un OM pe drumul lui…

un OM pe drumul lui…

eu

sunt numai Eu / si, poate unora nu deajuns / dar intr-o zi, voi spune ” am ajuns ” / si-oi hodini aripa… ( sibilla )

sunt numai Eu /…

si, poate unora nu deajuns

 dar intr-o zi, voi spune ” am ajuns ” /

si-oi hodini aripa…

( sibilla )

„I miei sogni sono irrinunciabili, sono ostinati, testardi e resistenti”

” When left alone ….. learn that despite everything you missed … God is the only one that remains near you. ”

în loc de concluzie :

„Începe să faci tot ceea ce poți face sau visezi că poți face. Curajul conține geniu, putere și magie.” Goethe

Anunțuri

Şi Iisus, găsind un asin tînăr, a şezut pe el, precum este scris: Nu te teme, fiica Sionului! Iată Împăratul tău vine, şezînd pe mînzul asinei (Ioan 12, 14-15)


Şi Iisus, găsind un asin tînăr, a şezut pe el, precum este scris: Nu te teme, fiica Sionului! Iată Împăratul tău vine, şezînd pe mînzul asinei (Ioan 12, 14-15)

“Bucură-te foarte, fiica Sionului, propovăduiește, fiica Ierusalimului: iată, împăratul tău vine la tine drept și însuși mântuitor, blând și calare pe asin și pe mînz tînăr“ (Zah. 9, 9).

Iubiţi credincioşi,

Astăzi este Duminica Floriilor când Mântuitorul nostru Iisus Hristos intră ca un împărat în Ierusalim, spre a se da de bună voie la chinuri şi la moarte pentru noi păcătoşii. Aţi auzit în Sfânta Evanghelie cu câtă bucurie Îl însoţea mulţimea şi cu câtă ură şi zavistie Îl priveau cărturarii şi arhiereii iudeilor.

Astăzi se încheie Postul Mare şi începe Săptămâna Mare a Sfintelor şi Mântuitoarelor patimi. Cei care aţi fost mai silitori cred că până acum v-aţi spovedit şi împărtăşit cu Trupul şi Sângele Domnului. Care încă nu v-aţi curăţit de păcate prin spovedanie şi Sfânta Împărtaşanie, mai aveţi numai câteva zile până la Sfintele Paşti. Nu mai amânaţi, ci alergaţi la preot, că nu putem să ne bucurăm de Învierea Domnului necurăţiţi şi plini de păcate. Nu vă lăsaţi pe ultimele zile că săptămîna aceasta preoţii sunt foarte ocupaţi.

Fraţii mei, din seara aceasta încep deniile, cu patimile lui Hristos. Sunt cele mai frumoase şi mişcătoare slujbe şi cântări de peste an. Veniţi seară de seară cât mai mulţi la sfânta biserică. Cum putem noi să dormim sau să lipsim de la biserică când Hristos priveghează şi se roagă pentru toată lumea? Cum putem noi să râdem şi să bem când Fiul lui Dumnezeu este dat în mâinile hulitorilor şi ucigaşilor necredincioşi? Cum putem noi să mâncăm acum când Domnul vieţii, posteşte şi suspină pentru noi? Cum să lipsim de la biserică acum, când Hristos este trădat de propriul său ucenic şi este vândut iudeilor ca să fie judecat şi răstignit?

Să mergem săptămâna aceasta după Iisus Hristos, pe drumul Crucii, care pentru noi este drumul vieţii, al iertării şi al mântuirii. Fără acest drum nimeni dintre oameni nu se poate mântui.

Iată astăzi Hristos intră triumfal în Ierusalim însoţit de mulţime de oameni cu ramuri de finic în mâini. Să-L întâmpinăm şi noi pe Hristos cu stâlpări de fapte bune. Hristos blesteamă smochinul fără roade care se usucă. Să ne temem şi noi, că suntem ca nişte pomi fără roade pe pământ, lipsiţi de multe bunătăţi duhovniceşti. Hristos primeşte pe femeia păcătoasă să-I spele picioarele. Să ne apropiem şi noi de Domnul şi cu lacrimi de pocăinţă să-I udăm picioarele şi să I le sărutăm.

Hristos este vândut de Iuda la iudei pe 30 de arginţi. Să ne ferească Dumnezeu să-L trădăm şi noi pe Domnul pentru bani, pentru cinste sau din frică. Hristos spală picioarele ucenicilor la Cina cea de Taină, ca să ne înveţe smerenia pe toţi. Hristos Mântuitorul nostru săvârşeşte prima Sfântă Liturghie la Cina cea de Taină, întemeiază deci jertfa liturgică şi împărtăşeşte pe ucenici, înainte de patima Sa. Să preţuim toată viaţa biserica, să mergem regulat la Sfânta Liturghie şi să ne apropiem cu evlavie şi pregătire de Sfânta Împărtăşanie, mai ales la marile praznice şi sărbători creştine. Numai Iuda, vânzătorul, când s-a împărtăşit „a intrat satana în el”, căci a primit cu nevrednicie Trupul şi Sângele Domnului. Aşa vor pătimi toţi cei ce se împărtăşesc cu necredinţă şi cu păcate mari pe suflet. Vai de cei ce zac în păcate grele şi nici măcar în sfintele posturi nu se pocăiesc şi nu se împacă cu Mântuitorul.

