Călătorii, prieteni, Oameni, locuri…

Călătorii, prieteni, Oameni, locuri…

11

Oameni si locuri : Bela Crkva (Serbian Cyrillic: Бела Црква, cu Mircea

22

Baziaș – pe malul Dunării cu Vali

33

și tot la Baziaș  cu Dunave la picioare..

44

pe malul Nerei, la Lescovița, cu Mircea..

55

și-am fost la Ocna de Fier, în Casa Binelui la nea Costică Gruescu..

67

aproape de Ochiul Beiului, Cascada Beușnița, cu Vali..

77

Cascada Beușnița, Caraș-Severin

88 s

7 tunele Sasca…

88ss

la 7 tunele Sasca, jud. Caraș-Severin

99

agricultură – inspecție…

999

cu mama și ” Șefu ” la Valea Mare, de vorbă

1013047_118747175002314_139910779_n

Acasă la Jasmin- Јасмин Латовљевић, Jasmin Latovljević

10371_111219695755062_1990103735_n

cu Zoran la Muzeul Banatului Montan

1062_111162519094113_1725254345_n

la Mănăstirea  Sf Sava, cu Zorica

8754_110030515873980_1797451306_n

muma, majka mea…

576798_114863095390722_985594497_n

presa cărășană…

226618_112681002275598_1394378023_n

cu  Mircea, în Centru, așteptând-o pe Dragana Mirkovic..

Mai bine mai târziu decât să rămân datoare…

Mai bine mai târziu decât să rămân datoare…

„NIGEIA”,SFANTUL ILIE” sau ” SFET ILIA” (din pop.Lesco.-„SFICILIILE”)      ​                              ​                              ​                           Sarbatoarea Satului LESCOVITA                     ​        …   

                           ​                              ​                  

O Sarbatoare Sfanta (Crestina),nu consta in propaganda anumitor „culte” religioase sau politice.    ci in Credinta unui popor intr-un Dumnezeu Unic,in Dragostea fata de semeni si-n Inaltare.              Micul Popor al Lescovitei(neansemnat pentru unii,dar inaintea Lui Dumnezeu Binevazut si Binecuvantat) isi sarbatoreste Satul in fiecare doi august al anului alegand dintre Sfinti ca drept      Ingrjuitor i Oranduitor al Gradinii,pe Sfantul Profet al Lui Dumnezeu,ILIE TISBITUL.                     ​     Un bun prieten ,asiduu cititor al Bibliei dar cu o alta „vedere”(impusa desigur)asupra textelor biblice,ma „certa” spunandu-mi ca este „total gresit” sa sarbatoresti un Sfant si sa crezi in el.          I-am spus ca Sfintii nu sunt ai mei si nici ai Lescovitei ,ci ai Lui Dumnezeu! Oridecateori sarbatoresti un Sfant,sarbatoresti DIVINITATEA si cand sarbatoresti DIVINITATEA,sarbatoresti Toata Imparatia Lui Dumnezeu.Omul Sfinteste Locul,dar numai prin Sfintenia Sfintilor. Si Dumnezeu se bucura.  Sfintii nu au nevoie de „cultul  personalitatii”,precum nici Dumnezeu nu are nevoie de lingusitori,de predicatori de trei lulele,de rugaciuni pompoase,de „slujbe” fariseice… Nu e nevoie sa-L ridici in Slavi pe Dumnezeu deandata ce El este SLAVA cu Sfintii Lui dimpreuna.                         Dumnezeu vrea sa-Lsarbatoresti;sa-I sarbatoresti Divinitatea.Omul imbracat in haine de   Sarbatoare Sfanta,este mai Bun,mai Credincios,mai Ospitalier,mai Fericit.                                      

Si lescovitenii mei sarbatoresc Divinitatea.                                                                                         Si cine a venit in Lescovita ca oaspete,a fost ospatat cu ambrozia si nectarul Lui Dumnezeu.           Si Lescovita si-a ales un Sfant pe masura.                                                                                         Sigur,nu se masoara Lescovita  de pe Pamant cu Lescovita Lui Dumnezeu,dar ii calca pe urme.       Cum sa nu-i calce pe urme cand si-a ales drept Sfant de Drapel pe Ilie Tisbitul!…                             Ilie nu a cunoscut moartea dintai si cu siguranta nu va cunoaste nici ultima moarte.                         Ilie a fost inaltat la Ceruri  pentru ca a fost Sfantul Lui Dumnezeu.                                                    Cum de si-a ales Poporul Lescovitei un asemenea Sfant?  

