secolul al IV-lea. Povestea lui Mos Nicolae in traditii si credinte romanestiLui Nicolae de Myra ii sunt atribuite numeroase fapte bune fata de cei saraci si napastuiti, dar si miracole, numele sau traducandu-se prin “biruitor de popor”. Provenind dintr-o familie instarita, la moartea parintilor sai, si-a daruit intreaga avutie celor nevoiasi. El este cel care a intemeiat manastirea Sionului, unde a fost si inmormantat.

 

In traditia populara romaneasca, Mos Nicolae este infatisat pe un cal alb, simbol al purititatii si al taramurilor pline cu zapada. Are de asemenea o bogata barba, alba ca zapada. Conform unei vechi credinte populare, cand mos Nicoale isi scutura barba, in ziua sa-pe 6 decembrie, peste pamant curg fulgi de nea din cer, asternandu-se zapada. In popor, se spune ca “a intinerit mos Nicolae”. In conceptiile populare arhaice, rolul lui mos Nicolae este acela de a proteja lumea impotriva intunericului, a frigului si a raului, asigurandu-se ca soarele nu fuge spre alte taramuri. De asemenea, mos Nicolae este protectorul celor aflati in nevoie, al vaduvelor, al celor plecati in razboi, al celor fara parinti, al fetelor care vor sa se marite. Mos Nicolae este si patron peste ape, avand harul de a salva de la inec pe cei in necaz daca este invocat in gand, cu credinta.

Pret de o secunda, se deschid cerurile si pentru noi, muritorii, se spune ca mos Nicolae poate fi vazut stand de-a dreapta lui Dumnezeu…

 

Este cunoscuta insa dragostea imensa a lui Mos Nicolae pentru cei mici si faptele bune pe care le-a savarsit de dragul acestora, dar si corectitudinea si spiritul de dreptate care il caracterizau pe Sfantul Nicolae. Mos Nicolae este un protector al familiei, indeplinind in acelasi timp un rol educativ si moralizator pentru cei mici, recompensand si pedepsind, dupa cum este cazul. Se stie ca in fiecare noapte de 5 spre 6 decembrie, mos Nicolae se strecoara in fiecare casa si, pe nestiute, lasa cadouri in ghetute pentru cei mici. Mos Nicolae apreciaza in mod deosebit copiii cuminti si faptele bune, dar si ghetutele curate, lustruite, semn ca ii astepti venirea… Si este suficient sa se uite putin pe geamuri ca sa-si dea seama daca un copil a fost cuminte sau nu…. Povestea lui Mos Nicolae in traditii si credinte romanesti

 

Incaltarile copiilor ascultatori sunt umplute ochi de mos Nicolae cu jucarioare, dulciuri, fructe delicioase, carti si creioane de colorat, de lucrusoare pe care si le-a dorit copilul respectiv. Desi grabit sa alerge la copiii din lumea intreaga, Mos Nicolae are timp sa plece urechea la dorintele fiecarui copil in parte… In schimb, copiii neascultatori si rautaciosi primesc in dar de la mos Nicolae o nuielusa… Daca mos Craciun mai poate fi surprins impartind cadouri, despre mos Nicolae (sau “san Nicoara” cum i se spune in tinuturile transilvanene) se crede ca nu se arata niciodata.

 

Ca si de ziua sfantului Andrei, si in ziua Sfantului Nicoale se aduc in casa crengute de pomi fructiferi, pastrandu-se in apa pana la Anul Nou. Daca vor inflori pana atunci, inseamna ca anul care va veni va fi unul bogat, plin de roade si de multumire.

 

Prin urmare, daca vrei sa il impresionezi pe mos Nicolae si sa dovedesti ca ii meriti vizita, lustruieste-ti frumos ghetutele in seara de 5 decembrie si asaza-le frumos la locul lor. Asteapta venirea mosului! Se spune ca mos Nicoale vine in parte la fiecare dintre cei care cred in el… Si se mai spune ca poti deveni la randul tau un mos Nicolae pentru cei care au nevoie de ceva in care sa creada…

sursa informaţiilor: garbo.ro

Ortodoxie pentru copii: Rugaciune catre Sf.Nicolae:

Sărbători în Lumină !!!

Sărbători în Lumină !!!

exploziacurcubeului.blogspot.com/

* Dumnezeu nu a promis zile fără durere, zâmbet fără părere de rău, soare fără ploaie… dar a promis putere pentru zi, alinare pentru lacrimi şi lumină pentru drum. *  ( anonimus )

Dumnezeu este lumină şi niciun întuneric nu este întru El. *  ( Sf Ioan Evanghelistul )

* Cine tăgăduieşte pe Fiul nu are nici pe Tatăl. Cine mărturiseşte pe Fiul are şi pe Tatăl. *

( Sf Ioan Evanghelistul )

* Credinţa în Înviere este adevărata mângâiere în suferinţi, în lupta cu ostenelile şi cu greutăţile vieţii. *  ( Sf Ioan Gură de Aur )

Sărbători Binecuvântate, în Lumină ! Doamne Ajută !