Iată, Vinerea Mare! Fiul lui Dumnezeu este răstignit între doi tâlhari, pentru Mântuirea noastră. Să mergem cu sfintele femei mironosiţe să plângem pe Iisus Hristos şi mai ales să ne plângem păcatele noastre lângă Crucea Lui. Hristos îşi dă duhul şi apoi este pus în mormânt. Să îngenunchem cu mare credinţă la Mormântul Domnului, să-L tămâiem, să ne rugăm şi să ne cerem iertare, să ne împăcăm unii cu alţii şi în noaptea sfântă a Sfintelor Paşti să aşteptăm clipa de taină a Învierii Domnului şi a învierii noastre.

De vom face aşa, ne vom bucura cu toţii de lumina Învierii Mântuitorului şi vom putea cânta cântarea îngerească de biruinţă asupra morţii şi a iadului. Amin.

(Părintele Cleopa Ilie, Predică la Duminica Floriilor, Editura Mănăstirii Sihăstria, 1996)

sursa : aici

* Dacă citim în Sfînta şi dumnezeiasca Scriptură a Vechiului şi Noului Testament aflăm că toate proorociile care au fost spuse despre Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, Care la plinirea vremii a venit la neamul omenesc, s-au împlinit cu mare uimire la vremea lor. Aşa vedem că sfinţii prooroci, prin descoperire de la Sfîntul Duh, au arătat cu mii de ani înainte că Mîntuitorul nostru Iisus Hristos Se va naşte după trup din sămînţa femeii (Facere 3, 15); că Se va naşte din sămînţa lui Avraam (Facere 22, 17-18); că va fi din neamul lui David după trup (Isaia 9, 6).

La fel şi pentru ziua acestui mare şi prealuminat praznic al Intrării Domnului în Ierusalim, vedem împlinindu-se proorocia Sfîntului Prooroc Zaharia, care a zis: Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleşte-te fiica Ierusalimului, că iată Împăratul tău vine la tine, drept şi biruitor, smerit şi călare pe mînzul asinei (Zaharia 9, 9).

Dar, fraţii mei, ce simbolizează mînzul asinei despre care a proorocit Zaharia atît de arătat, iar Domnul şezînd pe el a împlinit proorocia? Mînzul asinei, ca orice mînz, este sălbatic şi anevoie de îmblînzit, iar ca un asin este necurat; pentru aceea nici nu era primit între cele ce se aduceau lui Dumnezeu după lege, ci se schimba. Necurate erau toate neamurile pămîntului pentru necredinţa lor şi sălbatice şi cu anevoie de îmblînzit, pentru că erau lipsite de legile lui Dumnezeu.

Şederea lui Iisus Hristos pe mînzul asinei însemna suspinarea neamurilor către El; şi vezi că Apostolii au adus la Iisus mînzul asinei, precum zice dumnezeiescul Luca, şi aruncîndu-şi hainele pe el au pus pe Iisus deasupra. Hainele aşternute pe jos erau semne şi închipuiri arătate cum că Apostolii, întinzînd propovăduirea Evangheliei la neamuri, le-au adus şi le-au supus lui Hristos, Care le-a umplut de darurile Lui cele dumnezeieşti. Apoi zice dumnezeiasca Evanghelie: Acestea nu le-au înţeles ucenicii Lui la început, dar cînd S-a preaslăvit Iisus, atunci şi-au adus aminte că acestea erau scrise pentru El şi că I le-au făcut Lui (Ioan 12, 16). ( … ) 

Astăzi este Duminica Floriilor cînd Mîntuitorul nostru Iisus Hristos intră ca un împărat în Ierusalim, spre a se da de bună voie la chinuri şi la moarte pentru noi păcătoşii. Aţi auzit în Sfînta Evanghelie cu cîtă bucurie Îl însoţea mulţimea şi cu cîtă ură şi zavistie Îl priveau cărturarii şi arhiereii iudeilor.

Astăzi se încheie Postul Mare şi începe Săptămîna Mare a Sfintelor şi mîntuitoarelor patimi. Cei care aţi fost mai silitori cred că pînă acum v-aţi spovedit şi împărtăşit cu Trupul şi Sîngele Domnului. Care încă nu v-aţi curăţit de păcate prin spovedanie şi Sfînta Împărtaşanie, mai aveţi numai cîteva zile pînă la Sfintele Paşti. Nu mai amînaţi, ci alergaţi la preot, că nu putem să ne bucurăm de Învierea Domnului necurăţiţi şi plini de păcate. Nu vă lăsaţi pe ultimele zile că săptămîna aceasta preoţii sînt foarte ocupaţi.

Fraţii mei, din seara aceasta încep deniile, cu patimile lui Hristos. Sînt cele mai frumoase şi mişcătoare slujbe şi cîntări de peste an. Veniţi seară de seară cît mai mulţi la sfînta biserică. Cum putem noi să dormim sau să lipsim de la biserică cînd Hristos priveghează şi se roagă pentru toată lumea? Cum putem noi să rîdem şi să bem cînd Fiul lui Dumnezeu este dat în mîinile hulitorilor şi ucigaşilor necredincioşi? Cum putem noi să mîncăm acum cînd Domnul vieţii, posteşte şi suspină pentru noi? Cum să lipsim de la biserică acum, cînd Hristos este trădat de propriul său ucenic şi este vîndut iudeilor ca să fie judecat şi răstignit?

