un OM pe drumul lui…

un OM pe drumul lui…

eu

sunt numai Eu / si, poate unora nu deajuns / dar intr-o zi, voi spune ” am ajuns ” / si-oi hodini aripa… ( sibilla )

sunt numai Eu /…

si, poate unora nu deajuns

 dar intr-o zi, voi spune ” am ajuns ” /

si-oi hodini aripa…

( sibilla )

„I miei sogni sono irrinunciabili, sono ostinati, testardi e resistenti”

” When left alone ….. learn that despite everything you missed … God is the only one that remains near you. ”

în loc de concluzie :

„Începe să faci tot ceea ce poți face sau visezi că poți face. Curajul conține geniu, putere și magie.” Goethe

” …inghitim in sec…a pofta… A mare pofta…”

amza

”  …inghitim in sec…a pofta… A mare pofta…”

7 aprilie 1931 se naște : Amza Pellea, actor român de teatru și film (d. 1983)

7 aprilie 1931, Băilești, Dolj

Cel mai iubit dintre pământeni ar fi împlinit astăzi 82 de ani!
Amza.. Tu, actor de geniu, trăieşti! Tu, și al tău suflet scăldat de lumina lui Dumnezeu..

Nimeni nu a reușit să influențeze atât de mult spiritul unui popor.. toți am vrut la un anumit moment al vieții să fim precum el.. Simplitatea şi dăruirea debordantă cu care şi-a tratat nu meseria, ci destinul de actor au fost divine.. a trecut întru lumină dar există lucruri care nu se pierd niciodată! 

Pesemne că tare bucuros ar fi să ştie că n-a fost uitat..

Sentimentele puternice de dor nu pot fi exprimate, cuvintele care i se potrivesc acestui mare om al culturii române nu se găsesc. Cariera lui Amza Pellea este o epopee glorioasă, îmbinând arta teatrală cu cea cinematografică, în toate personajele sale, devenite adevărate simboluri ale publicului şi ale istoriei artistice. Amza a fost cel mai mare actor roman şi un covârşitor om de teatru.. 

Astăzi, Amza, tu eşti cu noi!

sursa : aici 

58979_595904973755689_2097087921_n

La vizionarea lui „Atunci i-am condamnat pe toti la moarte” Londra 2013 – Luna Amza Pellea 

“O felie de paine. Un catel de usturoi. O frigaruie in foc cu slana. Se unge felia de paine cu usturoi. Se unge si cu untura ce picura din frigaruie.
Amza intoarce capul zambind si intinde painea. O sala intreaga de oameni inghit in sec…. Gestul a avut loc intr un sat din Romania. Inghitim in sec la Londra . Amza a intins felia, oferind o …in fata unui aparat de filmat in 1971. Inghitim in sec in 2013. Dupa 42 de ani …inghitim in sec…a pofta…
A mare pofta…”

sursa : Oana Pellea

Filmul Nea Mărin Miliardar, cu Amza Pellea în rolul principal, rămâne până azi filmul românesc cu cei mai mulţi spectatori plătitori din toate timpurile.

Pelicula regizată de Sergiu Nicolaescu a totalizat 14.642.114 de spectatori plătitori, potrivit datelor  de la Centrul Naţional al Cinematografiei (CNC), scrie Forbes România.

Amza Pellea s-ar fi putut numi în o mie de feluri, după oricare dintre personajele cărora le-a dat viață. Însă toată lumea l-a simțit a fi mai ales „nea Mărin”. Fiindcă mai ales cu acesta Amza s-a identificat până la contopire. Nimeni nu și-l mai poate închipui pe Amza decât dându-și pălăria ponosită pe ceafă și exclamând mucălit: „Băăă, tată, bă!”…….

„Altera pars” – Cătălin Pavel

„Altera pars” – Cătălin Pavel

catalin-pavel
Așteptarea – Cătălin Pavel
o, aşteptarea nu va înceta cînd ne vom vedean-am să pot ascunde că eu sînt omul vărgat,
omul bătut cu vîna de bou a aşteptăriiuneori îmi eram recunoscător pentru clipele în care mă înstrăinam de tine
pentru furiile false pe care le simţeam împotriva ta
pentru că puteam să mai respir prin aşteptarea care ne despărţea;
alteori cînd te îmbrăţişam
era un fel de spasm
ca un înecat care încă scoate aer din gură
ca un mort de foame care încă înghite în secnimic frumos nu avea aşteptarea mea
în ochii mei se reflecta ceva din lumea din jur 
şi puţin din treaba pe care o făceam mecanic
dar în spate era perdeaua monstruoasă a aşteptării, era
cataracta din ochii cîinelui bătrîn
mi-era imposibil să mă uit la cineva
imediat şi-ar fi dat seama
ăsta aşteaptă,
nu vă bazaţi pe el
e atins de aripa aşteptăriiaşteptarea, accelerator de particule şi groapă de mraniţă,
căutarea umbrelor în carul cu noapte
aşteptarea, zeci de maşini încremenite într-un accident monstru, asta e casa taştiam că atunci cînd vorbim sau cînd ne scriem
urmele strategiei de supravieţuire pe timpul despărţirii nu dispar
cînd vorbeşti din interiorul aşteptării
orice deschidere se plăteşte, 
a doua zi eşti mahmur ca după băutură –
tu aştepţi, aşa că stai la locul tău
dacă te apuci să zburzi mîine n-o să poţi mişca un deget 
fără să urli de durere, deci:
bine, am treabă acum, hai, mai vorbim, 
la revedere

asta era,
nici tu nici eu nu mai puteam deschide ecluza
pentru că după ce celălalt ar fi plecat
cînd cuvintele lui s-ar fi stins
noi am fi muncit o noapte întreagă pentru a ne 
baricada la loc împotriva potopului
ajungi să nu mai poţi face asta
te dor pur şi simplu toate oasele
şi îi spui în gînd omului pe care îl iubeşti
de ce, de ce mi-ai rupt toate oasele,
nu cu supărare
pur şi simplu ca să mai stăm de vorbă

nu ştiam dacă nu am murit aşteptînd
dacă aşa stăteau lucrurile, atunci aşteptarea mea nu mai avea nici un rost
puteam să mă ridic şi să plec
să-mi văd de moarte ca de o mică grădină

