Mineralele mele !

Mineralele mele !

DSC08030

Lumea tainică a mineralelor mele : mister, purificare, energie, echilibru, Har, legături cu lumi nevăzute !

DSC08038

Cristalele pot ucide sau pot oare vindeca?


Crede şi nu experimenta nesupravegheat sau ce mistere ascunde lumea tainică a mineralelor 

De când se ştie, omul a fost fascinat de mineralele colorate şi frumos şlefuite. Dar, în timp, el a descoperit şi faptul că unele pietre au proprietăţi aparte, care-i pot influenţa în bine sau în rău trupul şi sufletul. Însăşi Atlantida a fost pedepsită prin dispariţie pentru faptul că locuitorii ei au folosit cristalele în scopuri nu tocmai lăudabile. 

Dezechilibru energetic? 
Dan M. mi-a fost cândva coleg. El mi-a povestiti despre pasiunea pentru cristale a familiei sale. Tot el mi-a adus un cristal de cuarţ şi un borcănaş plin cu sare de mare în care să ţin cristalul câteva zile pentru purificare. Apoi mi-a adus o punguliţă din piele naturală în care să pun piatra şi să o agăţ la gât. Cum punguliţa nu avea şnur, am pus-o în buzunar. După un timp? M-am îmbolnăvit. O durere groaznică la încheietura din partea stângă a maxilarelor mă împiedica chiar să beau apă, darămite să mănânc ceva. Foame. Febră. Leşin. Medici. Injecţii. Am trecut cumva peste momentele critice. Încheietura, însă, continua să mă doară. Ba, mai mult, au început dureri mari? în diagonală: la şoldul şi la călcâiul drept. La recomandarea medicului redacţiei, am ajuns la un doctor specialist în acupunctură. După şapte şedinţe, acesta mi-a restabilit echilibrul energetic şi mi-a îndepărtat orice urmă de durere. 

Sfatul medicului 
?De unde aţi ştiut atunci că am folosit un cristal de cuarţ?”, l-am întrebat zilele trecute pe doctorul Cornel Jupâneanţ, medic specialist în medicină generală, acupunctură şi apifitoterapie, preşedintele Asociaţiei Medicilor Acupunctori din Banat, vicepreşedinte al Societăţii Române de Acupunctură şi lector de acupunctură şi fitoterapie al Ministerului Sănătăţii. ?Stările de dezechilibru major sunt cele provocate de folosirea necorespunzătoare a cristalelor” – mi-a răspuns. ?Nu e necesar ca omul să folosească asemenea minerale, întrucât ele nu au fost îndeajuns studiate în ceea ce priveşte efectul. Feţele lor netede sunt o dovadă clară a faptului că au o altfel de energie decât cele cunoscute de fizica clasică. Această energie este una telurică, nicidecum celestă, şi de aceea poate fi sau nu benefică sau malefică, în funcţie de tipul şi mărimea mineralului utilizat. Eu, personal, nu aş purta asupra mea nici un fel de cristal.” I-am telefonat şi doctorului Ion Ometa, un alt binecunoscut acupunctor timişorean, care mi-a confirmat faptul că folosirea cristalelor de cuarţ poate avea implicaţii negative asupra echilibrului energetic. 

Aşadar, cuarţul? 
Cuarţul – bioxid natural de siliciu – se regăseşte în roci în stare amorfă (ca nisip) sau în formă de cristale hexagonale, transparente şi incolore (în stare pură) ori diferit colorate (când conţin şi substanţe străine). Se foloseşte în tehnică, în industria optică, în industria materialelor refractare, la bijuterii. Cunoscătorii împart cristalele de cuarţ în două grupe: grupa alfa (cuarţ trigonal – feţe inegale, trei mari şi trei foarte mici); grupa beta (cuarţ hexagonal – cele şase feţe ale vârfului sunt egale între ele). Toate au, însă, forma de prisme hexagonale terminate cu două vârfuri piramidale; 99 la sută din cristalele de cuarţ crescute pe pereţii geodelor au un singur vârf. Cristalele de cuarţ au duritatea 7 şi pot zgâria sticla, care are duritatea 5. Cele mai multe asemenea cristale se găsesc în ţara noastră în zona Mun-ţilor Gutâi, în Apusenii de Sud, în Munţii Vulcan şi în Banat. 

