„Roata”, în memoria cardiologului Radenko Stankovici

sursa : aici

„Roata”, în memoria cardiologului Radenko Stankovici

„Roata”, în memoria cardiologului Radenko Stankovici – 

Medicul cardiolog reşiţean, Mircea Meilă, a publicat recent un volum remarcabil de recuperare a memoriei unei personalităţi de excepţie. Volumul, intitulat „Roata”, apărut la editura Neutrino – 2012, dezvăluie aspecte despre viaţa şi opera medicului Radenko Stankovici, pe care Mircea Meilă îl consideră una dintre cele mai mari personalităţi ştiinţifice şi politice ale sârbilor, alături de cărturarul Dositei Obradovici. Aceste două personalităţi, deşi au trăit în epoci diferite, au în comun faptul că s-au născut în Banatul istoric, pe teritoriul care astăzi aparţine României. Obradovici, întemeietorul universităţii din Belgrad, care astăzi îi poartă numele, s-a născut la Ciacova, în anul 1742 (d. 1811 – Belgrad), iar medicul şi politicianul Radenko Stankovici s-a născut la Lescoviţa, în anul 1880 şi a murit în 1953, la Belgrad.

Mircea Meilă ne-a declarat că a dorit să scrie despre Radenko Stancovici, deoarece, din păcate, acesta este prea puţin cunoscut, în ciuda amprentei puternice pe care a lăsat-o asupra epocii în care a trăit (cităm din volum): „Ca medic, dr. Radenko Stankovici i-a ajutat pe toţi fiind răsplătit cu stima semenilor. În calitate de politician a provocat resentimente atât germanilor cât şi comuniştilor. A fost îndepărtat din viaţa publică, fiind considerat ceea ce nu a fost niciodată. Duşman al propriei ţări. Adevăratul popor sârb, însă, nu l-a uitat. Nici roata timpului care ne urcă sau coboară. L-a mai ridicat o dată, postum, după ce au fost îndepărtaţi comuniştii de la putere. Pe 18 decembrie 2006, la o jumătate de veac de la moartea doctorului Radenko Stankovici, Tribunalul de la Beograd a decis reabilitarea sa şi a altor 15 cunoscuţi profesori şi oameni de ştiinţă sârbi. Acţiunea a fost iniţiată de către decanatul Facultăţii de Medicină din Beograd şi a compensat ceva din nedreptatea comisă de istorie”.
Medicul Radenko Stancovici este părintele cardiologiei sârbeşti şi a lucrat în echipă cu medicul şi cercetătorul Karl Landsteiner, laureat al Premiului Nobel pentru medicină în 1930, căruia i se datorează primul sistem de clasificare al grupelor sanguine. Ca politician, Radenko Stankovici a fost unul din cei trei membri ai Consiliului de regenţă al Serbiei, la sfârşitul anilor ’30, când regele Serbiei a fost Petru, încă minor în acea vreme. După venirea comuniştilor la putere a fost condamnat politic şi a fost trimis la închisoare timp de 12 ani. A murit la câteva luni după ce a fost eliberat.Volumul „Roata”, subintitulat „Trecerea prin lume a doctorului Stankovici” se află la librăria Semn de carte din Reşiţa.
sursa : ARGUMENT ONLINE

Kraljevski namesnici: 
Radenko Stanković,
knez Pavle i Ivo Perović
sursa  imaginii : aici

РАДЕНКО СТАНКОВИЋ

Лекар, професор и краљевски намесник; министар просвете од 5. новембра 1932. До 27. јануара 1934.

Рођен је у банатском селу Лесковица, на левој обали Дунава, у данашњој Румунији, 26. априла 1880. Српску велику гимназију у Новом Саду завршио је 1897. Медицину је студирао у Будимпешти, Инсбруку и Бечу, где је и докторирао 1903. До 1906. био је у Бечу асистент проф. Хермана Нотнагела и др Карла Ландштајна.

Од 1906. до 1920. имао је у Загребу приватну ординацију. Знатна је била његова улога за време ослобођења у Народном вијећу, где је био повереник за социјалну политику. По преласку у Београд на новооснованом Медицинском факултету изабран је за ванредног професора интерне пропедеутике 1921. Шкосле 1921/22. био је на студијском путовању по САД. По повратку изабран је за шефа Интерне пропедеутичке клинике, у којој је инсталирао први ЕКГ апарат у Србији.

Редовни професор и лични лекар краља Александра био је од 1929. Клинику је, пошто је именован за сенатора, напустио у другој половини 1932.

