Un poet, Vasile Dan Marchiș

ACEASTĂ DĂRUIRE NU-I UN SIMPLU JOC – Vasile Dan Marchiș în Convorbiri literare

Pentru că s-a făcut în aceeași măsură părtașul tuturor
celor buni cum și celor răi,
bogaților și săracilor,
bolnavilor sau celor sănătoși,
celor cumpătați cât și celor hapsâni
timpul,
e oprit și dus pentru răstignire cum Iisus pe Golgota.
Pe nenumărații săi umeri de secunde ,minute, ore, zile,
timpul ne ridică drept cruci vii pe toți pământenii.
Existăm pe umerii timpului drept cruci vii
în drum spre această răstignire,
cum unele substantive pe lista suplimentară a gramaticii
doar ca elemente de chin…
Ce-am putea face să ne creadă timpul altceva?
Care dintre noi cei peste 7 miliarde de pământeni
putem spune că nu suntem cruci vii
pe umerii timpului ce urcă spre răstignire, Everestul?
El nu se oprește pentru nimic ci urcă mereu
să nu fie învinuit de ceva…
Să nu fie întrebat:
„Cine e mai greu pe umerii tăi, „Timp prea darnic”?
Bolnavii sau cei sănătoși?
Bogatul sau săracul?
Cel cumpătat sau cel hapsân?”
Această dăruire a timpului
nu-i un simplu joc
ci e seva tinereții tuturora
adunată la un loc…

CONFESIUNILE POETULUI NEVĂZĂTOR – Vasile Dan Marchiș în Armonii Culturale

Vei auzi Dumnezeule glasul națiunii

sechestrându-mi sufletul

plin de o arhivă de rugăciuni nerostite

Cum să mă impacientez la arătarea ta Doamne,

ca cei care văd,

când zi de zi mă mir de Tine

nu cu ochii, ci cu gândurile

În vreme ce îmi controlam cu un pix imaginar

poziția și fizionomia

adică îmi închipuiam că scriu

convins că doar acest fel de scriere continuă

este virgula credibilă între felul cum ești

și cum mi te imaginez,

atunci mai neobișnuită ca oricând

credeam că muza mă ia peste picior spunându-mi:

Trebuie să te fac să vezi cu ochii lucrurile.

I-am răspuns:

”Cum le-aș putea vedea altfel de cum mi le imaginez?

Muza a rostit mai fermă ca oricând:

”Trebuie să-mi achit datoria față de soare pentru lumină

deschizându-ți tie ochii.

Astfel va trebui să stai câteva momente

în locul lui Dumnezeu!”

Am tresărit astfel:

”Cum aș fi vrednic să stau în locul Tatălui Ceresc

doar prin simplul fapt

că îmi voi căpăta vederea?”

Muza a adăugat:

”Poți sta în locul lui Dumnezeu atâta timp

cât nu ți se cere să faci altceva decât să scrii…

Acum ai motiv pentru asta

să crezi mai mult în Dumnezeu!”

Am răspuns muzei:

”Am crezut și la fel cred și acum în Tatăl Ceresc,

nu pentru că văd

ci pentru că mi l-am închipuit

pe Domnul

și mi-l închipui și acum

că a fost și este mai presus de toate:nepipăibil!”

Lecturăm din poemele maramureșanului cu suflet mare în mai toate revistele dedicate artei, culturii, poeziei: aici și aici și aici și aici și aici și aici și în mai toate publicațiile de prestigiu ce oferă larg spațiu metaforei, instigării la meditație, poemelor.

De la izvoare Codrene la Sintagme Codrene

Menționăm apariția, la Editura Enesis, Baia Mare, 2022, a volumului de poezie CRUCI Vii, de Vasile Dan Marchiș. „Adunate laolaltă, poemele antologiei de acum aduc înaintea noastră un posibil autoportret al unei ființe ce se caută pe sine, cu puterile ei, în lumea în care trăiește și în poezie”, scrie Delia Muntean în prefața volumului.