Sibilla&Leo

Mărţişoare cu noroc…

terra-costica.blogspot.com/

Mărţişoare cu noroc…

Descoperirile arheoloice arata ca se celebra prima zi a primaverii inca de acum 8000 de ani… Si pe vremea dacilor simbolurile primaverii erau confectionate in timpul iernii si se purtau doar dupa 1 Martie. Martisoarele erau atunci pietricele albe si rosii insirate pe o ata. Alte surse aratau ca martisoarele constau in monede care erau atarnate de fire subtiri de lana, negru cu alb. Tipul de moneda: aur, argint sau bronz indica statutul social. Ele erau purtate pentru a avea noroc si pentru a avea o vreme buna.

Dacii credeau ca aceste amulete aduc fertilitate, frumusete si previn arsurile din cauza soarelui. Acestea erau purtate pana cand copacii incepeau sa infloreasca si apoi atarnate de crengile lor.

Legenda babei Dochia
Acum mai multi ani o femeie batrana care se numea Dochia avea o fiica vitrega pe care o ura. Intr-o zi de iarna cumplita Dochia i-a dat o haina foarte murdara cerandu-i sa o spele la rau pana devine alba ca zapada.

Tanara fata a spalat-o mult timp, dar pe cat o spala ea mai tare, pe atat devenea haina mai neagra! Atunci a aparut un barbat care se numea Martisor si a intrebat-o de ce plange. Ea i-a povestit ce i se intamplat.

Atunci Martisor i-a spus ca poseda o putere magica si i-a oferit o floare rosie si alba si a indemnat-o sa mai spele inca o data vesmantul si apoi sa se intoarca acasa. Cand a ajuns fata acasa panza era alba ca si neaua. Batranei Dochia nu i-a venit sa isi creada ochilor. Ea nu ar fi crezut ca fiica sa vitrega va reusi sa indeplineasca sarcina. Deodata a vazut floarea din parul fetei. „De unde o ai?” o intreba batrana, „este inca iarna”.

Batrana crezu ca primavara a revenit si pleca cu turma pe munte. Pe drum vremea era frumoasa, asa ca a renuntat la cojoacele pe care le puta. La sfarsit a fost insa prinsa de burnita. Cand a ajuns in varf i s-a aratat Martisor: „Vezi cat de rau este sa stai in frig si umezeala” a grait el, „tu, cea care ti-ai obligar fiica sa spele iarna hainele la rau.” Apoi a disparut. Batrana a ramas singura pe munte, a venit gerul si oile au fost transformate in pietre. De atunci rosul si albul simbolizeaza lupta intre bine si rau, intre iarna si primavara.

Sursa : aici

*******

nouaideas.blogspot.com/

Martie e, asadar

Prima luna-n calendar

Care-anunta toata tara

C-a sosit iar primavara !

Si din prima zi, se stie,

E-un motiv de bucurie:

Martisoarele apar –

Mici minuni aduse-n dar.

Prinse-n snurul impletit

Sunt gata de oferit.

Bucurie si noroc

Aduc tuturor, pe loc.

Primăvară rouă tuturor!!!

Marco şi Andrei…

Marco şi Andrei…

Marco şi Andrei… melancolici, romantici…

Povestea lui… * a fost odată * :

  • Si deziluziile isi au rostul lor in viata, doar ele te trezesc din vis…
  • E greu sa treci prin viata cu inima pustie, e greu sa suferi in tacere… nimeni sa nu stie…
  • Din pacate, stim sa apreciem dragostea, abia atunci cand o pierdem… Dar atunci e prea tarziu…
  • Daca dragoste nu e, atunci nimic nu e…
  • Peste multe lucruri se asterne uitarea. Dar nu peste dragostea adevarata.
  • Sa cer un semn, iubito, spre a nu te mai uita? Asa a spus Eminescu despre despartirea mea.

Marco şi Andrei, euforici, ca de Anul Nou…

Cadeeeee… cadeee copacu… :

1. Soarta unei glume depinde de urechea care o aude, nu de limba

care o spune.( William Shakespeare )

2. O vorba de duh aduce adesea o dezlegare mai buna si mai durabila

in lucruri decat asprimea. ( Horatiu )

3. Nimic nu uneste mai mult oamenii dacat rasul. ( L. N. Tolstoi )

4. Ma gandesc sa rad, ca sa nu fiu silit sa plang. ( Beaumarchais )

5. Rasul e ca soarele, alunga iarna de pe chipul oamenilor. ( Victor Hugo )

6. Daca un om rade din tot sufletul, inseamna ca e un om bun. ( F. M. Dostoievski )

7. O gluma este o fulgerare care ne face sa vedem ca suntem mai desavarsiti decat

un semen al nostru. ( Keats )

Sursa : http://maxime.go.ro/umor.html

Viaţa, aşa cum e, surprinsă de Marco şi Andrei…

Ridică sacu… :

Viata inseamna a transforma constant in lumina si in flacara tot ceea ce suntem si tot ce intalnim. ( Friedrich Nietzsche )

Murim cate putin in fiecare zi, trebuie sa ne obisnuim cu asta. ( Emile Zola )

Placere sau nimic… Sa ne bucuram astazi, nimeni nu stie ce-i maine. ( Palladas )

Sibilla

Primiţi Colinda…

Primiţi Colinda…

imagine preluată : http://www.blogulcadourilor.com/

“Ce este o colinda?