Краље Александар указом од 6. априла 1933. доноси одлуку да се на основу параграфа 4Закона о употреби Главног школског фонда „изгради и отвори потпуна мушка гимназија“ и донет је Правилник о Дому Краља Александра Првог за ученике средњих школа у Београду20. јула 1933. Непотпуна реална гимназија отворена је у Бару 2. фебруара 1933; Школа за сестре болничарке основана је при Медицинском факултету у Загребу 17. маја 1933.

На основу Закона о народним школама прописана су Правила о амбулантним школама на основу које се отварају у ретко насељеним местима где нема могућности за отврање редовних школа 9. септембра 1933, као и Правила о школским станицама ради пружања помоћи деци првог и другог разреда.

Прописана су Правила о раду и реду у интернату Више домаћичке школе у Старом Футогу.

Објављен је Закон о верској настави у народним, грађансним, средњим и учитељским школама у Краљевини Југославији, за ученике признатих вероисповести 23. септембра 1933.

Посебним административним мерама подржаван је и обавезни рад учитеља на описмењивању и просвећивању женске омладине, као и рад на ширењу писмености и здравственом просвећивању.

Стручне радове објављивао је у Медицинском прегледу.

После убиства краља Александра у Марсељу у октобру 1934. један је од тројице краљевских намесника од 10. октобра 1934. до 27. марта 1941. Као противник потписивања Тројног пакта после капитулације Краљевине Југославије 1941, интерниран је у Беч. У Београд се вратио 1943, где је дочекао и крај рата. Своје услуге понудио је Медицинском факултету 1946. Ухапшен је као државни непријатељ и осуђен на 12 година робије, губитак грађанских права и конфискацију имовине.

Умро је у Београду 5. децембра 1956.

ДЕЛА: Аритмије, 1/1926; О константности појава код митралне стенозе, 2/1928; О поремећају економије срчаног рада код урођених срчаних мана, 3-4/1929; Носологија у интерној дијагностици, 3/1929. (Ови радови објављени су у Медицинском прегледу.)

sursa : aici 

Ispred Narodne skupštine 
posle polaganja zakletve, 
kraljevski namesnici: 
Radenko Stanković, 
knez Pavle Karađorđević i 
Ivo Perović

sursa imaginii : aici

Radenko Stankovic :

Medic, profesor si guvernator regal, ministrul educației din 5 Aprilie 1932 – 27 Ianuarie 1934th
Născut în satul Leskovica – Banat, pe malul stâng al Dunării, acum România,
A studiat medicina la Budapesta, Innsbruck și Viena, unde a obtinut 1903rd doctoratul. Până în anul 1906. a fost profesor asistent la Viena.
Din anul 1906. până în 1920. a avut un cabinet privat din Zagreb. Semnificativ a fost rolul său în timpul eliberării ( Consiliului Național ) – el a fost mandatar pentru Politici Sociale.
1921/22. a fost într-o călătorie de studiu în Statele Unite ale Americii. La întoarcerea sa, el a fost ales să conducă clinica unde a instalat prima ECG în Serbia.
Din 1929 a fost profesorul și medicul personal al regelui Alexandru .
A sprijinit : măsuri speciale administrative, alfabetizarea și educarea femeilor tinere, precum şi munca pe extinderea de alfabetizare și de educație pentru sănătate, şcolile internat, sprijinirea copiilor din clasa întâi şi a doua, stabilirea unor norme privind amplasarea şi buna funcţionare a unor baze ambulatoriu în şcolile deschise în zonele slab populate, etc.
Lucrări tehnice publicate în examinarea medicală.
După asasinarea regelui Alexandru în Marsilia, în octombrie 1934. unul din trei guvernatorului regal din 10 Octombrie 1934. la 27 Martie 1941. Radenko Stankovic – adversar la semnarea Pactului Tripartit, după capitularea Regatul Iugoslaviei în 1941, el a fost internat la Viena. El a revenit la Belgrad în 1934 ; a salutat sfârșitul războiului. Şi-a oferit serviciile până în 1946th Medical School El a fost mai apoi arestat ca un inamic al statului și condamnat la 12 ani de închisoare, pierderea drepturilor civile și confiscarea proprietății.
A murit la Belgrad la 5 Decembrie 1956th
CRIMA: Aritmie, 1/1926; Despre fenomenul constanței în stenoza mitrala, 2/1928; Despre perturbare în economia de defecte cardiace congenitale cardiace, 3-4/1929, nosologie în diagnosticarea interne, 3/1929.