Să mergem săptămîna aceasta după Iisus Hristos, pe drumul Crucii, care pentru noi este drumul vieţii, al iertării şi al mîntuirii. Fără acest drum nimeni dintre oameni nu se poate mîntui. *

sursa : aici


sursa imaginii : aici

Traditii si obiceiuri romanesti de Florii

În fiecare an, cu o saptamana inainte de Paste, crestinii celebreaza Floriile (Duminica Floriilor).
In istoria religiei, aceasta zi marcheaza Intrarea Mantuitorului in Ierusalim. In timp, toti cei care poarta nume de floare dar si nume derivate (Brandusa, Camelia, Codrin, Codrina, Codrut, Codruta, Craita, Crina, ,Crinu, Crinuta, Crizantema, Delia, Floarea, Flora, Florenta, Florentin, Florentina, Florica, Florin, Florina, Garofita, Gherghina, Iris, Lacrimioara, Laur, Laura, Laurentiu, Laurian, Lauriana, Margareta, Micsunica, Mugurel, Narcis, Narcisa, Panseluta, Romanita, Trandafira, Violeta, Viorel, Viorica, Zambila, Zambilica) au inceput sa-si serbeze numele in aceasta zi.

Aceasta duminica a purtat si denumirea de Duminica gratierilor, pentru ca in cinstea ei, imparatii acordau gratieri.

Obiceiuri de Florii – Obiceiul Lazaritelor si traditia placintelor

Cu o zi inainte de a intra in Ierusalim, Hristos l-a inviat pe Lazar.

Traditia spune ca Lazar era un tanar care a murit cazand dintr-un copac. Se spune ca intr-o sambata, Lazar a plecat cu oile si cand s-a urcat intr-un copac sa rupa frunze pentru animale, a cazut si a murit. In acest timp, mama lui a ramas acasa si pregatea placinte; iar traditia spune ca Lazar ar fi murit cu gandul la bucatele delicioase.

sursa : infoCS.ro

Obiceiuri – Floriile la români

– Cel care se impartaseste de Florii are mari sanse sa i se implineasca orice dorinta isi va pune cind se apropie de preot.

– Cu ocazia Mosilor de Florii, femeiele coc placintele pe care le dau de pomana saracilor ca sa nu moara de dorul lor, asa cum a patit mama lui Lazar. Legendele spun ca oamenii care nu serbeaza ziua lui Lazar se vor umple de pistrui ca jidanii.

– Acum se aerisesc hainele si zestrea.

– Inaintea marii sarbatori, fetele mari din Banat si Transilvania obisnuiesc sa puna o oglinda si o camasa curata sub un par altoit. Dupa rasaritul soarelui sunt luate si le folosesc in farmecele de dragoste si sanatate.

– La miezul noptii se fierbe busuioc in apa. Se pune canafi de la prapurile folosite la inmormintarea unei fete mari iar dimineata fetele se spala pe cap cu aceasta fierutra, ca sa le creasca parul frumos si stralucitor ca fierle de la prapuri. Ce ramane se toarna la radacina unui par in speranta ca baietii se vor uita dupa ele, ca dupa un copac inflorit.

– In acelasi timp, daca cineva indrazneste sa se spele pe cap chiar in ziua de Florii, fara apa descantata si sfiintita, risca sa albeasca.

– Se dau citeva ramuri de salcie la vite ca sa manince, iar livezile si viile sunt impodobite ca sa dea roade bogate.

– Traditia mai spune ca asa cum va fi vremea de Florii, asa va fi si in prima zi de Pasti. Si de cele mai multe ori, asa a fost, cel putin in ultimii ani…

Cornelia D.

sursa : AICI !

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul…

sursa imaginii : aici

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul…

‘Puterea” cuvintelor inseamna si intelesul lor. Ele au in ele o putere; cuvintele au puterea asupra celui ce le rosteste sau le aude cand acela este constient de sensul lor, sau patrunde la el.

Omul se poate linisti oriunde si in orice slujba daca il cheama pe Dumnezeu in tot ce face.

Despre puterea Rugăciunii!

Rugaciune

 

Rugaciunea mentala nu este – dupa parerea mea – decât o relatie de prietenie, în cadrul careia te afli adesea fata în fata cu Dumnezeu, de Care stii ca esti iubit. ( Tereza de Avila)

Rugaciunea ne arata ca umilinta înalta, iar nu coboara pe om. ( Petre |utea)

Cine este acela care nu are nimic de cerut lui Dumnezeu ? (pr. Arsenie Papacioc)

Dumnezeu vrea sa-ti daruiasca mai multe bunatati decât ceri tu. ( Fericitul Augustin)

Rugaciunea este mijlocul prin care se revarsa în sufletul nostru lumina. ( Vladimir Lossky)

Unindu-se moral în rugaciunea adevarata cu Dumnezeu, omul nu se uneste cu El doar pe sine însusi, ci îi uneste cu El si pe ceilalti; el devine un inel de legatura între Dumnezeu si creatie, între lumea divina si cea naturala. Predându-se liber lui Dumnezeu, vointa omeneasca nu este mistuita de El, ci este asociata ei si devine o forta noua, divino-umana, în stare sa faca lucrarea lui Dumnezeu în lumea oamenilor. Prin aceasta, rugaciunea adevarata, ca o legatura moral-harica cu Dumnezeu, se deosebeste de toate celelalte relatii umane cu Divinitatea. ( Vladimir Soloviov)