 Cătălin Pavel

trofeu-mopete
De curând, la Editura A.T.U. din Sibiu, a apărut volumul „Altera pars”, de Cătălin Pavel. Volumul a fost distins în 2012 cu Premiul “Mopete” pentru manuscris -Premiile naţionale pentru poezie „Mircea Ivănescu”, acordate de Asociaţia „Artgothica Sibiu”.Din juriul care a premiat acest manuscris au făcut parte Ion Mureşan (preşedinte), Cornel Ungureanu, Ioan Moldovan, Leo Butnaru şi Felix Nicolau.Autorul a debutat literar cu romanul „Aproape a şaptea parte din lume”, la Editura Humanitas, în 2010, tot în urma câştigării unui concurs, şi anume a celui de Debut Literar UniCredit (secţiunea roman), ediţia a III-a.Premiul „MOPETE” pentru manuscris a fost însoţit de un trofeu realizat de Niu Herişanu, care înfăţişează personajul poeziilor lui Mircea Ivănescu.“Debutul poetic al lui Cătălin Pavel nu e unul oarecare, e indimenticabil, pentru că este vorba despre o elaborată concepţie asupra poeziei, pentru că acest volum nu este o sumă de poeme, are o structură realizată subtil şi într-un registru imagistic interesant, prin trei „înfăţişări” poetice în faţa poeziei înseşi. „Scrisorile acuzării” pot să fie inspirate din realitatea lumii în care trăieşte poetul sau pot să fie invenţii/convenţii poetice necesare pentru a se desprinde mai uşor „cealaltă parte” care reliefează cât de bine stăpâneşte poetul nu hazardul realului, ci „materia” cuvintelor într-o „altera pars” imagistică şi reflexivă. Cătălin Pavel ştie că istoria are nevoie de urme arheologice adevărate şi mai ştie să respingă disimulările poetice ca să dea putere ideii şi farmec expresiei. Nu e la prima ieşire în arena literaturii, a mai publicat romanul „Aproape a şaptea parte din lume”, bine primit de critica literară. Virtuţile de poet ale lui Cătălin Pavel vor face, cu siguranţă, ca şi „cealaltă parte” (poetică) să fie tot la fel de bine primită.” – Silviu Guga
sursa : aici
catalin-pavel-altera-pars
Curiozitatea , interesul, ne sunt deopotrivă stârnite de Cuprinsul volumului ” „Altera pars”, ce poartă amprenta neoboselii de-acum ȘI poet(ului) Cătălin Pavel, cel ce ne înfățișează o petală a poesiei mai altfel, îmbietoare , a nou, a chemare :
A. prima înfățișare  
  scrisorile acuzării (animalele mele le mănîncă pe ale tale)  
  așteptare (un an la paris, un an la giurgiu)  
  scrisorile acuzării (muezinul din tevfikiye)  
  scrisorile acuzării (dreptatea e de partea femeii lui lot)  
  scrisorile acuzării (mă apucaseră nopțile ca frigurile galbene)  
  așteptare (omul vărgat)  
  scrisorile acuzării (1947)  
  așteptare (mai rea decît)  
  scrisorile acuzării (poate fie şi atît ar fi suficient să te ţin lîngă mine)  
  zugzwang (moartea clinică)  
  așteptare (un arbore mișcător)  
  dezașteptare (mașina de cuvinte)  
  zugzwang (hai, încă o mişcare de antene şi curaj)  
  scrisorile apărării, (m.a.m.a și ta-ta-ta)  
  scrisorile apărării (toţi trei, ca un animal ciudat)  
  martor (garsoniera din dristor)  
  zugzwang (despărţirile nu sînt pentru morţi)  
  proiect de sentință (un pi devenit rațional)  
  apel (ghișeul pentru șomeri)  
  B. A doua înfățișare  
  broadacre city (jfk airport)  
  scrisorile apărării (töchterchen)  
  scrisorile acuzării (gülhane parkı)  
  broadacre city (de gaulle airport)  
  scrisorile apărării (ecografie)  
  dezașteptare  
  broadacre city (o’hare airport)  
  404 not found  
  broadacre city (ben gurion airport)  
  404 not found (frumusețea te arde ca haina lui nessus)  
  proiect de sentință (îmi purtam dragostea pe sub așteptare)  
  apel (fa presto)  
  broadacre city (atatürk airport)  
  martor (sicilia)  
  scrisorile acuzării (cea mai mare parte a timpului făcînd dragoste)  
  404 not found (ți-ai pierdut rochia asta am strigat cred)  
  proiect de sentință (taurul de bronz)  
  404 not found (șeherezada)  
  apel (fiarele vechi ale lumii)  
  C. A treia înfățișare  
  scrisorile apărării (tu vii din adîncul pămîntului)  
  scrisorile apărării (mmm și ttt)  
  scrisorile apărării (ca şi cum aici te-ar aştepta marea singurătate)  
  scrisorile apărării (orice dragoste trebuie să înceapă prin a cere iertare)  
  zugzwang (ce e cu bătrîneţea asta, ce e cu slăbiciunea asta)  
  martor (bani)  
  proiect de sentință (țigările de acum și de apoi)  
  martor (d/g)  
  apel (totul va fi bine)  
  dezașteptare (albicocca)  
  404 not found (un minut la telefon)  
  martor (omul de sticlă)  
  zugzwang (soarele și peer gynt)  
  sentința
Biografie Catalin Pavel

