potop. de frunze…
Ceca – ne idi … :
ne idi od mene…
Dorul… surâsul ce surâde lacrimi, adieri ce dor cum roua petalele inimii, a speranţă… – Sibilla
potop. de frunze…
cuprins-am dorul dinspre tine pe o frunză, mie,
să-mi ţie sufletului cald, pe-a toamnelor poesie…
de dat-am vântului să-ţi clipocească simfonie,
e fiindcă frunzele-mi sunt mii, iubirea-ţi vie, vie…
Sibilla
Tu, suflete copac… frunzişu-ţi dulce-amar doar eu mă-ncumet să-l împac şi tu… te-abandonezi baladei de culori cu iz de rugă vie şoptindu-mă pe-a toamnei pleoapă, poesie… ţie, numai ţie… – Sibilla