Nu este de ajuns sa posedam arta rugaciunii; trebuie sa devenim rugaciune, rugaciune întrupata. Nu este de ajuns consacrarea unui timp pentru rugaciune, caci fiecare act, fiecare gest, chiar si un surâs, trebuie sa devina un imn de adorare, o ofranda, o rugaciune. Trebuie sa oferim nu ceea ce avem, ci ceea ce suntem. ( Paul Evdokimov)

Daca câtiva oameni se roaga, daca intra în starea de rugaciune <pura> si în mod aparent nefolositoare, ei transforma universul prin simpla lor prezenta, prin însasi existenta lor. ( Olivier Clement)

Folosul rugaciunii sta în împlinirea scopului ei, adica iertarea pacatelor si mântuirea sufletului, indiferent daca o facem cu gura, prin cuvânt, cu mintea sau cu inima. ( pr. Paisie Olaru)

Din adâncuri strigat-am catre Tine, Doamne ! (Sfânta Scriptura)

Trebuie sa cerem de la Dumnezeu ceea ce este de folos sufletului, nu ceea ce ne este de folos noua. ( Dicton patristic)

Rugaciunea este singura ce ne poate înalta la cunosterea lui Dumnezeu. ( Sfântul Maxim Marturisitorul)

Rugaciunea constituie o înaltare a intelectului catre Dumnezeu; ea este o conversatie a intelectului cu Domnul. ( Evagrie din Pont)

Rugaciunea este începutul cunostintei nemateriale si simple. ( Evagrie din Pont)

Rugaciunea este alungarea întristarii si a descurajarii, (…) rodul bucuriei si al multumirii. ( Evagrie din Pont)

Rugându-te, sa nu dai vreun chip lui Dumnezeu, în tine, nici sa nu îngadui mintii tale sa se modeleze dupa vreo forma, ci apropie-te în chip material ce Cel nematerial si vei întelege. ( Evagrie din Pont )

Daca, rugându-te, ai ajuns la o bucurie mai presus de orice veselie, ai ajuns la adevarata rugaciune. ( Sfântul Nil Sinaitul)

Înainte de a-ti ridica mâinile catre cer, trebuie sa-ti ridici sufletul si, înainte de a-ti ridica ochii, ridica-ti gândul la Dumnezeu. ( Origen)

Sufletul omului este un altar. ( Origen)

Nu se poate ca Dumnezeu sa nu asculte rugile omului, daca omul asculta poruncile Domnului. ( Avva Isaia)

Rugaciunea ta ramâne neauzita, când o acopera strigatul celui napastuit de tine. ( Sfântul Ioan Gura de Aur)

Ceea ce este respiratia pentru viata trupeasca, aceea este si rugaciunea pentru viata sufleteasca. ( Isichie Sinaitul)

Rugaciunea este bucurie sfânta, ce atrage spre sine mintea (…) revarsând bucuria duhovnicesca si în trup. ( Sfântul Grigorie Sinaitul)

Când tu vorbesti în ascuns cu tine însuti, cuvintele tale sunt cercetate în cer. De aceea si raspunsurile îti vin de acolo. ( Sfântul Vasile Cel Mare)

Rugaciunea nu este urmarea meritelor noastre, ci a îndurarii lui Dumnezeu. ( Toma d’Aquino)

Daca te vei ruga pentru toti, toti se vor ruga pentru tine. ( Fericitul Augustin)

Inima cea mai milostiva este aceea care arde pentru toata faptura, pentru oameni, pentru pasari, pentru demoni si pentru toata zidirea. ( Sfântul Isaac Sirul)

Nici fecioare, nici femei maritate, nici monah, nici mirean, ci o hotarâre dreapta cauta Dumnezeu. Si, primind-o ca pe însasi fapta, trimite aceluia Duhul Sfânt pentru a lucra împreuna cu el, pentru a îndrepta viata tuturor celor ce vor sa se mântuiasca. ( Sfântul Macarie)

Este necesar sa ne rugam cu evlavie, fiindca noi singuri, fara ajutorul lui Dumnezeu, nu avem puterea sa învingem ispitele. (…) Rugaciunea este lucrul cel mai simplu si, în acelasi timp, cel mai dificil. ( Sfântul Ioan de Kronstadt)

Ce sa faca Dumnezeu cu multumirile noastre, când cu faptele Îi aratam doar nemultumire ? (Sfântul Ioan de Kronstadt)

Rugaciunea este o stare de permanenta recunostinta. ( Sfântul Ioan de Kronstadt)

A-I multumi lui Dumnezeu când vântul este prielnic pe mare nu este ceva deosebit; a-I multumi însa când este furtuna, atunci se arata adevarata recunostinta. ( Sfântul Ioan Gura de Aur)

Sa multumim în toate si pentru toate ! (Sfântul Ioan Gura de Aur)

Omul care-I multumeste lui Dumnezeu pentru relele ce trec peste el, nu simte acele rele. ( Sfântul Ioan Gura de Aur)

Cel ce se sileste sa-I multumeasca lui Dumnezeu pentru toate cele primite de la aproapele sau, acela se sileste si sa iubeasca. ( Teofilact)

A descrie frumusetea omului înseamna a cânta cel mai frumos imn gloriei lui Dumnezeu. În om este cuprinsa minunea : în gândire, atâta inteligenta; în inima, atâta iubire; în viata, atâta vointa. ( pr. Agatanghel Gutu)

Cel care se roaga este cu adevarat teolog. ( Evagrie din Pont)

Slava lui Dumnezeu este omul. ( Sfântul Irineu)