Altera pars, poezie, editura A.T.U., Sibiu, 2013

Premiul “Tânărul prozator al anului 2010” a fost obţinut de Cătălin Pavel pentru volumul “Aproape a şaptea parte din lume”, Editura Humanitas.

Aproape a saptea parte din lume, roman, Humanitas, București, 2010

Co-editor (cu Zoe Petre si Alexandra Lițu) și co-autor al unui Dictionar de mitologie greco-romana, editura Corint, 2011 

Doctor în arheologie cu o teză despre înregistrarea săpăturii arheologice: http://www.amazon.com/Describing-Interpreting-Past-Approaches-Excavation/dp/9737378814

Burse Chevening (Oxford), New Europe College (București), Mellon (Ierusalim). Săpături în țară, Germania, Franța, Maroc, Anglia, iar în Turcia la Milet și (în perioada 2005-2010) la Troia.

Catalin Pavel detine master in istorie antica si arheologie si este doctor in arheologie. Este licentiat in Jurnalism si Stiintele comunicarii si Licentiat in Istorie. A beneficiat de burse Erasmus (2001-2002, Munster), Chevening (2005-2006, Oxford, Hertford College) si New Europe College (Bucuresti, 2007-2008). A participat la sapaturi arheologice in urmatoarele situri: Tropaeum Traiani (Adamclisi, cu Univ. Bucuresti 1999, 2000, 2001), Haltern (cu Univ. Munster, 2002), Milet (cu Univ. Bochum, 2003), Volubilis (cu University College London, 2004), Bibracte (cu Univ. din Viena, 2004), Horcott Gloucestershire (cu Oxford Archaeology, 2006), Noviodunum (Isaccea, cu University College London, 2006), Troia (cu Univ. Tubingen, 2005, 2007-2009).Din 2004 este inscris in Registrul National al arheologilor.

Arheologia :  la graniţa dintre ştiinţele exacte şi disciplinele umaniste… poziţia paradoxală a arheologului ca meşteşugar, istoric, detectiv şi călător în “ţara străină” a trecutului nostru…. – Cătălin Pavel

interviu_foto1

CĂTĂLIN PAVEL – STRATEGII DE RESPIRAT
adun aici cîteva ponturi
privind exercitarea dreptului la respiraţie
unele descoperite de mine însumi în timpul captivităţii mele în lume
altele comunicate de prieteni lucizi şi duşmani aduşi în beţie.
pentru toate pot garanta că funcţionează din cînd în cînd
deşi nu trebuie abuzat.în primul rînd, e clar că
nu se respiră cu una cu două.
altfel această însemnare nu şi-ar avea rostul 
şi ar fi foarte tristă iar noi eliberaţi de teamă.
(unde rămăsesem) în al doilea rînd, e clar că
adevărata respiraţie trebuie păstrată
pentru ocazii speciale;
dacă eşti prins pe stradă respirînd ca lumea,
te deoache.respiraţia, ca majoritatea lucrurilor, este alcătuită din două părţi.
efectul pozitiv al inspiraţiei asupra concepţiei noastre artistice
despre viaţă trebuie întotdeauna contrabalansat
de o expiraţie eficientă, tradiţională.există un loc undeva
unde lumea este spartă şi pe acolo vine aerul
un loc pe care îl cauţi cu mîinile şi cu plămînii
şi nu găseşti decît spărtura altuia
pe unde vine aerul pentru el un aer 
care pentru tine nu este bun deşi te străduieştimarţi seara aţi încercat? de obicei merge mai uşorîn primul rînd nu mai vorbi nu mai vorbi deloc
cît de sticloasă e lumea cînd nu mai vorbeşti
şi iei de pe ea husa de cuvinte 
ca mantaua soldăţească de pe omul invizibil la studio X
şi nu mai vezi nimic
auzi doar aerul cum începe să intre şi să dea consistenţă
figurinelor dinăuntru care încep să se mişte 
ca mărgeanul rece resemnat în curentul marin

alergarea are rostul ei
dar trebuie adusă la îndeplinire purtînd o viaţă mai bună în minte
repetînd cuvintele
beau spirt şi fac sport –
dar mare atenţie alergarea creează o breşă
pe unde se strecoară înăuntru
nevoia de tot mai mult aer
înăuntru în sistemul de breşe
care respiră curajos încă o dată

ştiu că
apar probleme.
este şi lenea.
dar nu se poate.
trebuie respirat.
nu faci numai ce-ţi place.

o strategie care uneori dă rezultate
este să respiri la bordul unui vas alb care se îndepărtează.
ştiu că
nu suportăm să ne îndepărtăm.
n-am zis că o să fac cuiva 
viaţa mai uşoară cu însemnarea asta.

uneori e suficient să bei ceva, care să
simţi că intră bine, cu cineva OK, pe o
vreme OK, şi uneori fie şi numai una
din astea trei, incredibil.
alteori nu te pot face să respiri
nici cu aparatul.
dar eu scriu tocmai despre contrariul
contrariul aparatului aceluia.