Colinda este o urare cantata, cu caracter festiv, de prevedere si asigurare a viitorului, de comunicare si impacare cu sufletele mortilor, de invocare a unor reprezentari totemice. Se leaga de latinescul calendae care, in contact cu slava (koleda), a generat forma romaneasca – colinda. Aceste cantece-urare au loc mai ales in locuri de trecere: la poarta, la fereastra sau in pragul casei. Cand intra in casa, colindatorii incercuiesc masa cu daruri rituale, devenita in acele momente centrul lumii. Tema colindelor este de o mare diversitate. Exista colinde de gazda, profesionale (in special pacuraresti, ciobanesti), de june, de fata, de petit, familiale (doua surori, maica in cautarea fiului), cosmogonice, mito-religioase, satirice, de doliu si multe altele. Au un caracter razboinic si refrene precum „florile dalbe“, „ziurel de ziua“, „zorile dalbe“, „lerui alerui“, „hai lerui ler“. Executia colindei se face omofonic, in grup compact, antifonic sau heterofonic. Manifestarile din timpul colindatului sunt complexe: oamenii se mascheaza, danseaza, canta, toate acestea ne duc cu gandul la vechile serbari ale lumii antice. Trecerea colindatorilor pe ulitele satului constituie un parcurs magic, adevarat brau protector ce cuprinde intreaga comunitate, iar colindele, prin reactualizarea lor anuala, activeaza forta magica a cuvantului.

http://www.codrosu.ro/colinde-autentice-de-craciun-asteptand-craciunul-cu-grigore-lese/

imagine preluată: http://www.121.ro/images

Fie ca Miracolul Crăciunului să vă fie, tuturor, Lumină! Sărbători Binecuvântate!

imagine preluată: http://art-zone.ro/poze/mari/iarna.jpg

Craciunul este o sarbatoare Sfanta, care aduce in sufletele oamenilor lumina si bucurie.
Aceasta sarbatoare este anuntata, prin obiceiul drag copiiilor de a merge cu colinda, pentru a vesti Nasterea Mantuitorului.

Colindul este una din cele mai cunoscute datini de iarnă. Mai demult, cetele de colindători erau formate din copii care, după miezul nopţii de 24 spre 25 decembrie, umblau din casă în casă, aducând urări de sănătate, fericire şi noroc gospodarilor pe care îi colindau.
Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate la sărbători creştineşti, închinate Crăciunului şi Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului nostru. De-a lungul secolelor au devenit mai frumoase şi au căpătat o mare varietate pe întreg teritoriul ţării. Ele degajă atmosfera de sărbătoare şi buna dispoziţie cu care toţi românii întâmpină Sărbătoarea Naşterii Domnului şi Anul Nou.

Evocând momentul când, la naşterea lui Iisus, steaua care i-a călăuzit pe cei trei magi s-a ivit pe cer, copiii merg din casă în casă cântând colinde şi purtând cu ei o stea.

Astfel, vestea Naşterii Mântuitorului este răspândită în fiecare an de colindele care intră în fiecare casă prin intermediul colindătorilor. Aceştia sunt răsplătiţi de gazde cu fructe(mere, nuci), colaci, bomboane şi chiar bani.

Sursa : http://www.eat-online.net/romana/habits/christmas/romanian_christmas.htm

Colinde – Parintele Cristian Pomohaci – Unde-i neaua pana-n tinda:

Colinde STEFAN HRUSCA – „Deschide nana usile”:

Zorica Savu – Îngeri de Lumină :

Colindele Crăciunului… fărâmă de suflet, zâmbetul copilăriei, amintiri, împreună, familie, prieteni… Miracol !

imaginicraciun.blogspot.com

De sarbatoarea Nasterii Domnului sunt legate o multime de obiceiuri frumoase. La noi, in Romania, copiii merg in Ajun cu colindul, din casa in casa, si primesc, intr-o traistuta pe care o poarta cu ei special in acest scop, mere, nuci, covrigi, portocale si banuti. Cele mai cunoscute colinde sunt: „Cu Mos Ajunul”, „Florile dalbe”, „Steaua”, „Capra” si cate altele! Copiii care merg cu „Steaua” isi confectioneaza o stea mare din lemn, impodobita cu hartie colorata si cu crengute de brad sau vasc, in mijlocul careia se afla de obicei si o iconita ce o infatiseaza pe Maica Domnului cu Pruncul. Ea aminteste de steaua care s-a aratat celor trei magi de la Rasarit, care s-au luat dupa ea si au ajuns la Bethleem, tocmai la nasterea Mantuitorului in ieslea cea saraca.

Sibilla şi Leo vă urează tuturor: Crăciun în Lumină, Sărbători Binecuvântate !

Primiţi Colinda …

Sibilla&Leo