…Un altul vine si-mi spune ca toata Cinstea si toata Lauda i se cuvine Lui Dumnezeu si ca este gresit  ba chiar pacat sa-mi laud satul.                                                                                                                   …                                                   ​                              ​                              ​                              Pai „domnilor religio idiotofili”,de ce nu intelegeti Cuvantul Lui Dumnezeu ASA CUM ESTE SCRIS?     Oare nu Dumnezeu a dat Lescovita ,lescovitenilor?…           ​                              ​                              ​ Laudandu-te cu ce ti-a dat Dumnezeu,cu Lucrarea Mainilor Lui,IL Lauzi pe EL!…                        ​       De cate ori n-ati auzit Cuvantul Sfant spunandu-va: „Cinsteste pe mama ta si pe tatal tau…”         Si eu va spun,parafrazandu-L cumva pe Isus:”Mama mea,tatal meu si fratii mei sunt lescovitenii si-i cinstesc cu mare Bucurie si cu mare Dragoste oriunde m-as afla pe Pamant,cinstindu-L si laudandu-L astfel pe Tatal nostru care este in Ceruri!…  Si Dumnezeu are nevoie de Sarbatorile Lescovitei,de „Nigeia” Lescovitei,de Pastile,Rusaliile,Craciunul si ANUL NOU al Lescovitei!…             Se canta,se danseaza,se bea,se leaga prietenii… Se iubesc Oamenii si e Pace pe pamantul Lescovitei si BunaInvoire!…               ​                              ​                              ​                              ​        Nu suntem farisei!… Nu ne batem cu pumnul in piept in Fata Maririi,ci noi cinstim cum se cuvine ,sfintim si sarbatorim Locul pe care ni L-a dat Dumnezeu. Gresit si pacat ar fi sa cinstesti si sa lauzi ceea ce nu ti-a dat Dumnezeu!                     ​                              ​                              ​                             Ura,desconsiderarea semenului tau(dispretul),contradictiile intre asa zisele „culte” religioase,ingamfarea,lacomia si preacurvia neoamenilor politici,organizatii secrete,planuri de dominare a Lumii intocmite in Adanc.numirea unui Loctiitor al Lui Dumnezeu pe Pamant,inchinarea la idoli si sarbatorirea acestora ESTE PACAT!                        ​                              ​                              ​   „Nigeia ” Lescovitei NU este un pacat.                        ​                              ​                              ​               Da,noi il sarbatorim pe Nana Ilie Tisbitul,ca si cum s-ar fi nascut la noi;ca si cum s-ar fi inaltat la Ceruri dintre noi.       

STEVA PANTELICI  

         Ruga satului la sârbii din Lescoviţa din Caraş Severin

        Chiar dacă este criză şi toată lumea strânge cureaua, atunci când este vorba de tradiţie şi obicei, etnicilor sârbi din satele din Caraş Severin, se pare că nici nu le pasă.

Ba mai mult, timp de trei zile, toată suflarea satului- dar şi sute de invitaţi, petrec de mama focului.

Sărbătoarea Sfântului Ilie la credincioşii sârbi din satele Banatului din Clisura Dunării, este mare prilej de bucurie pentru locuitorii comunei Lescoviţa. De Sfântul Ilie pe stil vechi, în Lescoviţa din Caraş Severin, are loc hramul sau ruga bisericii, adică, a obştii. Aceste rugi corespund cu hramul bisericilor şi sunt un prilej ca întreaga comunitate să se strângă pentru trei zile acasă şi să petreacă prin dans şi muzică.

,,Ruga satului Lescoviţa din Caraş Severin, adună la un loc toţii fii localităţii. Aceştia vin care de pe unde i-a dus viaţa, unii chiar din Australia sau Canada, alţii de prin Europa,  pentru a se întâlni cu cei dragi. Dimineaţa, se merge la cimitir unde se aprinde o lumânare în memoria celor plecaţi, apoi majoritatea participă la slujba religioasă din biserica satului. Urmează un prânz lung cu cei dragi în jurul mesei, prilej de poveşti, evocări şi amintiri. Este momentul în care fiecare povesteşte ce a făcut şi văzut din timpul scurs de la ultima întâlnire” spune Iva Stoicevici, organizatorul sau naşul rugii din acest an. Spre seară, gazdele şi musafirii- goştii cum li se spune în Banat- merg în faţa bisericii, loc în care are loc tradiţionalul joc şi hora satului.

Muzica bună îi face pe toţi să se prindă în joc şi să se bucure de faptul că sunt împreună. Fiindcă sârbii ştiu să se distreze şi lasă toate grijile de-o parte, parcă an de an , participanţii sunt tot mai mulţi. ,,Cel mai mult îi atrage muzica adusă tocmai din Serbia şi jocul alături de rude şi prieteni. Acesta se încheie abia în zori, lumea merge să se odihnească pentru ca seara să o ia de la capăt. Această petrecere ţine trei zile şi de organizare se ocupă cel mai destoinic sătean ales de obşte ca totul să iasă perfect şi să nu se facă de ruşine în faţa musafirilor” spune Jiva Cocar, fiul al satului.

