zima…

zima…

Zima – Vlado Kalember:

Što mi jesen donjela
to mi zima odnjela
ruke što su grijale
hladan kaput skrojile

Neka drugi ljubi te
neka nebo tvoje je
al su moji oblaci
i u noći koraci

Nije zima što je zima
več što tebe gubim ja
nije zima što je zima
ti si me zaledila…

Ninge frumos… cred, prea frumos ca să-mi adoarmă somnul… am încetat demult să te alung şi mă supun vârtejului albastru-ţi crud, îţi scriu din nou… tu, nu mă-ntrebi nicicând * de ce ? * şi nici n-aş ştii ce să-ţi răspund…

şi cum să mă prefac că nu-mi e iarnă…

şi gânduri, rânduri risipite-n taină,

să le opresc…

mi-e dor, * atât *…

mi-eşti lacrimă şi zâmbetu-ţi spre mine îl doresc…

precum un fulg nătâng adeseori plutesc

să fulger nopţii licăr dinspre mine, nicăieri… mi-e iarnă şi ce iarnă… pietrele-mpietresc… se zbate vuiet viu deasupra tuturor şi toate numai şoapta : * te iubesc.. * …

Rătăcesc…

sursa imaginii : aici

Rătăcesc…

azi, rătăcesc printre lacrimi frânte-n flori  de gheaţă,

ieri, gândurile-mi viscoleau pe-a iernilor  povaţă…

o luptă fără de sfârşit e astă ciută de-i zic, viaţă,

mă urlă sângele-n zăpezi şi focul lor, mă-nalţă… nalţă…

Sibilla

Portret…

Djordje Balasevic – Portret zivota mog…

Mesec prosipa bokal fosfora
Vitraz mraza na oknu prozora
Jedne noci ko ova znace Bog
Doslikacu portret zivota svog

Silueta se davno nazire
Neko uzdahne, neko zazire
Isto vide, a razno tumace
Djavo prste u farbu umace

Prave si boje dodala
Na taj portret zivota mog
Talase plave, nijansu lave
Vrtloge zelenog…

I lila tamnu ceznjivu,
I boju breskve neznu
I sramezljivu
Svetlo sivu nepogresivu

Roze nadjoh medj’ starim pismima
Modru vrpcu nad teskim mislima
Ukrah ridju iz pera drozdova
Laki purpur iz prvih grozdova…

Uzeh oker sa svece svecarske
Drap sa svilene masne becarske
Mrku s tambure tuznih tonova
A cinober sa nosa klovnova

Prave si boje dodala
Na taj portret zivota mog
Talase plave, nijansu lave
Vrtloge zelenog…

A crnu nisi stedela
Ali bez nje bi bela,
Jos izbledela
Bez crne bela ne bi vredela

Srce je moje napuklo
K’o kora starog bagrema
Al’ u tvom oku
Kao lane zadrema.

I jedva kao sapat ti
Nicu po uglovima
Zlatne paprati
Pramen sna u sliku navrati

Vetar dokono senke spopada
Huk u ambis tisine propada
Jedne noci k’o ova, znace Bog
Doslikacu portret zivota svog…

un Dar, de la… Zoran  😉

Declaraţie de dragoste …

Nu-i aşa că, dacă-aş fi cuvânt, mi-ai sorbi vocalele ? De-ai fii doină doinind, nu te-ai opune, tu zâmbet, când ţi-aş strivi-n mângâiere consoanele … Nu-i aşa că, de-aş dezghioca fiecare poem de banalele semne de punctuaţie, mi-ai fecunda fărâmă de adiere-a metaforei şi-apoi ne-am abandona-n zborul elegiilor blând, pierzându-ne-mpreună departe de-orice ochi iscoditor, ne-am contopi-n taine, albastru şi-n creaţie ? Nu-i aşa că , iubesc să iubesc şi tu iubeşti cum te iubesc şi-ntr-o zi, cândva, Dumnezeu se va-ncumeta să ne picteze-n Lumină aripile tresărindu-ne rouă, ne va picura ploaie şi şoaptă şi gând, lăsându-ne-n dar, zvâcnetul florii de stâncă … tamo, daleko, iubirea ne-aşteaptă, ne cere, ne vrea rugă, ne plouă … ştii, numai nouă …

Sibilla