„Roata”, în memoria cardiologului Radenko Stankovici

sursa : aici

„Roata”, în memoria cardiologului Radenko Stankovici

„Roata”, în memoria cardiologului Radenko Stankovici – 

Medicul cardiolog reşiţean, Mircea Meilă, a publicat recent un volum remarcabil de recuperare a memoriei unei personalităţi de excepţie. Volumul, intitulat „Roata”, apărut la editura Neutrino – 2012, dezvăluie aspecte despre viaţa şi opera medicului Radenko Stankovici, pe care Mircea Meilă îl consideră una dintre cele mai mari personalităţi ştiinţifice şi politice ale sârbilor, alături de cărturarul Dositei Obradovici. Aceste două personalităţi, deşi au trăit în epoci diferite, au în comun faptul că s-au născut în Banatul istoric, pe teritoriul care astăzi aparţine României. Obradovici, întemeietorul universităţii din Belgrad, care astăzi îi poartă numele, s-a născut la Ciacova, în anul 1742 (d. 1811 – Belgrad), iar medicul şi politicianul Radenko Stankovici s-a născut la Lescoviţa, în anul 1880 şi a murit în 1953, la Belgrad.

Mircea Meilă ne-a declarat că a dorit să scrie despre Radenko Stancovici, deoarece, din păcate, acesta este prea puţin cunoscut, în ciuda amprentei puternice pe care a lăsat-o asupra epocii în care a trăit (cităm din volum): „Ca medic, dr. Radenko Stankovici i-a ajutat pe toţi fiind răsplătit cu stima semenilor. În calitate de politician a provocat resentimente atât germanilor cât şi comuniştilor. A fost îndepărtat din viaţa publică, fiind considerat ceea ce nu a fost niciodată. Duşman al propriei ţări. Adevăratul popor sârb, însă, nu l-a uitat. Nici roata timpului care ne urcă sau coboară. L-a mai ridicat o dată, postum, după ce au fost îndepărtaţi comuniştii de la putere. Pe 18 decembrie 2006, la o jumătate de veac de la moartea doctorului Radenko Stankovici, Tribunalul de la Beograd a decis reabilitarea sa şi a altor 15 cunoscuţi profesori şi oameni de ştiinţă sârbi. Acţiunea a fost iniţiată de către decanatul Facultăţii de Medicină din Beograd şi a compensat ceva din nedreptatea comisă de istorie”.
Medicul Radenko Stancovici este părintele cardiologiei sârbeşti şi a lucrat în echipă cu medicul şi cercetătorul Karl Landsteiner, laureat al Premiului Nobel pentru medicină în 1930, căruia i se datorează primul sistem de clasificare al grupelor sanguine. Ca politician, Radenko Stankovici a fost unul din cei trei membri ai Consiliului de regenţă al Serbiei, la sfârşitul anilor ’30, când regele Serbiei a fost Petru, încă minor în acea vreme. După venirea comuniştilor la putere a fost condamnat politic şi a fost trimis la închisoare timp de 12 ani. A murit la câteva luni după ce a fost eliberat.Volumul „Roata”, subintitulat „Trecerea prin lume a doctorului Stankovici” se află la librăria Semn de carte din Reşiţa.
sursa : ARGUMENT ONLINE

Kraljevski namesnici: 
Radenko Stanković,
knez Pavle i Ivo Perović
sursa  imaginii : aici

РАДЕНКО СТАНКОВИЋ

Лекар, професор и краљевски намесник; министар просвете од 5. новембра 1932. До 27. јануара 1934.

Рођен је у банатском селу Лесковица, на левој обали Дунава, у данашњој Румунији, 26. априла 1880. Српску велику гимназију у Новом Саду завршио је 1897. Медицину је студирао у Будимпешти, Инсбруку и Бечу, где је и докторирао 1903. До 1906. био је у Бечу асистент проф. Хермана Нотнагела и др Карла Ландштајна.

Од 1906. до 1920. имао је у Загребу приватну ординацију. Знатна је била његова улога за време ослобођења у Народном вијећу, где је био повереник за социјалну политику. По преласку у Београд на новооснованом Медицинском факултету изабран је за ванредног професора интерне пропедеутике 1921. Шкосле 1921/22. био је на студијском путовању по САД. По повратку изабран је за шефа Интерне пропедеутичке клинике, у којој је инсталирао први ЕКГ апарат у Србији.

Редовни професор и лични лекар краља Александра био је од 1929. Клинику је, пошто је именован за сенатора, напустио у другој половини 1932.

