potop. de frunze…

potop. de frunze…

Ceca – ne idi … :

ne idi od mene…

* Dorul, această stare de beţie a depărtărilor. * – Emilia Hîrbea
Dorul… surâsul ce surâde lacrimi, adieri ce dor cum roua petalele inimii, a speranţă… – Sibilla


potop. de frunze…

cuprins-am dorul dinspre tine pe o frunză, mie,
să-mi ţie sufletului cald, pe-a toamnelor poesie…
de dat-am vântului să-ţi clipocească simfonie,
e fiindcă frunzele-mi sunt mii, iubirea-ţi vie,  vie…
Sibilla
Tu, suflete copac…  frunzişu-ţi dulce-amar doar eu mă-ncumet să-l împac şi tu…  te-abandonezi baladei de culori cu iz de rugă vie şoptindu-mă pe-a toamnei pleoapă, poesie… ţie, numai ţie… – Sibilla

Răvaşe…

Răvaşe…

Ceca feat Mira Skoric – Ne idi od mene…

A fost odată…

te plânge cerul sufletului meu, cu maci

şi tare-aş vrea, să nu-i culegi, să taci…

doar tânguirea vântului nebun ascult,

mă lunec nopţii a poveste, de demult…

Sibilla

Sunt lacrimi aşa de grele şi de fierbinţi, încât ochii nu le pot plânge; ele zac în inimă arzând-o… (  N Iorga )

Lacrimile mele, poartă taine-n palme, sunt menite să răsară zâmbet din stânca inimii tale, cândva… sau poate numai un surâs parfumat cu * a fost o dată …*… cine să ştie… vântul a şters paşii vocalelor umilite, cu-o rafală de ploaie… Îmi lasă ploile în pace şi… te du… În urma ta, rămâne poesia unei veri zdrenţuite , Icoana zâmbetului tău ce-am păstrat-o în Altarul sufletului, numai ca să-i închin balade şi… să-i mai mărturisesc uneori * te iubesc , dincolo de cuvinte, deasupra de tăceri, mai presus de orânduielile lumeşti… te iubesc… *…  ( Sibilla – răvaşe )

…….

îmi iartă dorul, nu-l lua în seamă

păşeşte peste el, fără de teamă şi..

te du…

nu zăbovi, că n-ai de ce, mi-e frig,

mă-nvălui cu-amintiri şi nu te strig,

sau, nu…

îmi iartă dorul, calcă-l în picioare..

ştii, e atât de greu încât nu doare,

râzi şi… te du…

( Sibilla )


Necu dugo…

Necu dugo

CECA – Necu dugo… :

Kupi mi kartu u jednom smeru
al’ uvek imaj u ljubav veru
ne zatvaraj za mnom ni srce ni vrata
pozeli mi srecu i nista drugo

Ne placi za mnom ne idi necu dugo
a ako me vetar zivota odnese
gde nesrecni stoje svi jedno uz drugo
cekaj me i pati samo ne, nemoj dugo

U kofer stavi par svoji stvari
da ih sa mojim sudbina spari
ne zatvaraj za mnom ni srce ni vrata
pozeli mi srecu i nista drugo
ne placi i za mnom ne idi, necu dugo

A ako me vetar zivota odnese
gde nesrecni stoje svi jedno uz drugo
cekaj me i pati samo ne, nemoj dugo

A kada te vrati trenutak krivice
a hladan ti vetar siba u lice
grli me i ljubi moja tugo, nisi dugo

Tad spustices glavu na ranjene grudi
i pitaces srce da l’ prasta il’ sudi
i plakacu ko kisa moja tugo, nisam dugo….
….

www.hanuancutei.com/..

Să dăm vântului ce-i al său, dreptul să şteargă, să şuiere şi să sufle-n patru zări, tot ce e de prisos, nouă…ori să rămânem visătorii mugurilor de vânt, vântul tăcerii.. ?

Iubesc şoaptele vântului şi biciul ploilor răzvrătindu-se, înfruntându-l. Iubesc să iubesc … iubesc, dar, la fel de intens mă-nfurie, că nu-s vânt, nici ploaie şi mi-e ciudă pe ciuda de-a fi om, şi mi-e rouă doar Cerul. Restul, resturile, aşchiile aruncate naintea mea de-a lungul vreunui drum, s-au dovedit a fi mai devreme, mai târziu, praf de nouri… Oamenii, nu ştiu, au uitat, nu vor, să iubească, căci de-ar fi altfel, şi-ar aminti să redevină oameni şi n-ar răni, nici cu voie, nici fără de voie.

Se spune că, vorbele, cuvintele, sunt mai ascuţite decât sabia, dar tăcerile… ? Tăcerile sunt cele care spun, spun tot şi fac deseori, cât cuvintele toate câte-or fi, la un loc. Fac Lumină…

Şterge. vântule, şterge urmele paşilor cuvintelor mele să poată ploaia biciuii tăcerea-mi, cu… cântec…

Sibilla

Dragobetele…

http://felicitari.alege.net/

Dragobetele…

Dragobetele, fiul Dochiei, era zeul dragostei si al bunei dispozitii. I se mai spunea Cap de Primavara sau Cap de Vara si era identificat cu Cupidon, zeul iubirii in mitologia romana, si cu Eros, corespondentul acestuia in mitologia greaca.

Povestea lui Dragobete dateaza de pe vremea dacilor, cand el reprezenta divinitatea mitologica similara cu Eros sau Cupidon si oficia in cer nunta tuturor animalelor. In timp, romanii au transformat Dragobetele in patronul dragostei. Personajul Dragobete mai cunoaste si o alta metamorfoza in persoana Navalnicului, fecior de o frumusete atat de izbitoare incat sucea mintile fecioarelor si nevestelor tinere. Pentru caracterul sau patimas, acesta a fost pedepsit de Maica Domnului si transformat intr-o planta ce ii poarta numele.

Se crede ca de ziua lui Dragobete, pasarile nemigratoare se strang stoluri soluri, vorbesc in limba lor, isi cauta pereche potrivita pentru imperechere si apoi trec la construirea cuiburilor. Pasarile ce nu-si gasesc perechea in aceasta zi, raman fara cuib si fara pui pana anul urmator, cand se apropie aceeasi sarbatoare. Iata de ce se intalnesc tinerii in ziua de Dragobete: pentru ca dragostea lor sa fie ca cea a pasarilor ce isi canta iubirea. Cuibusorul lor de dragoste sa fie asemenea cuibului de pasari: unit si la adapost de orice pericol!   (  … )

De Dragobete, un obicei asteptat cu nerabdare de indragostiti era cel al “zburatoritului”. Atunci cand se apropia vremea pranzului, fetele coborau in fuga spre sat. Baietii le urmareau, incercand sa le prinda. Fiecare baiat se tinea dupa fata care ii era draga. Daca si fetei ii placea baiatul respectiv, se lasa prinsa. Ulterior, avea loc scena sarutului. Aceasta sarutare era interpretata drept oficializarea unei logodne ludice intre cei doi. Daca, in schimb, fata sau flacaul respectiv nu intalneau in ziua de Dragobete nicio persoana de sex opus, se credea ca acelei persoane nu-i va merge bine tot anul. Va suferi in dragoste sau nu va avea parte de iubire pana la viiitorul Dragobete.   ( … )

mai  multe informaţii  pe www.garbo.ro

CECA I OLIVER MANDIC vreme za ljubav…

te iubesc, iubre rouă…

cu sărutu-ţi mă mai plouă,

şi mă soare-n sărutări,

dragul meu, de… nicăieri…

Sibilla