Published in: on 30 septembrie 2012 at 00:55  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Dunave… moje more…

Dunave… moje more…

Laura Laurenţiu – Bănăţenii din Clisură:

http://www.lauralaurentiu.ro/despremine.php

http://www.lauralaurentiu.ro/talk/

Banatska klisura je krajnji jugozapadni deo Rumunije, koji obuhvata južno podnožje planina Lokve (549 m), Krak Almaša (720 m), i Sretinje (890 m) prema Dunavu. Kod srpskog  stanovništva ovaj naziv se proširio na ceo prostor između reka Nere i Dunava do Derdapa. Geološku osnovu pomenutih planina čine kristalasti škriljci i nešto eruptivnih stena. Godišnja količina padavina kreće se od 700 do 1.200 mm. Planine su pokrivene gustom šumom i bogate su izvorima.

Među naseljima u Banatskoj klisuri nalazi se i 13 naselja u kojima je od davnina živelo srpsko stanovništvo u pretežnom broju. Od ovih naselja 4 su na levoj obali reke Nere: Leskovica, Zlatica, Lugovet (Kampia) i Sokol (Socol). Pored Dunava leže Baziaš, Divići, Belobreška, Srpska Požežena (Požežena de Sus), Radimna, Mačević (Macesti), Stara Moldova (Moldova Veche), Ljubkova i Svinica. Stanovništvo se bavi stočarstvom, voćarstvom, vinogradarstvom, povrtlarstvom i gajenjem žitarica. Banatska klisura je bogata kvalitetnim ugljem, magnetitom  i raznim metalnim rudama.

Početak naseljavanja Srba u Banatskoj klisuri nije tačno utvrđen, ali se zna da pada uglavnom u XV veku, dok je polovinom XVII veka Austrija  izvršila novu kolonizaciju Srba. Mirovnim ugovorom u Trianonu 1920. Banatska klisura je pripala Rumuniji. Od tada se, naročito posle 1948., broj stanovnika srpske narodnosti u Banatskoj klisuri smanjio.

Stanovnici ovih sela su podržavali NOP i od 1944. masovno učestvovali u njemu, a posle 1945. oko 100 porodica boraca NOR-a preselilo seu Jugoslaviju.

A.Stanojević:Monografija Banatske klisure, Petrovgrad (danas Zrenjanin) 1938. str.7-33 i 980-139;
M.S. filipović (urednik), Banatske Here, posebno izdanje Vojvođanskog muzeja, Novi Sad 1958 str. 13-19, 51-53, 370-371.
Tekst dr Nebojše Carića univ.prof. Institut za geografiju Novi Sad u Enciklopediji Jugoslavije, Jugoslovenskog leksikografskog zavoda – Zagreb 1980.
wikipedia.org

Dunave… moje more…

Dunave, moje more

Od izvora do Crnog mora
tece reka plava kao zora,
to je Dunav plavi
u snu i na javi
kojim moja ladja plovi,
tamo kraj Golupca
jedno srce kuca zeljno poljupca

Ref. 2x
Dunave, Dunave moje more
kraj tebe najlepse svicu zore

Dunavu sam poklonio dane
i sve noci iz mladosti rane
Dunavu sam dao
ono sto sam znao
pa mi nije zao

Ref. 2x

Kad ostarim gledacu niz reku
kako bele ladje Dunav seku,
pevacu im pesme iz proteklih dana
nek se cuje do Bezdana

Ref. 2x

http://tekstovi.net/

Clisura Dunării (Serbian: Банатска Клисура or Banatska Klisura) is a geographical region in Romania. It is located in southern Banat, along the northern bank of the river Danube. Clisura Dunării is situated between river Nera in the west, and Gura Văii or Cazanele Dunării in the east.
Here boughted lands and built penthouses more Romanian ex prime-ministers and ex managers from a Romanian bank (Bancorex) that was the first major case of bankruptcy in Romania. The price for the accomodation here is much more expensive that for a hotel room in Bucharest.
The area includes the municipality of Orşova and the town of Moldova Nouă, as well as several communes (Socol, Pojejena, Coronini, Gârnic, Sicheviţa, Berzasca, Sviniţa, Dubova, Eşelniţa, Iloviţa, and Brezniţa-Ocol).
The population of the region is composed of Romanians, Czechs and Serbs. Most of the localities have a Romanian majority, while Socol, Pojejena, and Sviniţa are majority Serb. The Czech presence is especially in and around Gârnic.
Historically, the region belonged to the Banatian Military Frontier of the Habsburg Monarchy, and was divided into „Vlach” (Romanian) and „Illyrian” (Serb) sections.
(Film made by Dan Alexoae)

http://www.youtube.com/

Sibilla