sigur că repartizarea aerului pentru
îndeplinirea funcţiei de purtător de oxigen
şochează.
aerul nu se vede
deci e ca şi cum ai avea ochii închişi
şi nu vezi de unde vine ceea ce loveşte
unde pleacă ceea ce pierzi;
vreau aerul să aibă una din culorile strălucitoare
şi să fie făcut din aşchii de silex
să simt că respir
să fie o uşoară usturime,
ca atunci cînd te pişi.

există oraşe alpine unde respiri excelent
şi eşti întrebat cum respiri respiri excelent ?
şi tu răspunzi atunci da
acum vă rog să mă scuzaţi

mă gîndesc totuşi ce nemaipomenit ar fi
dacă într-o zi ne-am da toţi o întînire 
să ieşim în stradă şi să respirăm
cu zgomot 
ca nişte hipopotami cu guturai sever
ieşiţi la bălăceală împotriva bunului simţ.

Published in: on 13 Martie 2013 at 03:04  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Invitație la Lectură: ” de vorbă ” cu Cristi Iordache și Radu Herjeu !

Invitație la Lectură:  ” de vorbă ” cu Cristi Iordache și Radu Herjeu !

cerneala1

Mi-e drag să  vorbesc despre Oameni !

Există încă oameni frumoși, frumoși  sub toate aspectele. Despre acești Oameni, se  spun, se cunosc, prea puține.  Aducând  în Lumină  Omul, arătăm tinerilor că avem Modele, că există frumusețe și atât de multe de mereu învățat, descoperit…

Unii dintre noi, avem  șansa de-a întâlni ceea ce eu numesc ” oamenii zâmbet ”. Cei care în prezența cărora nu ne simțim niciodată neînsemnați și pentru că, deși  dăruiți fiind de bunul Dumnezeu cu  o inteligență cu mult peste media,  sunt înțelepți  și, mai ales, modești. Ei  mereu găsesc  Cuvinte care să ne-nvăluie sufletele cu căldură, să ne îndemne să vrem a ne înălța la rându-ne.

Mi-am propus să fac vorbire mai des despre ei, despre Oameni !

Fiecărui tînăr , i-aș propune  a… Invitație la Lectură : 

” Nuferii sufletului zâmbesc cum  Lumină… ar fi păcat să-i opreşti să-şi răsară Seninul. Îndrăzneşte!  Tresare-i,  Apa Vie! Nuferii albi te vor Deveni, aripă… să poţi zbura… ”   ( Sibilla )

Azi, doi Oameni-zâmbet,  cu-a lor zestre dăruitoare, hrană spirituală celor flămânzi de frumos : Cristi Iordache și Radu Herjeu ! Și cum pohta vine mâncând…  nădăjduiesc  că se vor  înfrupta și alții din rodul lor, odată cu curgerea timpului.

Doi  Oameni din lumi diferite și totuși atât de asemănătoare. Sunt oamenii de lângă noi și, care sunt ȘI pentru noi. Că  nimic n-a fi întâmplător cât unii  sunt  dăruitori cu noi, cei cărora  ei ne tresar aripe . 

Cătați cu luare-aminte la scrierile lor și, de ce nu,  poate  , sau, mai ales la cele  nescrise,  că modestia lor, a oamenilor-zâmbet, lasă mereu loc  ca noi să deprindem  să nu ne fim suficienți și să devenim și noi  cândva, zâmbete….

” A oferi cultură înseamnă a oferi setea. Restul va fi o consecinţă. ”– Antoine de Saint-Exupery

sibilla

cristi iordache

Cristi Iordache

” Fiecare creaţie e o mărturisire de sine, aşadar o bucurie. ” ( Constantin Noica )

Cristi Iordache

Cristi Iordache – despre el :

” călător pe la reviste pe la câteva edituri „…spunea mama fluturii făceau curte florilor şi-atunci am mişcat prima dată apoi zi de zi pântecu-i zvâcnea aşa cum ţi se zbate ochiul stâng privea amorul mângâieri între zbor şi miresme până au venit durerile facerii când m-am născut căzuse bruma…” în rest, căţărare liberă… ”

flori1

Suntem eroii din povestea noastră.

Scrisă de noi, de ceilalţi şi de Dumnezeu.

Indiferent de rol, rămânem stăpânii neîncoronaţi ai scenei. Dramă sau comedie, spectatorii aplaudă în picioare, finalul fericit sau tragic.

 

Casa ta nu mai înseamnă „acasă”.

 

Uneori poţi avea „mult” fără să realizezi cât de „puţin” ai.

Într-o singură zi strigi speriat: „am pierdut tot!”.

Urlii, cazi, te târăşti. O oră, o săptămână, apoi îl vezi pe Dumnezeu şi observi că trăieşti. Îţi aminteşti exerciţiul de supravieţuire. Exerciţiul pe care îl aplicai în sălbăticie. Deja, dacă EŞTI şi EŞTI împreună cu EL, CEL care a creat restul câte te înconjoară, îţi dai seama că ai TOTUL.

Te pipăi, atingi pământul, te mândreşti cu pantalonii tăi cârpiţi exemplar şi eşti fericit că nu ai pantofi. Desculţ, păşeşti întotdeauna cu grijă să nu striveşti furnica şi firul de iarbă.

 

Casa ta nu mai înseamnă „acasă”.

„Acasă” începe să fie libertatea pe care ţi-au dat-o „prietenii” atunci când te-au vândut şi-au fugit.