Unde se termina rugaciunea, începe pacatul. ( Sfântul Efrem Sirul)

Fratele Laurentiu era mai mult unit cu Dumnezeu în cadrul activitatilor sale obisnuite, decât în timpul serviciilor religioase. Este o mare iluzie – spunea el – sa ne imaginam ca timpul dedicat rugaciunii ar fi altfel decât restul zilei. ( pr. Kallistos Ware)

Rugaciunea este prezenta lui Dumnezeu în toti si în toate. ( Sfântul Grigorie Sinaitul)

Rugaciunea este, dupa fiinta ei, apropierea si unirea omului cu Dumnezeu; iar dupa lucrare, rugaciunea este puterea sustinatoare a lumii, împacarea cu Dumnezeu (…) . ( Sfântul Ioan Scararul)

Linistea este neîntrerupta închinare lui Dumnezeu si statornicie în fata Lui. ( Sfântul Ioan Scararul)

 

Cerul este, adesea, mai aproape de noi atunci când ne aplecam, decât atunci când ne îndreptam în sus. ( Sfântul Grigorie de Nazianz)

Numai Dumnezeu, cu nesfârsirea Lui, poate tine sufletul absorbit în contemplarea Lui, adica în liniste, fara trecerea necesara de la un lucru marginit la altul. ( pr. Dumitru Staniloae)

Rugaciunea îl elibereaza pe om, îl degaja de natura exterioara si de sine însusi. În acest fel, ea tine sufletul deschis catre Dumnezeu ca Persoana. Cel ce nu se roaga ramâne rob, închis în mecanismul complex al naturii exterioare si al înclinatiilor patimilor sale, care îl domina pe om mai mult decât o face natura. Rugaciunea asigura libertatea (…). ( pr. Dumitru Staniloae)

Nimic nu mi se pare mai atragator decât dialogul secret al sufletului cu el însusi si cu Dumnezeu. ( Sfântul Grigorie de Nazianz)

Aceasta este rugaciunea adevarata : a tacea si a asculta vocea fara cuvinte a lui Dumnezeu din adâncul inimii, a înceta sa lucrezi de unul singur, a patrunde în lucrarea lui Dumnezeu. ( pr. Kallistos Ware)

Doamne, fa din mine o unealta a Pacii Tale ! (Francisc din Assisi)

Lucrul cel mai important în rugaciune este de a sta în fata lui Dumnezeu cu mintea coborâta în inima. ( Sfântul Teofan Zavorâtul)

Tu erai înlauntrul meu, dar vai, eu însumi eram înafara mea. ( Fericitul Augustin)

Rugaciunea este unitatea de masura a dragostei. ( Fericitul Augustin)

Rugaciunea este o iarba de vindecare si de folos, dar, daca nu stim unde se cade s-o punem, nu vindeca boala noastra. ( Sfântul Ioan Gura de Aur)

Rugaciunea este lucrarea credintei, aratarea celor nadajduite, iubirea realizata, miscarea îngereasca, puterea celor fara trupuri, descoperirea inimii, nadejdea mântuirii, semnul sfintirii, devenirea sfinteniei, cunoasterea lui Dumnezeu, unirea Duhului Sfânt, bucuria lui Iisus, veselia sufletului, mila lui Dumnezeu, semnul împacarii, pecetea lui Hristos, steaua de dimineata a inimilor, descoperirea lui Dumnezeu, izvorul tacerii, pecetea lacasului îngeresc. ( Sfântul Grigorie Sinaitul)

Mântuirea si rugaciunea nu stau în vorbe. ( Sfânta Scriptura)

Rugati-va neîncetat ! (Sfânta Scriptura)

sursa: aici

Părintele Cleopa – Despre rugăciune – Crestin Ortodox:

Tatal nostru

Tatal nostru
Care esti in ceruri
Sfinteasca-se numele Tau
Vie imparatia Ta
Faca-se voia Ta
Precum in cer asa si pre Pamant
Painea noastra cea de toate zilele
Da-ne-o noua astazi
Si ne iarta noua gresalele noastre
Precum si noi iertam gresitilor nostri
Si nu ne duce pre noi in ispita
Ci ne izbaveste de cel rau
Ca a Ta este imparatia
Puterea si Slava
In numele Tatalui
Al Fiului
Al Sfantului Duh
Amin.


Creştin este cel ce Îl imită pe Hristos: în cuvinte, în fapte, în gândire. – Sfântul Ioan Scărarul

Dacă Dumnezeu nu îţi îndeplineşte imediat rugăciunea, nu deznădăjdui! Dumnezeu este mai înţelept decât tine. – Sfântul Efrem Sirul

Unde se termină rugăciunea, începe păcatul. – Sfântul Efrem Sirul

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul…

surse : filocalia.ro, crestinortodox, youtube, citapedia.ro

despre paza minţii…

sursa:aici

despre paza minţii…

Părintele Ilie Cleopa spunea că rugăciunea împodobeşte milostenia şi salvează suflete, iar nedreptăţile suferite de oameni şi oferite ca jertfe Domnului sunt asemeni unor cununi. Despre faptele milei sufleteşti, părintele spunea ca fiind: „a învăţa pe cei neînvăţaţi, a sfătui pe cei îndoielnici, a mângâia pe cei întristaţi, a îndrepta pe păcătoşi, a ierta toate vătămările ce ni se fac, a răbda scăderile altora, a te ruga pentru cei vii şi cei morţi”, iar „ faptele milei trupeşti sunt: a hrăni pe cei flămânzi, a adăpa pe cei setoşi, a îmbrăca pe cei goi, a primi pe cei străini, a cerceta pe cei bolnavi, a răscumpăra pe cei robiţi, a îngropa pe cei morţi”.