,,Eu m-am mutat în Franţa de 25 de ani. Sunt căsătorit acolo, am viaţa mea, muncesc în trei locuri. Îmi merge foarte bine, am de toate, dar tot aici mă simt acasă. Sunt atâţia ani de când am plecat, dar tot aici mă simt acasă” spune unul dintre săteni. ,,Acum mă chinui eu şi soţia mea să-l învăţ pe prietenul meu şi pe nevasta lui care locuiesc în Germania un joc nou. Acum doi ani l-am învăţat hora, acum musai trebuie să înveţe brâul şi ardeleana pe picior. Prinde foarte repede fiindcă are dansul în sânge, dar i se par foarte lungi cântecele. De fapt, sunt suite de dansuri bănăţene, dar o să-i explic altă dată cum stau lucrurile” mai spune râzând bărbatul.

,,Noi locuim dinainte da 1989 în Canada. Asta nu ne împiedică să facem atâta drum cu avionul până acasă în România. În toţi anii a fost frumos, dar acum este şi mai reuşit ce se întâmplă” spune Miliţa Jivcovici.

Doi bătrâni stau pe margini şi privesc cu bucurie dansul tinerilor. Nepoţii le-au adus scaune de acasă ier ei privesc ca la spectacol sprijiniţi în bastoane. ,,Era frumos şi când eram noi tineri, dar era mai sărăcie ca acum. Este mult mai frumos ce se întâmplă acum lângă biserică. Credeţi că este puţin lucru să vezi aproape 1500 de oameni care se prind în joc? Mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat ziua de astăzi să mă pot bucura” spune bătrâna Iovanca Vlasici. ,,Acolo joacă patru generaţii: sunt bunicii, copii, nepoţii şi strănepoţii, adică eu şi toată familia mea” spune Ioţa Vişatovici cu ochii plini de lacrimi de bucurie. ,,O fi greu, o fi criză, dar ruga merge înainte. Nu ne învinge nici măcar Boc cu criza lui” mai adaugă un alt sătean râzând.

De fapt, în afara nunţilor şi a botezurilor, viaţa sătenilor are un calendar strict al sărbătorilor obştii: Paştele, Crăciunul şi ruga satului. La toate aceste manifestări, oamenii, dar mai ales tinerii, îşi fac haine noi. Un loc important îl ocupă pregătirea mesei. Pe lângă faptul că se găteşte în cantităţi semi- industriale cu sute de sarmale, oale de 25 de litri cu supă de găină cu tăiţei, tăvi întregi cu friptură de toate felurile şi nu pe ultimul loc, sunt lăsate prăjiturile. Şi cum acest fel este unul de fală în Banat, fiecare gospodină se chinuieşte să facă cel puţin şapte- opt feluri. De la colacii cu mac sau nucă şi până la cele mai rafinate preparate cu nume imperiale: marchiză cu ciocolată, rumba cu nucă, prinţese cu vişine şi cacao, torturi cu felurite creme şi câte şi mai câte spre deliciul mesenilor. De fapt, timp de trei zile, ciclul vieţii în satul Lescoviţa este unul extrem de simplu: masă, plimbare, joc, dormit, masă, plimbare şi tot aşa, dar totul stropit din belşug cu multă distracţie, vizite la rude prin sat şi nu în ultimul rând plajă şi baie în apele răcoroase ale Nerei ce trece prin marginea satului.

,,Deja ne gândim ce frumos şi cum să ne pregătim la anul pentru a fi şi mai frumos” spune Vlada Vişatovici.

sursa : InfoCS

Ruga din Lescoviţa, Caraş-Severin : CUPA LESCOVIŢA

tensiune maximă…

terenul de fotbal

Cupa Lescoviţa

publicul inimos

uff… 😉

Ruga, nedeia satului Lescovita se sarbatoreste in data de 2 august, Sfantul Ilie dupa calendarul Iulian, insa, sarbatoarea se intinde pe parcursul a trei zile, dupa traditie, gostii ( musafirii ) din orasele si satele invecinate ( Belobresca, Pojejena, Radimna, Socol, Zlatita, Moldova Noua, Moldova Veche, Susca, Divici, Oravita, Resita, etc ) onorand invitatia rudelor sau a prietenilor de a petrece la Nigeia din Lescovita .

îmi amintesc…

îmi amintesc…

îmi amintesc.. de majka mea cu palme calde..
mirosul zmeurei în asfinţit,
mă fulguie surâsul de cireşe-amare , coapte..
şi-aş frînge timpul doar ca s-o aud: * hei, ai venit! .. *..