Paranormalul 
Chiar dacă în lume există o mulţime de institute care se ocupă cu studiul mineralelor, cristalul de cuarţ refuză pe mai departe să-şi dezvăluie toate tainele. De aici şi aura lui de mister, care atrage oamenii. În jurul cristalelor, afirmă un cunoscător al fenomenelor paranormale, Ion Ţugui, s-a ţesut de-a lungul veacurilor o întreagă filosofie ocultă; iar în ultimele decenii au apărut autori care justifică, prin unele experimente, preocuparea unor iniţiaţi de a vizualiza în cristale şi prin cristale trecutul, prezentul şi mai ales viitorul. Există deja o serie de discipline care se ocupă cu decodarea imaginilor ce apar la extrasenzoriali cu privire la sursele de transmitere: criptomnesia, hidromanţia etc. În civilizaţiile precolumbiene, prin intermediul cristalului, preoţii iniţiaţi comunicau cu lumile nevăzute. În deceniile din urmă, cristalele se folosesc în tratarea a numeroaselor boli sau în revigorarea funcţiilor vitale ale organismului uman. Prin amplificarea câmpului de energie subtilă tămăduitoare din jurul corpului fizic, afirmă Ion Ţugui, vor reapărea forţa interioară şi echilibrul. Misterul cristalelor rămâne, însă, mister şi, după cum spun autorii din antichitate, însăşi Atlantida a fost pedepsită prin dispariţie, pentru faptul că locuitorii ei au folosit cristalele în scopuri nu tocmai lăudabile. 

Craniile ciudate 
În 1927, în oraşul maya Lubantum (actualmente în Belize), sub altarul unui templu a fost descoperită o reproducere în mărime naturală a unui craniu omenesc sculptată în piatră de cuarţ. Trei luni mai târziu, la un metru distanţă, a fost găsită şi mandibula, care era detaşabilă. Un al doilea craniu de cristal se găseşte în Museum of Mankind din Londra. Însă, spre deosebire de primul, acesta nu are mandibula detaşabilă şi reprezintă mai mult forma stilizată a unui craniu. În jurul celor două piese s-au făcut şi se fac în continuare o sumedenie de speculaţii. Cel de-al doilea craniu, de exemplu, la lumină pare că-şi schimbă culoarea, câteodată se abureşte, iar unii chiar susţin că văd în interiorul său imagini stilizate de munţi şi temple. Oamenii de ştiinţă care au studiat obiectul de cristal sunt, însă, de părere că el a fost utilizat ca o lupă la captarea luminii solare şi la aprinderea de obiecte pentru ceremonii religioase. 

Chakre 
În sanscrită, chakra înseamnă roată. Fiindcă în formă de roată ar fi fost percepuţi prin clarvedere de către cei din Tibet centrii energetici ai corpului omenesc. Chakrele fac conexiunea între corpurile noastre subtile şi corpul fizic, fiind un fel de interfaţă între planurile energetic şi fizic. Din cele 3 000 de chakre care ar exista în trupul nostru, doar şapte sunt principale şi sunt aliniate de-a lungul coloanei vertebrale (de-a lungul canalului energetic aflat în coloană, numit Shushumna). Fiecăreia din aceste şapte chakre îi corespund anumite cristale: chakra rădăcină, care guvernează sistemul osos şi cel muscular – agat, jasp, granat, coral roşu, rubin; sacro sau chakra a doua (în abdomen, la jumătatea distanţei dintre pubis şi ombilic), care guvernează sistemele urogenital, limfatic şi sanguin, tot ce este lichid în corp, glandele renale şi suprarenale – karneol; chakra plexului solar, care guvernează sistemul digestiv, pancreasul, ficatul, bila, stomacul – ochi de tigru, chilimbar, topaz nobil (auriu) şi citrina; chakra inimii, care guvernează sistemul respirator şi glanda timus – smarald, jad verde, cuarţ trandafiriu; chakra gâtului, care guvernează tiroida şi paratiroida – calcedonie, acvamarin, turcoaz; chakra celui de-a treilea ochi, care guvernează pituitara – lapislazuli, safir indigo, sodalit; chakra creştetului, care guvernează pineala – ametist, cuarţ. 