DESPRE PAZA MINTII

Fiindca a fost vorba, sa vorbim ceva despre paza mintii. Eu pacatosul, cand incep sa vorbesc de rugaciunea mintii sau de paza mintii, mi-i rusine si mi-i greu sa vorbesc; ca vorbesc despre ceea ce nu am. Ca zic Sfintii Parinti ca nimic nu-i mai sarac decat mintea aceea care filosofeaza pentru fapta buna, neavand lucrare. Eu sunt acela cu musca pe caciula, ca vreau sa vorbesc cele ce nu fac si niciodata nu am facut.
Dar eu cred ca va vor fi de folos acestea in drumul pe care te duci. Fiindca viata aceasta este o lupta, cum spune la Iov : O lupta si o ispita este viata omului pe pamant si in aceasta lupta si ispita, de fiecare clipa este nevoie de iscusinta. Cum a spus si marele Apostol Pavel : In lupta aceasta grea si mare, aveti nevoie de rabdare si celelalte.
Si este prea de nevoie, pentru ca va duceti intre straini, acolo unde va duceti, intalnindu-va cu oameni de alta credinta : protestanti si catolici si cutare … Si ca ortodox, pentru ca sa-ti pazesti sufletul curat, o lucrare mai prezenta si mai puternica decat paza mintii nu va fi.
Paza mintii are atata legatura cu rugaciunea mintii, ca si trupul cu sufletul. De la paza mintii putem trece imediat la rugaciunea mintii. Si totdata, in paza mintii intra multe lucrari duhovnicesti.
Sfantul Isihie Sinaitul spune asa : Nimeni nu va putea scapa de capeteniile tartarului – mi-aduc aminte din Filocalie -, fara de paza mintii, macar de ar fi cat de mare filosof si cat de mare intelept in lume.
Ce este paza mintii, dupa invataturile Sfintilor Parinti ? este o lucrarre prezenta, foarte usoara si n-are nevoie de mare osteneala, decat numai de frica lui Dumnezeu. Ea se naste chiar din frica lui Dumnezeu ! Iar frica de Dumnezeu se naste din credinta in Dumnezeu. Ca dumnezeiescul parinte Maxim spune : Cela ce crede, se teme. Eu nu am nici o pricina sa ma tem de cineva, daca nu cred ca-i de fata. Iar cand cred ca Dumnezeu este de fata, ma tem !
Deci, iata cum din credinta in Dumnezeu se naste frica de Dumnezeu. Iar din frica de Dumnezeu se naste trezvia atentiei, sau paza mintii, sau ferirea mintii de la pacat, sau privegherea mintii. Cand auzim la Sfintii Parinti : paza mintii, trezvia atentiei, lnistea mintii, ferirea mintii, privegherea mintii sau toate acelea, este acelasi lucru, cum am zice : paine, bucata de paine, felie de paine; dar tot de paine este vorba, numai sub alte cuvinte.
Paza mintii, dupa invatatura Sfintilor Parinti, consta in aceasta : in a ne trezi cu mintea, in a ne impotrivi pacatului cu mintea si in a chema pe ” Doamne Iisuse … ” prin rugaciunea mintii.
Vezi cata legatura are rugaciunea mintii cu paza mintii ? Ca nu-i de ajuns sa am trezesc eu. Ce fac eu acum este bun ? Ce gandesc eu acum este bun ? Ce intentionez eu acum este bun ? Ce cuget eu acum este bun ? Sau ce alegere fac eu asupra acestui cuget este buna ? N-ajunge atat ! Ci, indata mi-a dat putere Preasfantul Dumnezeu, sa-mi stapanesc pornirile prin volnicia de sine sau de sine stapanirea. Nu vezi ce spune in Psaltire ? Doamne ca cu arma bunei voiri ne-ai incununat pe noi.
Indata ce ne-am trezit, simtim cu mintea daca se apropie un pacat de minte sau un gand rau; ca orice gand rau este un sarpe ganditor, adica un diavol. Si indata ce l-am simtit ca se apropie, sa ne impotrivim; cu arma bunei voiri ( cu vointa ) ne impotrivim sa nu-l primim, caci avem aceasta putere.
Dar puterea noastra e slaba si taria neputincioasa, cum spune colo la hirotonie. Si atunci ce-i de facut ? Ne trezim, dupa puterea noastra; sa vada Dumnezeu ca vointa noastra se misca spre bine si ne impotrivim pacatului. Si negresit sa tinem legatura cu Domnul, chemandu-L prin rugaciunea ” Doamne Iisuse … „.
Dar nimeni sa nu se bazeze pe trezvia sa sau pe vointa sa, ca-i tare impotriva pacatului, ca ramane foarte, foarte inselat ! Pentru ca, negresit, vointa noastra si trezvia noastra trebuie sa fie intarite de Domnul nostru Iisus Hristos. De aceea ne trezim, ne impotrivim, cu voia de sine stapanitoare si chemam pe ” Doamne Iisuse … „
Acestea trei stau nedezlipite una de alta. Pentru ca daca nu chemam pe ” Doamne Iisuse … ” , nu reusim sa ne despatimim in nici un fel cu mintea. Ca El ne-a spus in Evanghelie : Ramaneti intru Mine si Eu intru voi, ca fara de Mine nu puteti face nimic. Clar ! Cheama pe Domnul in ziua necazului si te va izbavi, cum spune Psalmistul. Sau : Auza-te Domnul in ziua necazului si celelalte. Daca-L chemam pe Dumnezeu, El ne ajuta. ( … )