„Acasă” începe să fie omul în care nu credeai, dar acum ţi-a întins mâna.

 

Când nu mai ai nimic, abia atunci ai totul. Fiindcă ceea ce era din belşug şi numeai „totul” nu valora mare lucru, deci nu aveai. Acum nu te mai risipeşti în „prea multe”, iar inima ţi-e liniştită şi plină de iubire. Exerciţiul de supravieţuire printre oameni este bucuria cu care-i priveşti. Nu te interesează haina ta ponosită şi faptul că nu ai casă, atâta vreme cât te simţi acasă.

„Acasă” înseamnă să nu judeci istoria oamenilor şi să-i iubeşti pe ei şi lumea lor. Cu un zâmbet şi-o mângâiere, tu, cel fără nimic, poţi încălzi sufletul celor ce sunt…abia atunci ai ajuns acasă … acolo este „acasă”!

Acolo unde omul în care nu credeai, se-aşază desculţ lângă tine!

 

Suntem eroii din povestea noastră. Actori pe scena vieţii. Nu există drame decât în primul act, căci piesa nu e la final. Pe acesta din urmă continuăm să-l scriem.

Piesa supravieţuirii este povestea celui mai bogat om.

Averea lui sunt Legile Universului şi IUBIREA nemărginită.

 

Când casa ta nu mai înseamnă „acasă”, „acasă” este Dumnezeu, iar Dumnezeu e TOTUL.

 @CRISTI IORDACHE

flori1

Estuar

Din risipa de mine am aflat din ce sunt. M-am privit pe bucati, apoi am inceput sa ma strang.
Din tot ce am pierdut mi-am dat seama ce am.
Din daramarea micului meu univers m-am regasit intr-o dimensiune despre care pot tacea in toate cuvintele lumii.
Din toate greselile am invatat ceea ce nu am nevoie nici sa repar nici sa regret.
Din tacerea impacarii cu bucatile mele adunate, am iubit TOT pana la risipa urmatoare.
Dintr-o iubire am cazut mereu in alta mai mare!
De oameni!

autor : Cristi Iordache

flori1

http://www.trilulilu.ro/muzica-ambientala/cristi-iordache-concert-pentru-buze-arse-erogenest

http://www.trilulilu.ro/muzica-ambientala/cristi-iordache-am-vorbit-cu-mine-intre-patru-ochi

http://www.trilulilu.ro/muzica-ambientala/cristi-iordache-eu-strainul-ce-sunt-tu-straina-dep

flori1

Cristi Iordache și-o… temă de casă :

” Pornind de la un text conditional si introspectiv al Monicai Raicu, am considerat ca ma pot exprima in cateva cuvinte si pentru voi, ca replica si deasemenea, „tema de casa”.

[Dac’as fi femeie ti-as spune „bine faci” ca iubesti barbatul care ar fugi de langa tine in mijlocul drumului lasandu-te admiratiei lumii.
Daca as fi femeie as sti ca barbatul de langa mine a disparut printre blocuri ca sa poata striga cat il tin rarunchii „iubesc femeia astaaa!”, apoi ar veni ca un copil „deconspirat si spasit”, m-ar saruta la trecerea de pietoni in timp ce masinile s-ar ciocni in lant, iar el mi-ar spune nestingherit, „duca-se restul toate cate sunt !!!”
(…)
In egoismul lor de masculi feroce, barbatii uita adesea ca adevarata putere nu sta numai in forta somatica ci si in cea spirituala si sufleteasca. Fara sa-si dea seama se autoexclud din sfera umanitatii.

Octavian Paler spunea: „Un om care traieste in spiritul valorilor ce sprijina viata nu va incerca sa dovedeasca nimic; nici sfintenia, nici bunatatea, nici PUTEREA sa. De aceea oamenii de acest calibru traiesc mai degraba in izolare, dar atunci cand cerem exprimarea iubirii, s-ar putea sa-i intalnim, IAR INTALNIREA CU EI NE POATE SCHIMBA VIATA.”]… ”

flori1

Cristi Iordache – despre iubire, libertate si armonie, despre joaca, frica si egoism, despre bine vs rau si traire vs existenta, despre luptele dintre eu-ri si cum pot fi controlate…

http://www.youtube.com/watch?v=9IQx6bUReqo&list=UUCty5bsi7WUEmHfOvvwEjJA&index=1

flori1

” Acolo unde dai tot ceea ce poţi iar celorlalţi li se pare insuficient, trebuie să-i înţelegi, să nu le judeci atitudinea şi chiar dacă s-a creeat un puternic ataşament, trebuie să ai forţa de a trece mai departe desprinzându-te în linişte de această dependenţă afectivă. Nu ştiu cât de antrenat am fost pentru o astfel de acţiune, însă chiar împleticindu-mă, voi merge pe cărarări neştiute, acolo unde oamenii se vor mulţumi cu ceea ce sunt şi cu ceea ce pot oferi. Iar dacă sunt nimeni şi nimic nu am de dat, mă va suporta natura însăşi, ca parte a ei. Libertatea uneori doare. ” – Cristi Iordache

  268395_1727385758274_1712387_n

Radu Herjeu

” În fiecare ins e sădită o intenţie a lui Dumnezeu, care prin om trebuie să devină creaţie. ” – Arsenie Boca

Radu Herjeu

călătorii 

gânduri 

cuvinte

fotografii

Radu Herjeu – despre el:

” Pe foarte scurt… om de cultură, jurnalist, scriitor, idealist, anacronic, uneori autist, om. Restul… sunt doar date de cv…