Crucea 
Juxtapunerea a două piese cristaline de cuarţ prismatic formează ceea ce în lume este cunoscut sub denumirea de maclă japoneză. Într-o mină din localitatea cărăşană Ocna de Fier a fost, însă, descoperită o maclă cu totul deosebită, în formă de cruce, a cărei denumire acceptată de lumea ştiinţifică de pe mapamond este ?Macla Constantin Gruescu”. Povestea acesteia nu am auzit-o de la colecţionarul de ?flori de mină” şi întemeietorul Muzeului de mineralogie estetică a fierului, Constantin Gruescu, ci de la inginerul chimist Petru Grama, care este originar din aceeaşi localitate şi a lucrat ani mulţi în minerit. ?Crucea de cristal”, aşa cum îi spun oamenii din comună, a fost găsită de un miner într-o ?pungă de argilă”. Acesta a dus-o acasă şi a ascuns-o în dulap, dar, la puţin timp, a murit. După scurtă vreme, soţia decedatului a dat cristalul maistrului minerului. Maistrul a murit şi el, strivit de un vagonet. Întrebarea firească e cum de Constantin Gruescu nu a păţit nimic până în clipa de faţă. ?Fiindcă el nu ţine crucea ascunsă” ? mi-a răspuns Petru Grama. 

Piaţa 
Şi în Timişoara se pot cumpăra cristale de cuarţ: albe sau fumurii, de Mexic, de Arkansas, de Baia Mare, simple sau în montură de metal preţios. O piesă poate costa între cincizeci şi un milion de lei. Un magazin de profil se găseşte în standul D2 al Complexului comercial ?Kapa”, iar celălalt, în standul H10 al Complexului comercial ?Terra”, ambele aparţinând firmei ?Unicat Shop”. Ocazional, vânzători de ?flori de mină”, cum li se mai spune conglomeratelor de cristale, pot fi văzuţi prin pieţele agroalimentare sau pe terasele cafenelelor. Cristalele naturale (mai puternice ca efect) se recunosc după striaţiile fine ce apar pe feţele de prismă, perpendicular pe axa cristalului. Iar pe feţele de piramidă există mici neregularităţi, imposibil de realizat prin şlefuire. În interior se pot vedea, spun cunoscătorii, minuscule bule de gaz şi de lichid, diferite incluziuni minerale sau chiar ?umbra” unui cristal mai mic de cuarţ (cristalul spectru). Cristalele pot fi alb-lăptoase, transparent-sticloase sau de diferite culori (ametistul, agatul şi opalul). Se spune că, indiferent care ar fi criteriul prestabilit al alegerii, trebuie luat cristalul care atrage cel mai mult. Dacă, însă, alegeţi un cristal pentru o altă persoană, gândi-ţi-vă intens la ea şi încercaţi să vi-o reprezentaţi mental ţinând cristalul în mână. Odată cumpărat, cristalul trebuie ţinut o vreme în sare de mare, pentru purificare. Sarea va neutraliza încărcătura negativă şi va reface echilibrul pietrei. 


AGENDA nr. 4/26 ianuarie 2002
http://www.dusanbaiski.eu/node/116

DSC08042

Florile de mină sunt eșantioane minerale recoltate din subteran, monominerale sau formate din mai multe minerale, care posedă calități estetice deosebite, datorită concreșterii cristalelor mineralului sau mineralelor, a culorilor, a formelor (habitus), a dimensiunilor de excepție ale unor cristale componente, calități care în totalitate fac ca eșantionul să fie bine individualizat față de altele.

Frumusețea și mărimea mineralelor au stârnit interesul oamenilor, eșantioanele fiind extrase, aduse la suprafața și păstrate.

