* Ia vin la muma, să-ţi spun o povastă… *
* Să făşia că la marjinia codrului, înşiepusă să să luminieză… Miază-noapcie s-o fi dus să se culşie, picit în fo scorbură, şi, zorilie s-or zâmbit iar… ca-n fieşie zi de la Dumnizău Tatăl lăsată… *
Aşa se curgeau poveştile majcii mele… Lin, cuminţi, mereu rouă sufletului meu de copil neastâmpărat… Majka Darinka îmi aplica * leacul * ori de câte ori mă zărea mohorâtă, cu ochi-n lacrimi. Nu suporta s-o vadă pe Niko tristă şi-atunci numai ce-o auzeam, căci răsărea de te miri unde:
* Ia vin la muma, să-ţi spun o povastă… *
Şi mă lua la ea-n braţe, şi-mi culcam căpşorul în poala ei caldă mirosind a zmeură şi-a colaci… povasta se desşira, glasu-i blând liniştitor n-am să ştiu niciodată cum reuşea să mă tresară zâmbet, într-un târziu şi toate deveneau frumoase, simple, simplitatea aceea de care doru-mi e tare, tare… La fel cum mi-e dor de ea, de muma mea dragă.
La iubit enorm pe Zoran, * copilu lu Niko a mea, ţucă-l muma pră iel c-are zâmbetu iei… *. A apucat ani, muma, cât să-i spună şi băieţelului meu câte o povastă, dar cu Zoran, c-aproape geloasă eram pe ei doi, se juca… Doamne că nu vreau şi nu pot să uit cum de Miracol râdeau şi se drăgăleau ei, strănepotul cu străbunica…
Astă vară, eram la Lescoviţa, vine Zoran cu-o idee genială * am o ideee genială, mami, fii antenă la mine… *:
* Hai mami să mergem la muma la morminţi, să-i spunem o povastă, apoi mergem la baie… * Sigur că…. offf… cum să fiu limpede… când îl aud pe Zoran, pe muma o aud, aievea…
- avlia ( curtea ) cu poveşti -
Frunze… foşnet de frunze mă ispiteşte ademenitor, acolo unde nu-i loc de supărări… amintiri din copilărie licăresc a zmeură şi-a struguri lipovac şi tămâioară, a… zâmbetul ei cald şi bun, a pită-n cuină şi-a * vin la muma, să-ţi spun o povastă… *… Lescoviţa, leagănul copilăriei mele.
- reka Nera ( Râul Nera ) -
Eeee… a mai faină baie era noaptea şi să mai fi şi scuturat Cerul petalele ploilor peste râsetele noastre… frumoasă copilărie am avut, acolo la Lesco ( Lescoviţa )…
Господе помилуј, Господе помилуј, Слава Тebe….
Aşa cântam duminica la Biserică: * Doaamne miluieşte, Doamne miluieşte, Slavă ţie… *…
Da nu prea eram atenţi şi nici interesaţi, copii… ne luam cu altele… mai spunea câte-un om * Prăpăgiţâlot voi, iar aţi fujit dân Bisărică, numa-n râu şciţi să staţî… şinie să învieţă Apostoaliele, није добар, није добар…
Noi de colo :
Па, зашто?… şi iar, hi, hi, hi…
Acu ne pare rău, avem şi noi copii şi nu îi putem învăţa, ştim cam ce-o zuitat sârbul….
- cu nepoţeii pe malul Nerei -
He, he, heee… şi-acum mi-e drag s-arunc pietrele pe suprafaţa apei… Marco, Zoran şi Svezdana mă * iau * însă, ăştia-s majstori… Şi mor de drag să-l aud pe Zoran * mami, Nera miroase a lubeniţă *, geaba îi tot explică Marco că e peştele de vină, el o ţine pe-a lui, lubeniţă şi punct..
Aşa-i că-n fiecare din noi se zâmbeşte încă fărâma de suflet al copilăriei ? Nu ştiu voi, dar eu iubesc copilul ce-am rămas şi Zoran zice când evit să-i * răspund *, * hai mami, că nu e greu jocul, am eu grijă de tine, să-ţi arăt o schemă importantă.. * Şi-mi arată, majko moja… Şi râsul copilăriei ne ridică deasupra de… toate…
Sibilla
Publicat de Sibilla 
Publicat de Sibilla 
Publicat de Sibilla 