Sibilla

Poezia este ochiul care plânge. Ea este umărul care plânge, ochiul umărului care plânge. Ea este mâna care plânge, ochiul mâinii care plânge. Ea este talpa care plânge, ochiul călcâiului care plânge. – Nichita Stănescu

…….

îmi amintesc… cum aş putea uita, căldura mâinii ce mă mângâia….

* Ia vin la muma, să-ţi spun o povastă… *

* Ia vin la muma, să-ţi spun o povastă… *

* Să făşia că la marjinia codrului, înşiepusă să să luminieză… Miază-noapcie s-o fi dus să se culşie, picit în fo scorbură, şi, zorilie s-or zâmbit iar… ca-n fieşie zi de la Dumnizău Tatăl lăsată… *

Aşa se curgeau poveştile majcii mele… Lin, cuminţi, mereu rouă sufletului meu de copil neastâmpărat… Majka Darinka îmi aplica * leacul * ori de câte ori mă zărea mohorâtă, cu ochi-n lacrimi. Nu suporta s-o vadă pe Niko tristă şi-atunci numai ce-o auzeam, căci răsărea de te miri unde:

* Ia vin la muma, să-ţi spun o povastă… *

Şi mă lua la ea-n braţe, şi-mi culcam căpşorul în poala ei caldă mirosind a zmeură şi-a colaci… povasta se desşira, glasu-i blând liniştitor n-am să ştiu niciodată cum reuşea să mă tresară zâmbet, într-un târziu şi toate deveneau frumoase, simple, simplitatea aceea de care doru-mi e tare, tare… La fel cum mi-e dor de ea, de muma mea dragă.

La iubit enorm pe Zoran, * copilu lu Niko a mea, ţucă-l muma pră iel c-are zâmbetu iei…  *. A apucat ani, muma, cât să-i spună şi băieţelului meu câte o povastă, dar cu Zoran, c-aproape geloasă eram pe ei doi, se juca… Doamne că nu vreau şi nu pot să uit  cum de Miracol râdeau şi se drăgăleau ei, strănepotul cu străbunica…

Astă vară, eram la Lescoviţa, vine Zoran cu-o idee genială * am o ideee genială, mami, fii antenă la mine… *:

* Hai mami să mergem la muma la morminţi, să-i spunem o povastă, apoi mergem la baie… * Sigur că…. offf… cum să fiu limpede… când îl aud pe Zoran, pe muma o aud, aievea…

– avlia ( curtea ) cu poveşti –

Frunze… foşnet de frunze mă ispiteşte ademenitor, acolo unde nu-i loc de supărări… amintiri din copilărie licăresc a zmeură şi-a struguri lipovac şi tămâioară, a… zâmbetul ei cald şi bun, a pită-n cuină şi-a * vin la muma, să-ţi spun o povastă… *… Lescoviţa, leagănul copilăriei mele.

– reka Nera ( Râul Nera ) –

Eeee… a mai faină baie era noaptea şi să mai fi şi scuturat Cerul petalele ploilor peste râsetele noastre… frumoasă copilărie am avut, acolo la Lesco ( Lescoviţa )…

Господе помилуј, Господе помилуј, Слава Тebe….

Aşa cântam duminica la Biserică: * Doaamne miluieşte, Doamne miluieşte, Slavă ţie… *…

Da nu prea eram atenţi şi nici interesaţi, copii… ne luam cu altele… mai spunea câte-un om * Prăpăgiţâlot voi, iar aţi fujit dân Bisărică, numa-n râu şciţi să staţî… şinie să învieţă Apostoaliele, није добар, није добар…

Noi de colo :

Па, зашто?… şi iar, hi, hi, hi…

Acu ne pare rău, avem şi noi copii şi nu îi putem învăţa, ştim cam ce-o zuitat sârbul….

– cu nepoţeii pe malul Nerei –

He, he, heee… şi-acum mi-e drag s-arunc pietrele pe suprafaţa apei… Marco, Zoran şi Svezdana mă * iau * însă, ăştia-s majstori… Şi mor de drag să-l aud pe Zoran * mami, Nera miroase a lubeniţă *, geaba îi tot explică Marco că e peştele de vină, el o ţine pe-a lui, lubeniţă şi punct..

Aşa-i că-n fiecare din noi se zâmbeşte încă fărâma de suflet al copilăriei ? Nu ştiu voi, dar eu iubesc copilul ce-am rămas şi Zoran zice când evit să-i * răspund *, * hai mami, că nu e greu jocul, am eu grijă de tine, să-ţi arăt o schemă importantă.. * Şi-mi arată, majko moja… Şi râsul copilăriei ne ridică deasupra de… toate…

Sibilla