Din inchipuirea de sine se naste simtirea de sine. Se simte. ” Eu ! Ce ? Nu te atinge, ca ma sparg ! Te atingi de mine ?” Din simtirea de sine se naste ingamfarea de sine. Din ingamfarea de sine vine cinstea de sine. ” Mi se cade, ca eu sunt cineva !” Din cinstea de sine se naste increderea in sine, apoi rezemarea pe sine, apoi bizuirea pe sine si apoi vine nesimtirea si impietrirea inimii care este moartea sufletului si, n-am cand a vi le mai spune pe toate.

Iata cum actioneaza iubirea de sine asupra noastra. Si aceasta se intampla tocmai cand mintea doarme si nu are trezvia atentiei. ca atunci cand este treaza, totdeauna zice : ” Doamne Iisuse … „, sau cugeta la alte lucruri duhovnicesti. Si atunci se smereste, ca isi cunoaste neputinta sa. Dar, ce se intampla ?
La invoire, mintea noastra s-a invoit cu gandul primit de la diavol, care este acolo. El vede ca, mintea acum ori curveste, ori se razbuna cu ura pe cineva; ori naluceste slava desarta, ori naluceste bani, ori alt pacat. Sufletul, daca s-a invoit, sta de vorba cu orice pacat.
Incheind aceste putine cuvinte, sa rugam pe Preabunul Dumnezeu si Preainduratul nostru Mantuitor, sa ne trimita a Sa mila si indurare tuturor celor ce vietuim aici si tuturor dreptcredinciosilor care isi petrec cu grija viata. Sa nu uitam dumnezeiestile Sale cuvinte, care totdeauna trebuie sa ne indemne la trezvie si veghere, dupa cum scrie in Sfanta Evanghelie : Ca nu cumva, venind fara veste, sa va afle pe voi dormind. Iar ceea ce va zic voua, zic tuturor : Privegheati ! ( Marcu 13, 36-37 )

continuarea : aici


OMUL CA IARBA, ZILELE LUI CA FLOAREA CÂMPULUI….

În lumea magica a lui Mos Nicolae, descoperindu-i impreuna povestea.

În lumea magica a lui Mos Nicolae, descoperindu-i impreuna povestea.

Se spune ca Mos Nicolae a existat cu adevarat in persoana episcopului din Myra –Lichia (pe meleagurile Turciei de astazi), persoana cu frica si cu credinta netarmuita in Dumnezeu ce a trait in secolul al IV-lea. Povestea lui Mos Nicolae in traditii si credinte romanestiLui Nicolae de Myra ii sunt atribuite numeroase fapte bune fata de cei saraci si napastuiti, dar si miracole, numele sau traducandu-se prin “biruitor de popor”. Provenind dintr-o familie instarita, la moartea parintilor sai, si-a daruit intreaga avutie celor nevoiasi. El este cel care a intemeiat manastirea Sionului, unde a fost si inmormantat.

 

In traditia populara romaneasca, Mos Nicolae este infatisat pe un cal alb, simbol al purititatii si al taramurilor pline cu zapada. Are de asemenea o bogata barba, alba ca zapada. Conform unei vechi credinte populare, cand mos Nicoale isi scutura barba, in ziua sa-pe 6 decembrie, peste pamant curg fulgi de nea din cer, asternandu-se zapada. In popor, se spune ca “a intinerit mos Nicolae”. In conceptiile populare arhaice, rolul lui mos Nicolae este acela de a proteja lumea impotriva intunericului, a frigului si a raului, asigurandu-se ca soarele nu fuge spre alte taramuri. De asemenea, mos Nicolae este protectorul celor aflati in nevoie, al vaduvelor, al celor plecati in razboi, al celor fara parinti, al fetelor care vor sa se marite. Mos Nicolae este si patron peste ape, avand harul de a salva de la inec pe cei in necaz daca este invocat in gand, cu credinta.

Pret de o secunda, se deschid cerurile si pentru noi, muritorii, se spune ca mos Nicolae poate fi vazut stand de-a dreapta lui Dumnezeu…

 

Este cunoscuta insa dragostea imensa a lui Mos Nicolae pentru cei mici si faptele bune pe care le-a savarsit de dragul acestora, dar si corectitudinea si spiritul de dreptate care il caracterizau pe Sfantul Nicolae. Mos Nicolae este un protector al familiei, indeplinind in acelasi timp un rol educativ si moralizator pentru cei mici, recompensand si pedepsind, dupa cum este cazul. Se stie ca in fiecare noapte de 5 spre 6 decembrie, mos Nicolae se strecoara in fiecare casa si, pe nestiute, lasa cadouri in ghetute pentru cei mici. Mos Nicolae apreciaza in mod deosebit copiii cuminti si faptele bune, dar si ghetutele curate, lustruite, semn ca ii astepti venirea… Si este suficient sa se uite putin pe geamuri ca sa-si dea seama daca un copil a fost cuminte sau nu…. Povestea lui Mos Nicolae in traditii si credinte romanesti

 

Incaltarile copiilor ascultatori sunt umplute ochi de mos Nicolae cu jucarioare, dulciuri, fructe delicioase, carti si creioane de colorat, de lucrusoare pe care si le-a dorit copilul respectiv. Desi grabit sa alerge la copiii din lumea intreaga, Mos Nicolae are timp sa plece urechea la dorintele fiecarui copil in parte… In schimb, copiii neascultatori si rautaciosi primesc in dar de la mos Nicolae o nuielusa… Daca mos Craciun mai poate fi surprins impartind cadouri, despre mos Nicolae (sau “san Nicoara” cum i se spune in tinuturile transilvanene) se crede ca nu se arata niciodata.