Краље Александар указом од 6. априла 1933. доноси одлуку да се на основу параграфа 4Закона о употреби Главног школског фонда „изгради и отвори потпуна мушка гимназија“ и донет је Правилник о Дому Краља Александра Првог за ученике средњих школа у Београду20. јула 1933. Непотпуна реална гимназија отворена је у Бару 2. фебруара 1933; Школа за сестре болничарке основана је при Медицинском факултету у Загребу 17. маја 1933.

На основу Закона о народним школама прописана су Правила о амбулантним школама на основу које се отварају у ретко насељеним местима где нема могућности за отврање редовних школа 9. септембра 1933, као и Правила о школским станицама ради пружања помоћи деци првог и другог разреда.

Прописана су Правила о раду и реду у интернату Више домаћичке школе у Старом Футогу.

Објављен је Закон о верској настави у народним, грађансним, средњим и учитељским школама у Краљевини Југославији, за ученике признатих вероисповести 23. септембра 1933.

Посебним административним мерама подржаван је и обавезни рад учитеља на описмењивању и просвећивању женске омладине, као и рад на ширењу писмености и здравственом просвећивању.

Стручне радове објављивао је у Медицинском прегледу.

После убиства краља Александра у Марсељу у октобру 1934. један је од тројице краљевских намесника од 10. октобра 1934. до 27. марта 1941. Као противник потписивања Тројног пакта после капитулације Краљевине Југославије 1941, интерниран је у Беч. У Београд се вратио 1943, где је дочекао и крај рата. Своје услуге понудио је Медицинском факултету 1946. Ухапшен је као државни непријатељ и осуђен на 12 година робије, губитак грађанских права и конфискацију имовине.

Умро је у Београду 5. децембра 1956.

ДЕЛА: Аритмије, 1/1926; О константности појава код митралне стенозе, 2/1928; О поремећају економије срчаног рада код урођених срчаних мана, 3-4/1929; Носологија у интерној дијагностици, 3/1929. (Ови радови објављени су у Медицинском прегледу.)

sursa : aici 

Ispred Narodne skupštine 
posle polaganja zakletve, 
kraljevski namesnici: 
Radenko Stanković, 
knez Pavle Karađorđević i 
Ivo Perović

sursa imaginii : aici

Radenko Stankovic :

Medic, profesor si guvernator regal, ministrul educației din 5 Aprilie 1932 – 27 Ianuarie 1934th
Născut în satul Leskovica – Banat, pe malul stâng al Dunării, acum România,
A studiat medicina la Budapesta, Innsbruck și Viena, unde a obtinut 1903rd doctoratul. Până în anul 1906. a fost profesor asistent la Viena.
Din anul 1906. până în 1920. a avut un cabinet privat din Zagreb. Semnificativ a fost rolul său în timpul eliberării ( Consiliului Național ) – el a fost mandatar pentru Politici Sociale.
1921/22. a fost într-o călătorie de studiu în Statele Unite ale Americii. La întoarcerea sa, el a fost ales să conducă clinica unde a instalat prima ECG în Serbia.
Din 1929 a fost profesorul și medicul personal al regelui Alexandru .
A sprijinit : măsuri speciale administrative, alfabetizarea și educarea femeilor tinere, precum şi munca pe extinderea de alfabetizare și de educație pentru sănătate, şcolile internat, sprijinirea copiilor din clasa întâi şi a doua, stabilirea unor norme privind amplasarea şi buna funcţionare a unor baze ambulatoriu în şcolile deschise în zonele slab populate, etc.
Lucrări tehnice publicate în examinarea medicală.
După asasinarea regelui Alexandru în Marsilia, în octombrie 1934. unul din trei guvernatorului regal din 10 Octombrie 1934. la 27 Martie 1941. Radenko Stankovic – adversar la semnarea Pactului Tripartit, după capitularea Regatul Iugoslaviei în 1941, el a fost internat la Viena. El a revenit la Belgrad în 1934 ; a salutat sfârșitul războiului. Şi-a oferit serviciile până în 1946th Medical School El a fost mai apoi arestat ca un inamic al statului și condamnat la 12 ani de închisoare, pierderea drepturilor civile și confiscarea proprietății.
A murit la Belgrad la 5 Decembrie 1956th
CRIMA: Aritmie, 1/1926; Despre fenomenul constanței în stenoza mitrala, 2/1928; Despre perturbare în economia de defecte cardiace congenitale cardiace, 3-4/1929, nosologie în diagnosticarea interne, 3/1929.

