Rămas bun, cejka Nata …

Rămas bun, cejka Nata …

Sora bunicii mele, s-a stins… Azi, trupu-i firav i-a fost acoperit de pământ dar sufletu-i s-a grăbit la sora ei, la muma, la majka Darinka…

Se bucura când năvăleam vara în curte la muma. Cobora dealul din Glăviţa şi de-o-ntreba vreun sătean unde merge, zâmbea * mă duc la  Sora,  or vinit fecilii, nipoacilii dă la Răşiţa *. Ne aducea brânză şi ne poftea să trecem şi pe la ea.  Duminica, ieşea de la Biserică şi-n drumul spre casa ei din deal, de pe Glăviţa, nu exista să nu se oprească la muma la poartă. Intra şi şădea cu noi * la zbor * ( de vorbă ).

S-a dus şi cejka Nata, sora bunicii, s-a mutat pe steaua ei…

после смрти…

Mereu de-aci nainte, când voi culege sânzâiene şi rozmarin şi floare de tei şi mură şi zmeură, împreună cu surorile mele, ne-om aminti copilăria noastră frumoasă bogată-n amintiri şi peripeţii, de verile la Lescoviţa, de muma Darinka şi cejka Nata şi deda Marko şi ujka Duşa şi…

sursa : aici

Бог да јој у миру!

Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? – Sf Pavel
Nici măcar Moartea…

* Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul mi-o va da în ziua aceea. *

căci :

Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine. Că, dacă trăim, pentru Domnul trăim şi, dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem, Căci pentru aceasta a murit şi a înviat Hristos, ca să stăpânească şi peste morţi şi peste vii. – Sf Apostol Pavel

Metanie

Doamne, fă din suferinţă,
Pod de aur, pod înalt,
Fă din lacrima velintă
Ca intr-un pat adânc şi cald.

Din lovirile nedrepte
Faguri facă-se şi vin.
Din infrângeri, scări şi trepte,
Din căderi, urcuş alpin.

Din veninul pus in cană
Fă miresme ce nu pier.
Fă din fiecare rană
o cădelniţă spre cer;

Şi din fiece dezastru
si crepuscul stins în piept,
Doamne, fă lăstun albastru
si fă zâmbet înţelept.

Radu Gyr

Mă vedea că rup fire de ruzmarin de la ea din  grăgină şi nu  mă sfădea, zâmbea şi-mi spunea cum să-l sădesc la muma-n grăgină, că-i bun, că-i din Grăgina Maişii Doamnului…

Rugă pentru părinţi – repetabila povară… :

Dumnezeu s-o hodinească-n pace pe cejka Nata !

Aşeaz-o, Doamne, în loc cu Lumină !

îmi amintesc…

îmi amintesc…

îmi amintesc.. de majka mea cu palme calde..
mirosul zmeurei în asfinţit,
mă fulguie surâsul de cireşe-amare , coapte..
şi-aş frînge timpul doar ca s-o aud: * hei, ai venit! .. *..

Sibilla

Poezia este ochiul care plânge. Ea este umărul care plânge, ochiul umărului care plânge. Ea este mâna care plânge, ochiul mâinii care plânge. Ea este talpa care plânge, ochiul călcâiului care plânge. – Nichita Stănescu

…….

îmi amintesc… cum aş putea uita, căldura mâinii ce mă mângâia….

* Ia vin la muma, să-ţi spun o povastă… *

* Ia vin la muma, să-ţi spun o povastă… *

* Să făşia că la marjinia codrului, înşiepusă să să luminieză… Miază-noapcie s-o fi dus să se culşie, picit în fo scorbură, şi, zorilie s-or zâmbit iar… ca-n fieşie zi de la Dumnizău Tatăl lăsată… *

Aşa se curgeau poveştile majcii mele… Lin, cuminţi, mereu rouă sufletului meu de copil neastâmpărat… Majka Darinka îmi aplica * leacul * ori de câte ori mă zărea mohorâtă, cu ochi-n lacrimi. Nu suporta s-o vadă pe Niko tristă şi-atunci numai ce-o auzeam, căci răsărea de te miri unde:

* Ia vin la muma, să-ţi spun o povastă… *

Şi mă lua la ea-n braţe, şi-mi culcam căpşorul în poala ei caldă mirosind a zmeură şi-a colaci… povasta se desşira, glasu-i blând liniştitor n-am să ştiu niciodată cum reuşea să mă tresară zâmbet, într-un târziu şi toate deveneau frumoase, simple, simplitatea aceea de care doru-mi e tare, tare… La fel cum mi-e dor de ea, de muma mea dragă.

La iubit enorm pe Zoran, * copilu lu Niko a mea, ţucă-l muma pră iel c-are zâmbetu iei…  *. A apucat ani, muma, cât să-i spună şi băieţelului meu câte o povastă, dar cu Zoran, c-aproape geloasă eram pe ei doi, se juca… Doamne că nu vreau şi nu pot să uit  cum de Miracol râdeau şi se drăgăleau ei, strănepotul cu străbunica…

Astă vară, eram la Lescoviţa, vine Zoran cu-o idee genială * am o ideee genială, mami, fii antenă la mine… *:

* Hai mami să mergem la muma la morminţi, să-i spunem o povastă, apoi mergem la baie… * Sigur că…. offf… cum să fiu limpede… când îl aud pe Zoran, pe muma o aud, aievea…

– avlia ( curtea ) cu poveşti –

Frunze… foşnet de frunze mă ispiteşte ademenitor, acolo unde nu-i loc de supărări… amintiri din copilărie licăresc a zmeură şi-a struguri lipovac şi tămâioară, a… zâmbetul ei cald şi bun, a pită-n cuină şi-a * vin la muma, să-ţi spun o povastă… *… Lescoviţa, leagănul copilăriei mele.

– reka Nera ( Râul Nera ) –

Eeee… a mai faină baie era noaptea şi să mai fi şi scuturat Cerul petalele ploilor peste râsetele noastre… frumoasă copilărie am avut, acolo la Lesco ( Lescoviţa )…

Господе помилуј, Господе помилуј, Слава Тebe….

Aşa cântam duminica la Biserică: * Doaamne miluieşte, Doamne miluieşte, Slavă ţie… *…

Da nu prea eram atenţi şi nici interesaţi, copii… ne luam cu altele… mai spunea câte-un om * Prăpăgiţâlot voi, iar aţi fujit dân Bisărică, numa-n râu şciţi să staţî… şinie să învieţă Apostoaliele, није добар, није добар…

Noi de colo :

Па, зашто?… şi iar, hi, hi, hi…

Acu ne pare rău, avem şi noi copii şi nu îi putem învăţa, ştim cam ce-o zuitat sârbul….

– cu nepoţeii pe malul Nerei –

He, he, heee… şi-acum mi-e drag s-arunc pietrele pe suprafaţa apei… Marco, Zoran şi Svezdana mă * iau * însă, ăştia-s majstori… Şi mor de drag să-l aud pe Zoran * mami, Nera miroase a lubeniţă *, geaba îi tot explică Marco că e peştele de vină, el o ţine pe-a lui, lubeniţă şi punct..

Aşa-i că-n fiecare din noi se zâmbeşte încă fărâma de suflet al copilăriei ? Nu ştiu voi, dar eu iubesc copilul ce-am rămas şi Zoran zice când evit să-i * răspund *, * hai mami, că nu e greu jocul, am eu grijă de tine, să-ţi arăt o schemă importantă.. * Şi-mi arată, majko moja… Şi râsul copilăriei ne ridică deasupra de… toate…

Sibilla