Pentru varianta pe larg… citeşte-mă, priveşte-mă, descoperă-mă, vorbeşte-mi…

Sunt în fiecare cuvânt pe care-l rostesc sau îl scriu, în fiecare gând pe care-l am şi-l împărtăşesc, în fiecare gest, în fiecare imagine pe care o păstrez, în fiecare trăire pe care o am…

Pentru cei care cred, totuşi, că pot cunoaşte pe cineva din cv… mult noroc aici

PS. Mă numesc Radu Bogdan Herjeu (care în slavă înseamnă “bucurie – dar dumnezeiesc”… Yeah, right! 🙂 ”

15 ianuarie 2001 – Distinctia Culturala acordata de Academia Romana
1 aprilie 2006 – Premiul Nichita Stănescu pentru volumul „să spui morţii noapte bună”
15 aprilie 2006 – Premiul II la Festivalul FestCo – Concursul de Comedie Româneasca pentru piesa „Autorul

flori1

Radu este profesor universitar, om de presă și scriitor. Are opt  cărți publicate și mai multe piese de teatru scrise, dar reșițenii de la Teatrul de Vest au fost primii care ,,l-au jucat” pe scenă:

” JOCUL ” de Radu Herjeu pe scena Palatului Cultural din Reșița – premiera !

citat-3

Radu Herjeu și ale sale cărți :

TEHNICI DE PROPAGANDĂ MANIPULARE ŞI PERSUASIUNE ÎN TELEVIZIUNE

să spui morţii noapte bună
(gânduri, idei şi trăiri poetice)

Păstrătorul
(3 piese de teatru)

Printre rânduri
(interviuri cu personalităţi din România)

Părerea unui om obişnuit
(editoriale publicate în Jurnalul Naţional şi revista Altfel)

flori1

Radu Herjeu :

Oamenii sunt drumuri care vin de niciunde si duc nicaieri. Singura lor ratiune de a exista sunt intersectiile.

Visele pentru care renunti sa lupti pot deveni, murind, cosmarurile care te vor bantui toata viata.

Nu ma preocupa prea tare sa te conving de ceva. Ma intereseaza mult mai mult argumentele cu care imi poti combate ideile!

Ce nu te omoara… se-ntoarce mai tarziu, cand o sa fie mai bine pregatit pentru asta! 

Se spune ca, atunci cand se-nchide o usa, o alta se deschide… Totul e sa nu-ti rupi gatul, traversand holul dintre ele…

Nimic nu ti se pare mai stralucitor, dupa ce ai stat o viata cu ochii închisi, decât lumina de la un licurici.

Intelectualii de dreapta sunt un compromis al istoriei cu greselile ei.

Exista o diferenta între dezamagirea soarecelui ca elefantul nu-i e ruda si cea a pachidermului ca soarecele nu-i un elefant în devenire.

Mai toti oamenii sunt de acord ca „nimeni nu este perfect”, dar cine ar recunoaste ca e un nimeni ?

Prostia, când se uita în oglinda, îsi spune : Ce desteapta sunt !

Se zice ca iubirea muta muntii din loc! Dar cine ar vrea asa ceva? N-ar fi prea plicticoasa campia ramasa in locul lor?

Se zice că toţi oamenii au dreptul la câte un miracol. Cei mai mulţi, însă, îl consumă deja, la naştere!

Motivatiile mele rezida mereu in ceilalti. Automotivatia mea e suficienta doar ca sa ma tina in viata.

 autor – Radu Herjeu

flori1

” A pregăti viitorul nu înseamnă decât a crea prezentul. Pentru a se împlini, omul trebuie sa creeze, nu sa repete…. Nu folosesc la nimic cerneala şi hârtia cărţii, ci înţelepciunea pe care ea o poartă. ” – Antoine de Saint-Exupery

CITIȚI !!! Ca să puteți creea !

Blues cu iedera si stejar..

Blues cu iedera si stejar..

Vai, printr-un vegetal abuz,
O iedera si un stejar,
Incremeniti, danseaza blues
Si radacinile tresar.

Si luna sus, ca un cinel,
Cutremurandu-se mereu
Si iedera vorbind cu el
” Sa mai dansam, iubitul, meu!”.

N-au nici un drept, n-au nici un drept,
La dans, la tot ce indraznesc,
Dar el o trage catre piept
Cu-n gest aproape omenesc.

Si daca ei, printr-un abuz
Si-un gest al lumii de apoi,
Danseaza blues, danseaza blues,
De ce nu am dansa si noi?…..


ADRIAN PĂUNESCU

Cea mai veche biserică românească are nevoie de ajutor

Cea mai veche biserică românească are nevoie de ajutor

Published By redactia@infocs.ro On 10 p.m. today. Under Reportaj 

Românii au o calitate aparte: nu apreciază nici măcar ceea ce au. Chiar dacă nu se află în judeţul nostru, în cele ce urmează vom discuta puţin despre o minune despre care puţini bănăţeni ştiu că se afla la aproximativ 120 de km de Reşiţa, în judeţul Hunedoara, mai exact, după Sarmisegetusa.   