 

Ca si de ziua sfantului Andrei, si in ziua Sfantului Nicoale se aduc in casa crengute de pomi fructiferi, pastrandu-se in apa pana la Anul Nou. Daca vor inflori pana atunci, inseamna ca anul care va veni va fi unul bogat, plin de roade si de multumire.

 

Prin urmare, daca vrei sa il impresionezi pe mos Nicolae si sa dovedesti ca ii meriti vizita, lustruieste-ti frumos ghetutele in seara de 5 decembrie si asaza-le frumos la locul lor. Asteapta venirea mosului! Se spune ca mos Nicoale vine in parte la fiecare dintre cei care cred in el… Si se mai spune ca poti deveni la randul tau un mos Nicolae pentru cei care au nevoie de ceva in care sa creada…

sursa informaţiilor: garbo.ro

Ortodoxie pentru copii: Rugaciune catre Sf.Nicolae:

Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil – simbolurile dreptăţii şi iubirii

sursa imaginii : aici

Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil – simbolurile dreptăţii şi iubirii

Soborul Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil:

Dintre toti Sfintii ingeri, cei mai mari binefacatori ai oamenilor s-au aratat Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, din care pricina se si pomenesc astazi cu alese praznuiri si cintari de lauda, dimpreuna cu toate cetele ingeresti. Se cuvine deci si noua pacatosilor, ce sintem paziti de ingeri, sa ne adunam la sfintele biserici si sa laudam astazi soborul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, cerind ajutorul lor.
Sa nu uitam ca Sfintii Arhangheli sint cei dintii ingeri mijlocitori intre Dumnezeu si noi oamenii. Ei au grija si mila de crestini si-i ajuta pe calea mintuirii mai mult decit ceilalti ingeri. Sfintul Mihail este protectorul direct al calugarilor, al armatelor crestine, al voievozilor, care purtau cu ei pe cimpul de lupta icoana Marelui Arhanghel. Sfintul Gavriil este, mai ales, protectorul fecioarelor crestine, al familiei crestine, protectorul mamelor care nasc copii, ca si protectorul copiilor si al calugaritelor iubitoare de feciorie si iubitoare de Hristos.
In tara noastra cultul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil este foarte raspindit. Numeroase sint bisericile cu hramul Sfintilor Arhangheli, numerosi sint si credinciosii romani care le poarta numele. In multe case se vede icoana Sfintilor Arhangheli si nu putini din bunii nostri crestini citesc acatistul lor. Parintii nostri aveau mare evlavie si pentru ingerii pazitori pe care-i primeau de la botez si se ingrijeau cu mare atentie sa nu faca vreun pacat ca sa nu alunge de la ei pe ingerii buni.

Inaintasii nostri iubeau rugaciunea, milostenia si Biserica, stiind ca ingerii pazitori ne numara si ne scriu pasii nostri spre biserica, spre rugaciune, spre cel sarac si spre tot lucrul sfint si placut lui Dumnezeu.

Sa rugam, deci, pe sfintii ingeri si Arhangheli sa ne fie ajutatori in viata si izbavitori de duhurile cele rele, iar inaintea Tatalui ceresc calzi rugatori pentru mintuirea sufletelor noastre. Amin.

( din Predica la Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil – Ilie Cleopa )

SFINTILOR ARHANGHELI MIHAIL SI GAVRIIL,SIMBOLURI ALE DREPTATII SI IUBIRII,RUGATI-VA LUI DUMNEZEU PENTRU NOI CA SA FIM,PRECUM VOI SUNTETI,DREPTI SI IUBITORI INTOTDEAUNA.AMIN.

* La bisărică pă trăpcie… *

Petrică Velescu – La biserică pe trepte:

la bisărică pă trăpcie,

un copil orfan şierşăşcie

la bisărică pă trăpcie,

un copil orfan şierşăşcie…

să-i gia şî lui un bănuţ,

vr-un creşcin dîn dăi avuţî…

când creşcinii iasă-afară,

încinjie mâna să şiară,

când creşcinii iasă-afară,

încinjie mâna să şiară…

prângă iel triec plini dă fală

mânuţa-i rămânie goală….

când viegie că toţî s-or dus,

să uită la Cruşie-n Sus,

când viegie că toţî s-or dus,

să uită la Cruşie-n Sus…

lacrimi nu i s-or curs,

spunându-i la Ăl dă Sus:

* ai mei dacă îs cu Cinie…

să le spui , Doamnie dă minie…

ai miei dacă îs cu cinie,

să li-e spui, Doamnie dă minie…

să şcie că-s supărat,

că pă minie m-or lăsat,

singuriel prîntră creşcini

să trimită după min…. *…

Mila este plata pentru răscumpărarea sufletelor noastre. ( Sf Ioan Gură de Aur )

aduceri aminte… meditaţii. pentru contemporani :

* Să fi OM e lucru mare, să fi domn, o întâmplare… *…