Edwin Logsden Long, Ready for the bath, 1888
sursa imaginii : aici
Al cincilea anotimp…….
Izgoniti din Paradis
M-a innebunit femeia
inca din nasterea mea
de cand i-a venit ideea
ca e mai desteapta ea
Ea mi-a dat sa musc din marul
care ni s-a interzis
amandoi sa fim deodata
izgoniti din Paradis
care i-a-nselat pe zei
pe Pamant eu de aceea
voi muri in locul ei
Si de-atunci ca un blestem
asta e destinul meu
Doamna Eva ma tot minte
dar eu o iubesc mereu
Ce eram fara femeie
rasarit fara apus
in Gradina Fericirii
un Adam cu-o coasta-n plus
Fara EA nu era Cerul
nici Pamantul n-ar fi fost
fara EA perfectiunea
unui om n-ar avea rost
Fara EA n-ar fi visare
nici un dor imparatesc
nici Poezie nici Cantare
nici cuvantul „Te iubesc”!
Thomas Edwin Mostyn, Jewels
sursa imaginii : aici
Temnicerul
In temnitele sufletului meu
te-am zavorat,sa nu mai pleci
ci doar cu mine temnicerul tau
o vesnicie-n visuri sa petreci
Tu stai si-astepti,printre zabrele
cu maini maiestre desenezi pe cer
o scara de lumina printre stele
Ma vei intampina cu dulce soapte
cu raze multe-am sa te-mbratisez
pe patul tau de flori incununate
in leganari de Inger te asez
Din cosmosul cuprins de-nfiorare
pe buzele-ti aprinse de mult dor
saruturi iti aduc extrastelare
culese din Gradina Lui Amor
Voi fi al tau si tu imi vei fi mie
prin parcul mare al Caii Lactee
ne vom iubi-n celula noastra vie
precum as fi un zeu si tu o zee
Nu va stii nimeni cine esti,ce-ti sunt
de ne vor pierde nu ne vor cauta
asa vom dainui mult pe pamant
eu temnicer,tu condamnata mea
Si daca vor veni nu pot vedea
decat intrezari printre zabrele
pe cerul innoptat doar doua stele
ce-mbratisate par numai o stea.
stevapantelici–-TIE!
Robert James Gordon ‘La liseuse’ (The Reader) c. 1877
sursa imaginii : aici
In stare de alarma
in stare de odihna
moartea nu ma mai iubeste
dar eu stiu ca ea ma vrea
caci din cand in cand opreste
ceasul din inima mea
Cand se aseaza noaptea peste lume
eu ies tiptil din colivia mea
pe cel mai inalt munte dintr-o stea
Pogor apoi indata sa-ti citesc
slove crestate-n piatra siderala
pe-o banca intre doi dafini ce cresc
intr-o dimensiune colosala
si-mi cade -n palme steaua licarind
in cioburi aurite mi se sfarma
ma cheama inapoi si-o vad plangand
sub ochii mei in stare de alarma
Ma cheama stelele,le este dor
sa le mai spun de noi cate-o poveste
vor sa se-adape ca dintr-un izvor
din mine caprioarele celeste
Dar nu esti tu pe culmea pregatita
ca un salas etern pentru noi doi
si ce-am sa fac in viata-mi infinita
sa nemuresc murirea dintre noi?
Sub ochii mei in stare de alarma
raman aici si am sa mor curand
mi se apuna steaua,mi se sfarma!
se poarta muritorii pe Pamant.
Nu voi sa te traiesc eternitate
mi-ai dat in schimbul mortii numai dor
Tu da-mi-o Doamne numai jumatate
o jumatate numai si sa mor
Sa scrie stelele in urma mea
Sa le citesc poeziile in tihna
si-apoi sa dorm si sa visez de ea
cu ochii mei in stare de odihna.
“Peaceful Reading” by Fernand Toussaint (1873-1955).
sursa imaginii : aici
se spune ca Iubirea n-a fost si nici nu este
si sa visezi la stele e un chin
Luceafarul? O fila de poveste
pe care-a scris-o candva Catalin
Si totusi
Tie-
Pentru ea se mai pogoara
trist <Luceafarul de seara
sa o vada iar visand
Si isi pune lira-n cui
o-nveleste-n zbor,o fura
sa o duca-n lumea lui
si-o saruta lin pe gura
cat de dulce-mi esti–ii spune
ea viseaza si nu stie
ca sarutul de Luceferi
e-ncarcat cu Vesnicie
si-un sarut intr-o secunda
mica mica si putina
e-un fior sa o patrunda
de-acum mii de ani lumina
Florin Sasarman – Amintiri
Sfinxul redivivus! 