O veche dilemă pune pe jar minţile a sute de cercetători din România: când a fost construită biserica ortodoxă din Densuş? Aceasta este o localitate micuţă la 10 km sud de Haţeg şi alţi 10 la nord de Sarmiuegetusa.  Biserica îşi păstrează încă secretele. Nimeni nu poate spune cu certitudine când a fost ridicată. Cert este un singur lucru: la ora actuala este cea mai veche biserica din România în care se ţin slujbe religioase ortodoxe de sute de ani.

sursa imaginii : InfoCS

Istoricii au păreri diferite. Unii spun ca ar fi fost ridicată pe ruinele unui edificiu pre-creştin din Dacia, alţii cred ca a fost ridicată pe fundaţia unui templu închinat zeului Marte, dar mulţi alţii spun că biserica a fost mai întâi un mausoleu închinat generalului Longinus Maximus, ucis de daci. Nicolae Iorga spune în scrierile sale că ar fi din  secolul al XVI-lea iar istoricul de arta Vătăşeanu crede că ar fi din ultimul sfert al secolului al XIII-lea. Totuşi, izvoarele istorice merg până în secolul IV dând totul peste cap.

Totul este straniu şi unicat la această construcţie ce se vede din drumul Haţegului. Biserica este construită din bolovani de râu, blocuri din piatră uşor fasonate, dar şi din materiale ciudate. După aspectul lor, se pare că au fost luate din fosta capitală romană a Daciei, Sarmizegetusa. Nici nu este departe cetatea, la doar 10 km înspre sud. Dovadă stau cărămizile cu inscripţii romane, capiteluri de coloane, dar mai ales cele opt pietre funerare din care au fost făcute colonele de la turla bisericii. Aceste au fost puse una peste alta, câte două şi reprezintă baza turlei. Toate la un loc dau un aspect neobişnuit bisericii stârnind admiraţia şi uimirea celor ce se apropie de ea.

În urmă cu peste un an, pe unul dintre pereţii bisericii a fost descoperită o inscripţie în slavona veche. ,,Până acum s-au descifrat doar câteva cuvinte, dar restul inscripţiei poate ascunde unele date ce ar aduce lumină asupra datei construcţiei şi mai ales a continuităţii ortodoxismului şi a romanităţii în această zonă” spune preotul paroh ce ţine şi loc de ghid. Preotul Alexandru Ghergel vorbeşte cu drag despre biserică, spune cât  este de veche, arată stele funerare ce sunt folosite ca şi coloane, spune despre polemica istoricilor, că izvoarele merg până în secolul X. ,,Copiii învaţă la şcoală că a fost construită cu 400 de ani mai târziu. Nu este drept din moment ce ea a fost pictată de meşterul Ştefan Zugravul, mare pictor de biserici abia prin secolul XIII. Deci biserica exista înainte”.  Preotul mai spune de inscripţia descoperită pe perete. ,,S-a descifrat foarte puţin din ea, aş vrea să o traduc pentru a scoate adevărul la iveală secolul în care a fost pictată biserica. Acest lucru ar aduce lumină asupra datei când a fost construită biserica. Dar nu avem bani şi nici statul nu ne dă. Biserica nu are bani pentru aşa ceva şi se pare că cei ce ar trebui să se ocupe de această problemă o tratează superficial.

sursa imaginii : InfoCS

Parcă nimeni nu ar fi interesat de istoria noastră, a românilor” mai spune preotul. El aduce argumente în favoarea acestei ipoteze, spune despre construcţia bisericii şi materialele din care este făcută. ,,Din toate ipotezele emise de istorici şi oamenii de ştiinţă, s-ar face o Mioriţă Densuşană” îşi încheie preotul Ghergehl istorisirea sa.

Aflată în vizită la Densuş, profesorul Lidia Florian din Timişoara, spune că ,,am rămas impresionată de biserică, arată originea poporului român pe care o reprezintă şi mai ales arată românitatea în zonă şi continuitatea acesteia în perioada în care despre aceasta lipsesc înscrisuri şi artefecte din izvoarele istorice. Din păcate, biserica de la Densuş nu este mediatizată corespunzător, nimeni nu ştie de inscripţie, nimeni nu vrea să ştie şi să rezolve această problemă a Densuşului”.

Bogdan Cacuciu este un student din Baia Mare venit să vadă biserica. El spune că ,,ştiu despre biserică mai multe din auzite, este trist că biserica nu este mediatizată suficient, oamenii nu ştiu de ea. Imaginea ei apare pe bancnota de 500 de lei din perioada 1992- 1995, bancnotă retrasă din circulaţie. Doar câteva indicatoare de la marginea drumului vorbesc de biserică, în rest pauză. Veneam de la Sarmisegetuza şi am văzut indicatoarele. Aşa am ajuns aici. Am rămas mut şi voi povesti şi altora”.  

Biserica Sfântul Nicolae din Densuş figurează pe lista de monumente propuse pentru a intra în patrimoniul UNESCO, încă din anul 1991. Cu toate acestea, autorităţile fac foarte puţin ca acest monument şi obiectiv turistic să fie pus în evidenţă aşa cum ar trebui.

sursa articolului: InfoCS.ro

Rădăcini. Pentru suflet…

Rădăcini. Pentru suflet…

Romulus Vulcănescu

(n. 23 februarie 1912, București – d. 10 septembrie 1999) a fost un etnolog și scriitor român, membru de onoare (1993) al Academiei Române.

A investigat arhetipurile romanesti si religiile lumii, dar si radacinile si etnologia altor popoare.

Sub îndrumarea lui D. Gusti, îşi ia doctoratul în etnologie-sociologie a culturii în 1944 (validat în 1947), cu teza Troiţa, o problemă de mitologie română, din care va publica prima parte, Coloana cerului, în 1972.