DSC08036

Mineralele au avut un loc important in evolutia omului si in extinderea civilizatiilor. Oamenii din epoca de piatra foloseau unelte primitive din cremene. Cu aproximativ 10. 000 de ani in urma, ei au deprins tehnica extractiei cuprului din minereurile sale naturale, si au inventat bronzul, un aliaj de cupru si staniu, care a marcat inceputul epocii de bronz. De la inceputul epocii de fier, cu 3. 300 de ani in urma, oamenii au gasit tot mai multe metode de folosire a materialelor gasite in scoarta terestra, si industria moderna continua sa depinda de exploatarea bogatiilor minerale ale pamantului. Este important sa stim ce sunt ele, cum s-au format si cum sa le deosebim atunci cand cautam zacaminte noi. Oamenii de stiinta au identificat circa 3. 000 de minerale, dintre care doar 100 sunt frecvente. Mineralele sunt definite ca substante anorganice (lipsite de viata). Ele de obicei sunt in stare solida, cu exceptia argintului viu, care este mercurul in starea sa naturala si este lichid.
Doua elemente, oxigenul si siliciul, reprezinta 74% din masa scoartei terestre. Alte sase elemente (aluminiul, fierul, calciul, sodiul, potasiul si magneziul) reprezinta alte 24, 27%. Luate la un loc, aceste opt elemente reprezinta aproape 99% din scoarta terestra.
Cele mai raspandite minerale sunt silicatii, combinatii chimice de oxigen si siliciu, adesea continand si unul sau mai multe din celelalte sase elemente frecvente. Slicatii frecventi includ cuartul, micele si grupul numit feldspati, toate trei, in proportii diferite, fiind principalele componente ale tipurilor variate de granit. Cuartul, format prin eroziune din granit, se acumuleaza adesea pe coasta si este principalul constituent al plajelor cu nisip.
Mineralele frecvente, precum feldspatii, cuartul si mica, sunt minerale care formeaza roci. Aceasta le deosebeste de mineralele care apar doar in cantitati mici. Calcita, mineralul care formeaza calcarul, este un alt mineral important format din roca eruptiva.
Datorita faptului ca exista atat de multe minerale in stare naturala, mineralogii au trebuit sa stabileasca o abordare sistematica a identificarii, bazata pe diferentele dintre proprietatile fizice si chimice ale fiecarui mineral. Proprietatile studiate pot fi simple, precum culoarea si durittea, pana la proprietati aflate prin analize complicate cu substante chimice.
Unele minerale, cum ar fi azuritul (albastr) si malachitul (verde) pot fi identificate pe baza culorii. Insa culoarea poate adesea sa introduca in eroare, deoarece multe minerale pot sa apara in culori foarte variate. Aceste variatii pot fi datorate impuritatilor, caldurii, luminii, iradiatiei si uzurii.
Prin zgaraierea unui mineral se produce o pulbere. Uneori culoarea acestei pulberi difera de cea a mineralului. De exemplu, pulberea mineralului negru hematite este rosu, pe cand pulberea magneziului, care este asemanator cu hematitul, este neagra.
Duritatea este o alta metoda de diferentiere a mineralelor. Mineralele sunt ordonate pe scara Mohs (numita dupa un mineralogy austriac) de la 1 la 10. Talcul, un mineral moale, este pe pozitia 1 pe aceasta scara, in timp ce diamantul, cea mai dura sustanta naturala, ocupa pozitia 10.

Sursa: http://www.minerals.ro 

DSC08043

Muzeul de mineralogie estetică a fierului – Ocna de Fier, judeţul Caraş-Severin

Cristaloterapie

Cea mai veche biserică românească are nevoie de ajutor

Cea mai veche biserică românească are nevoie de ajutor

Published By redactia@infocs.ro On 10 p.m. today. Under Reportaj 

Românii au o calitate aparte: nu apreciază nici măcar ceea ce au. Chiar dacă nu se află în judeţul nostru, în cele ce urmează vom discuta puţin despre o minune despre care puţini bănăţeni ştiu că se afla la aproximativ 120 de km de Reşiţa, în judeţul Hunedoara, mai exact, după Sarmisegetusa.   

O veche dilemă pune pe jar minţile a sute de cercetători din România: când a fost construită biserica ortodoxă din Densuş? Aceasta este o localitate micuţă la 10 km sud de Haţeg şi alţi 10 la nord de Sarmiuegetusa.  Biserica îşi păstrează încă secretele. Nimeni nu poate spune cu certitudine când a fost ridicată. Cert este un singur lucru: la ora actuala este cea mai veche biserica din România în care se ţin slujbe religioase ortodoxe de sute de ani.

sursa imaginii : InfoCS

Istoricii au păreri diferite. Unii spun ca ar fi fost ridicată pe ruinele unui edificiu pre-creştin din Dacia, alţii cred ca a fost ridicată pe fundaţia unui templu închinat zeului Marte, dar mulţi alţii spun că biserica a fost mai întâi un mausoleu închinat generalului Longinus Maximus, ucis de daci. Nicolae Iorga spune în scrierile sale că ar fi din  secolul al XVI-lea iar istoricul de arta Vătăşeanu crede că ar fi din ultimul sfert al secolului al XIII-lea. Totuşi, izvoarele istorice merg până în secolul IV dând totul peste cap.