Reclame
Published in: on 30 septembrie 2012 at 00:55  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Novi Sad – Нови Сад

Novi Sad  – Нови Сад

Djordje Balasevic – Novi Sad

Novi Sad  – Нови Сад

Districtul Južno-Bački / Provincia Autonomă Vojvodina / Serbia
www.novisad.rs

Novi Sad a fost fondat în jurul anului 1694. Îşi datorează numele unui străvechi obicei care îi obliga pe tinerii căsătoriţi să planteze viţă de vie înainte de căsătorie (Novi Sad – noua plantaţie).

În timpul Revoluţiei din 1848 – 1849, Novi Sad a fost parte a Provinciei Autonome Vojvodina în cadrul Imperiului Habsburgic. În 1864 cea mai veche instituţie culturală şi ştiinţifică sârbă, Matica Srpska, cu biblioteca sa bogată, opere de artă şi material arhivistic a fost transferată din Pesta la Novi Sad.

sursa : aici

În toamna anului 1918, Novi Sad a devenit centrul noii mişcări sârbeşti pentru eliberare şi anexarea Voivodinei la Serbia. În cadrul Marii Adunări Naţionale a reprezentanţilor naţionali  din Banat, Backa şi Baranja, pe 25 noiembrie, 1918, a fost adoptată în unanimitate o rezoluţie cu privire la anexarea Voivodinei la Regatul Sârb; a fost salutată de asemenea voinţa populaţiei din Srem de a se alătura împreună cu alte teritorii Iugoslave şi de a forma un nou stat, Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor.

mai multe informaţii : AICI !

Al doilea oraş ca mărime din Serbia, este capitala Provinciei Autonome Vojvodina. Conform ultimului recensământ din 2002 – populaţia municipalităţii Novi Sad era de 299.294 locuitori. Oraşul este situat la graniţa regiunilor Srem şi Backa, pe malurile Dunării (au fost reconstruite toate cele trei poduri dărâmate în timpul bombardamentelor din anul 1999) şi ale Canalului Dunăre-Tisa-Dunăre, la poalele munţilor Fruska Gora.

sursa : aici

http://www.wix.com/newdigitalvision/vojvodina-cities

sursa : aici

sursa : aici

Bucataria sarbeasca traditionala

Bucatarie Sarbeasca

sursa: aici

Дунавска улица

Всяка година в Петроварадиновата крепост, в началот на юли се провежда и фестивалът EXIT, който е едно от най-големите в Еропа музикални събития. Из цялата крепост са разпръснати над 25 сцени, на всяка от които звучи различен музикален жанр. Фестивалът трае 4 дена, а през останалото време от годината из помещенията на тази крепост в Нови Сад са разположени различни галерии и ателиетата на местни творци.

Obiective turistice: Cel mai important obiectiv turistic al orasului Novi Sad este Fortareata Petrovaradin. Va recomandam si Vechea Primarie, Biserica Sf. Gheorghe, Biserica Fecioarei, Castelul Dvorac Dundjerski sau Sinagoga Novi Sad. Dintre muzee, nu ratati Colectia de Arta Straina sau Muzeul Voievodina. Unul dintre elelntele atractive ale orasului il reprezinta festivalul EXIT, ce se desfasoara la inceputul lunii iulie.

PENSIUNI NOVI SAD

CAZARE HOTEL – NOVI SAD

INFOTURISM.RO  

http://harta.infoturism.ro/Europa/Serbia/harta_interactiva_oras_Novi_Sad.php

În drum spre Novi Sad se poate vizita Fortăreaţa Petrovaradin, construită în secolele 17 şi 18, numită odinioară Gibraltarul Dunării. Este o fortificaţie de artilerie austriacă situată deasupra râului şi reprezintă cea de-a doua mare structură de acest fel conservată în Europa.
Novi Sad, capitala Voievodinei, cu pitoreasca sa stradă Dunavska.

Petrovaradin Fortress, named „Gibraltar on the Danube” because of its thick walls and over 400 cannons, was built by the Austro-Hungarian Empire between 1692-1780. I mean, in the form we see it today because, otherwise, the history goes way back. Now the fortress ia a cultural center, harbouring 2 museums, a hotel, restaurants, art galleries. It is a nice spot for relaxation. Large views over the Danube and the town are offered.

Ajuns sus, pe platou, incepi sa descoperi pe rand: un hotel, doua muzee, restaurante, cafenele si numeroase galerii de arta sau pravalii cu suveniruri. Privelistea pe care ne-o ofera parcul de aici asupra orasului este larga si frumoasa. Tot de aici se pot vedea si pilonii podului peste Dunare, bombardat de fortele NATO in 1999.

i  folklor…

„Violino nesviraj”

Virtual tours through Novi Sad