Zorica Brunclik – Celog zivota zalim za tobom…….

Zorica Brunclik – Celog zivota zalim za tobom…….

NE PITAJ KAKO ZIVIM BEZ TEBE BOLJE DA NE
ZNAS TO 
NISTA ME NECE ZIVIM BEZ SRECE NIJE MI NIKAKO 

CELOG ZIVOTA ZALIM ZA TOBOM,JEDINA
LJUBAVI 
ZNAM DA CES JEDNOM KAD KASNO BUDE ZALITI ZAMNOM TI 

SRCU SI MOME JEDINA GRESKA
JEDNA AL PRETESKA 
PA NJEGA SADA VREME NI RECI NISTA NE IZLECI…….

Reclame

de dor…

Tatiana Stepa – Poem cu umeri goi

de dor…

sunt toamne care dor şi dor de noi,

ne vrem poemele cu umeri goi-napoi…

şi ne şoptim îngenunchiaţi în noapte, doi

copaci făr de pădure, peste… ploi…

Sibilla

sursa imaginii : aici

tristeţi…

Of, Doamne… toamnele cum ne mai dor…

surâdem mai amar şi rar şi… mor…

poeţii…

se depărtează palmele, se frâng

dureri de zidul nepăsării, plâng…

profeţii…

ce noapte  ne-a sorbit tot mustul

de  nu mai ştim nici izul, gustul

dimineţii…

Sibilla

Amintirile nu ne mai pot omorî; cel mult pot face o rană să doară şi să sângereze din nou. – Octavian Paler

călcând uşor pe rugi…

călcând uşor pe rugi…

Tutti Frutti Band – Stvari lagane… :

* Noi suntem doar îngeri cu o singură aripă, nu putem zbura decât îmbrăţişaţi. * – Luciano DeCrescenzo

călcând uşor pe rugi…

îmbrăţişează-mi lacrimi în uitare

şi .. te du…

iar de te strig napoi, chiar de te doare

să spui * nu *…

sărută-mi amintirile a rouă crudă

apoi fugi…

ştiu c-ai să vii-napoi şi făr de ciudă

rămâne-v-ai… atunci…

Sibilla

 

balada aripei. cealaltă…

balada aripei. cealaltă…

Vasile Mardare – romanţă de toamnă…

balada aripei. cealaltă…

ţi-am şoptit zeci frunze, poate

din balada unui munte…

răsfirate, legănate, toate

nu deajuns să-nfrunte

doru-ţi chihlimbar…

ţi-am doinit surâsu-n palme,

linişte cuminte, rouă

negurile-mi să le sfarme

şi să nu mă rupă-n două…

n-am avut habar,

că-mi veneai în cale toamna

cum a zeilor licoare..

să-mi aduci napoi năframa

ce-am lăsat-o la picioare

Sfinxului de la Hotar…


Sibilla

Cuvinte cheie…

Bisericuta-1

Cuvinte cheie…

Nu numai ochiul este farul luminos al existenţei noastre!   ( Viorel Muha )

Vreau să adun în pumnul meu tot ce este frumos, tot ce este iubire şi fericire în această lume, apoi să pun totul în inima şi sufletul fiecăruia, ca să ne iubim. Vreau!   ( Viorel Muha )

Albastru-A-2

…….

ascult ciocane şi voci de lumi
cum bat în grinzi de fier răstignit
roţile trenului nu se mai aud
în pleoape somnul meu nu mai există
vaporul greoi al vieţii se desparte de chei
rămân părăsit
sus pasărea argintie poate este cu tine
iar albul trecerii lasă în urmă, amară lumină
timpane aud colţul casei

atunci eram poate doar un joc
astăzi mă scormonesc şi mă lovesc
amintiri împletite în destin
o stradă răsucită în mine îmi arată gânduri
cu oglinzi a unei case de suflet fără ferestre
umbra rămasă în urma clipei
strigă după mine…
hei tu străineee !
ai uitat chibritul cu flacăra încă neaprinsă

a iubirii,

Doamne…
cât de mult vreau să-mi fii cupă !
să beau cu tine aroma deşteptării
speranţă din ochi spre cer să-arunc
să vad din nori că plouă ţipând fericirea-n cuvinte
părul tău ud să-l simt cum răsare din apus în roşu
şi-n fire plăpânde de iubire lin să cobor
te rog încercă şi urcă pe scara sufletului meu
prin paşi de regină

a timpului mână vreau să-ţi fiu
plecat arzând în jăratec scară să-ţi fiu
priveşte-mi inima mea roşie
capul spre cer întoarce, te rog
acolo sunt, sus, o mică stea
ascultă umbra păsării ce mă întunecă
în tăceri de noapte
sunt aripi ce uită să doarmă
te rog să-mi fii gând în sigurătate
ramură de codru-n adolescenţa mea
de mult plecată

umbra colţului de ramă pe un perete alb
şoptind tăceri
te-acult de sus şi parcă o mână strânsă simt
iar ochii mei în cărarea ta de destin suspină
trecutul merge străin pe strada vietâţii mele
iar tu, nu mai vrei să fii pe acel hotar de timp cu mine
te caut cu ghiarele durerii, pământul mă-n-spăimântă
omor sinucigaşul din mine pe altarul cenuşii stinse, răstignidu-l
pentru ca flacăra vieţii să nu mi se stingă
spun cerului, zidului timpului şi nevăzutului nerostit…
sunt flacără vie, ascultă !
aşteaptă-mă o să-mă-ntorc

prin alfabetul invers din timpul cel din urmă
în altă ordine de lumi
atunci pentru tine voi împrăştia primăveri în lanuri şi maci
pe străzi pustii de noapte, lumină
îţi voi striga numele prin ferestre, să răzbată-n somnul tău
şi-n gândul visului de noapte
voi aşterne litere pictate în imagini
iar în calea gândului tău voi pune vise flori
şi-n zi de sabat îţi voi dăruii elixirul nemuririi veţii

Viorel Muha
Cuvinte cheie…

*******

Cuvântul nu este doar înăuntrul nostru, el este în tot ce suntem noi. El, prin trup de litere înţelept orânduite, grăieşte cine suntem fiecare dintre noi.   ( Viorel Muha )