Totul este straniu şi unicat la această construcţie ce se vede din drumul Haţegului. Biserica este construită din bolovani de râu, blocuri din piatră uşor fasonate, dar şi din materiale ciudate. După aspectul lor, se pare că au fost luate din fosta capitală romană a Daciei, Sarmizegetusa. Nici nu este departe cetatea, la doar 10 km înspre sud. Dovadă stau cărămizile cu inscripţii romane, capiteluri de coloane, dar mai ales cele opt pietre funerare din care au fost făcute colonele de la turla bisericii. Aceste au fost puse una peste alta, câte două şi reprezintă baza turlei. Toate la un loc dau un aspect neobişnuit bisericii stârnind admiraţia şi uimirea celor ce se apropie de ea.

În urmă cu peste un an, pe unul dintre pereţii bisericii a fost descoperită o inscripţie în slavona veche. ,,Până acum s-au descifrat doar câteva cuvinte, dar restul inscripţiei poate ascunde unele date ce ar aduce lumină asupra datei construcţiei şi mai ales a continuităţii ortodoxismului şi a romanităţii în această zonă” spune preotul paroh ce ţine şi loc de ghid. Preotul Alexandru Ghergel vorbeşte cu drag despre biserică, spune cât  este de veche, arată stele funerare ce sunt folosite ca şi coloane, spune despre polemica istoricilor, că izvoarele merg până în secolul X. ,,Copiii învaţă la şcoală că a fost construită cu 400 de ani mai târziu. Nu este drept din moment ce ea a fost pictată de meşterul Ştefan Zugravul, mare pictor de biserici abia prin secolul XIII. Deci biserica exista înainte”.  Preotul mai spune de inscripţia descoperită pe perete. ,,S-a descifrat foarte puţin din ea, aş vrea să o traduc pentru a scoate adevărul la iveală secolul în care a fost pictată biserica. Acest lucru ar aduce lumină asupra datei când a fost construită biserica. Dar nu avem bani şi nici statul nu ne dă. Biserica nu are bani pentru aşa ceva şi se pare că cei ce ar trebui să se ocupe de această problemă o tratează superficial.

sursa imaginii : InfoCS

Parcă nimeni nu ar fi interesat de istoria noastră, a românilor” mai spune preotul. El aduce argumente în favoarea acestei ipoteze, spune despre construcţia bisericii şi materialele din care este făcută. ,,Din toate ipotezele emise de istorici şi oamenii de ştiinţă, s-ar face o Mioriţă Densuşană” îşi încheie preotul Ghergehl istorisirea sa.

Aflată în vizită la Densuş, profesorul Lidia Florian din Timişoara, spune că ,,am rămas impresionată de biserică, arată originea poporului român pe care o reprezintă şi mai ales arată românitatea în zonă şi continuitatea acesteia în perioada în care despre aceasta lipsesc înscrisuri şi artefecte din izvoarele istorice. Din păcate, biserica de la Densuş nu este mediatizată corespunzător, nimeni nu ştie de inscripţie, nimeni nu vrea să ştie şi să rezolve această problemă a Densuşului”.

Bogdan Cacuciu este un student din Baia Mare venit să vadă biserica. El spune că ,,ştiu despre biserică mai multe din auzite, este trist că biserica nu este mediatizată suficient, oamenii nu ştiu de ea. Imaginea ei apare pe bancnota de 500 de lei din perioada 1992- 1995, bancnotă retrasă din circulaţie. Doar câteva indicatoare de la marginea drumului vorbesc de biserică, în rest pauză. Veneam de la Sarmisegetuza şi am văzut indicatoarele. Aşa am ajuns aici. Am rămas mut şi voi povesti şi altora”.  

Biserica Sfântul Nicolae din Densuş figurează pe lista de monumente propuse pentru a intra în patrimoniul UNESCO, încă din anul 1991. Cu toate acestea, autorităţile fac foarte puţin ca acest monument şi obiectiv turistic să fie pus în evidenţă aşa cum ar trebui.

sursa articolului: InfoCS.ro