Va fi cercetător (din 1958) şi şef de sector la Institutul de Arheologie din Bucureşti, cercetător şi şef de sector la Institutul de Istoria Artei (din 1960), cercetător şi şef al Secţiei etnografice (din 1967) la Institutul de Etnografie şi Folclor, ale Academiei Române. Face parte din Istituto Internazionale di Sociologia (Roma, 1965), Union Internationale des Sciences Anthropologiques et Ethnologiques (1967), The Folklore Society (Londra, 1972), Association Internationale d’Etudes des Civilisations Mediterraneennes (1973) etc., e ales în 1993 membru de onoare al Academiei Române.

A fost între redactori la „Trimestrial de mitologie şi estetică” (1931), „Gongul” (1941), „Symposion” (1943-1944), „Cercetări folklorice” (1947), „Etimologica”. Publică, de asemenea, în „Dacia”, „Porunca vremii”, „Buna-Vestire”, „Suflet nou”, „îndreptar”, „Presa Olteniei”, „Ramuri”, „Studii şi cercetări de istoria artei”, „Revista de etnografie şi folclor”, „Revue historique du Sud-Est Europeen” etc., uneori semnând cu iniţiale sau Vulca, Vulcan, V. Petre şi Petre V. În 1981 a fost distins cu premiul „Simion Bărnuţiu” al Academiei Române.

Vulcănescu a elaborat lucrări de antropologie culturală şi socială, sociologia şi filosofia culturii, mitologie, etnografie. O secţiune însemnată a operei sale o constituie studiile de mitologie, autorul numărându-se printre cercetătorii care au făcut pasul important de la mitografie (acea „fază […] lungă de tatonări şi explorări mitologice”, ilustrată, între alţii, de Tudor Pamfile) la mitologie. El opinează că „în fond mitologia este sarea oricărei culturi, expresia creaţiei majore a tuturor experienţelor transculturale. Nu poţi cunoaşte capacitatea de creaţie spirituală a unei comunităţi etnice sau naţionale fără să-i cunoşti concepţia mitică, istoria particulară a viziunii sale seculare despre destinul omului în cosmos, valenţele condiţiei creatoare în ecosistemul din care face parte, aspiraţiile etice în contextul spiritual al umanităţii”.

Principala sa scriere în acest domeniu este Mitologie română (1985), rezultat al unor cercetări desfăşurate aproape cinci decenii. Lucrare căreia i-a consacrat anii „cei mai grei, dar cei mai fecunzi din viaţa” sa, Mitologie română a fost elaborată iniţial în trei variante, „deosebite structural şi ideativ”, fiecare deschizând alte perspective şi solicitând alte soluţii. În varianta finală, mitologia românească nu este văzută ca una creştină, arhaică (daco-romană), nici ca o mitologie necreştină (tracică sau latină), ci ca „sinteză integratoare a celor două straturi mitologice – dac şi roman – cu zestrea lor şi influenţele mitice alogene, ponderea căzând însă pe structura, viziunea şi tematica remodelate în perioada medievală”.

Cartea urmăreşte să demonstreze capacitatea „de creaţie a românilor în mitologie, una din faţetele cele mai expresive ale spiritualităţii româneşti”, mitologia fiind – susţine Vulcănescu – „prin însăşi dăinuirea ei în timp şi spaţiu un certificat autentic de autohtonitate, continuitate şi originalitate emanat din mediul şi viaţa întregului popor român şi a ramurilor lui istorice, un atestat istoric de creativitate culturală şi originalitate creatoare”. Două sunt însă carenţele: îndepărtarea, uneori chiar trădarea surselor primare (credinţele populare, aşa cum se prezintă ele în lucrări de mare probitate) şi limbajul greoi, adesea obscur.

Fenomenul horal (1944) examinează „realitatea culturală horală”, înţeleasă ca element de permanenţă al culturii române, iar Coloana cerului reconstituie „forma originară şi conţinutul mitologic al unuia dintre cele mai vechi şi mai semnificative monumente ale culturii arhaice româneşti”, care la origine a avut bradul ca arbore cosmic şi este un „produs agropastoral” uranic, ultima lui fază fiind o plăsmuire cultă majoră: Coloana infinită a lui Constantin Brâncuşi. În Măştile populare (1970) Vulcănescu extrage implicaţiile mitologice ale acestor forme de folclor ludic şi propune o nouă clasificare a lor.

” Ştiinţele toate, nu vor dispărea decât prin cataclism. Dacă dispare, trebuie să pui altceva în loc. Ori cultura nu dispare, ea evoluează mereu. De exemplu cultura populară, pe ea s-a grefat şi altoit cultura cultă. Există o veşnică continuitate. ”

” Când subliniem cu atâta apăsare că românii au fost totdeauna creştini, creştinismul venind peste ei ca o întâmplare şi nu ca purtătorul unui mesaj, al unei crize de tip nou, recunoaştem că după ce ne-am creştinat am păstrat moduri ale lumii păgâne’’.
Toate tradiţiile popoarelor merg până la păgânism. Ei bine, asta rămâne, nu poţi să-l elimini cu legea. Ele se alterează cu timpul şi dispar. Dar la noi, nu prea dispar. Asta înseamnă că noi avem o putere spirituală care s-a grefat pe păgânismul românesc şi îl mai ţine în mână cât poate.  ”

„Rezistenta poporului roman se datoreaza tenacitatii sale spirituale”

”Suntem viaţă în devenire,suntem realitate şi mit,Chevalier Trac suntem pulbere mitologică din străfundul istoriei,peste timp.Suntem deopotrivă lemn şi cenuşă ,aspiraţie şi zădărnicie sublimă. ”

sursele informatiilor : aici şi aici