24 iunie- NASTEREA SF IOAN BOTEZATORUL. DRAGAICA SAU SANZIENELE

sursa : aici

24 iunie- NASTEREA SF IOAN BOTEZATORUL. DRAGAICA SAU SANZIENELE

Sanzienele sunt niste entitati feminine foarte des confundate cu Ielele, acestea fiind de obicei binevoitoare fata de om. Sunt asemanatoare Ielelor, acestea traind in paduri, in vazduh, la marginea raurilor. Zilele in care acestea isi fac cel mai bine simtita prezenta sunt in „Noaptea de Sanziene” sau „Dragaica”. Numele acestora este compus din „Sant – ziene”, „Sant” care inseamna „sfant” si „ziene” care inseamna „zana” sau „zeita”. Superstitiile difera de la zona rurala la alta, iar una dintre ele ne spuna ca acestea „iau glasul Cucului”, unde incepand de pe 24 Iunie, cucul nu mai canta, iar din mila, acestea ii redau uneori glasul o data sau de doua ori, dar dupa 24 Iunie, cine il aude, acela v a stii ca este semn rau si bine ar fi ca nimeni sa nu il auda.

Ultima zi de culegere a florilor de leac fiind in „Ziua de Sanziene”, dupa aceasta florile incep sa isi piarda puterile vindecatoare si de obicei fetele culeg florile de Sanziene in aceasta zi pentru a le folosi in scopuri curative si vindecatoare. In „Noaptea de Sanziene” acestea pot fi vazute dansand in hora in aer deasupra caselor, lanurilor de grau sau porumb, atarna de streasina caselor. Baietii pentru a isi afla aleasa culeg o floare de Sanziene si il pun la geam in afara casei, iar Sanzienele ii aduc acestuia o suvita din parul fetei sau ceva asemanator, iar dimineata daca flacaul nu gaseste nimic se spune ca acela nu se va insura anul respectiv. Sanzienele incurajeaza iubirea dintre doua persoane care se iubesc. In „Noaptea de Sanziene” se spune ca „cerurile se deschid” iar firul care desparte lumea vazuta de cea nevazuta fiind foarte subtire, permitand entitatilor de toate felurile sa patrunda in lumea noastra. In noaptea aceasta comunicarea dintre oameni si spiritele Naturii este la apogeu, putand fi facute lucrari de dragoste, vraji si ritualuri de tot soiul, dar de preferat sa nu, deoarece este o noapte sfanta si trebuie tratata ca atare. Cu o saptamana inainte de Dragaica, eventual doua, este recomandat sa nu se scalde nimeni in rauri si lacuri, deoarece acestea din urma fiind lucruri sacre pentru Sanziene si cine pateaza apa poate suferi foarte mult de pe urma aceasta, si presupun ca ati auzit si voi destule cazuri de inec in aceasta perioada a anului si nu dupa aceasta. Am uitat sa mentionez ca, de multe ori copiii sufera, iar blestemul aruncat de Iele si de Sanziene cade pe copiii oamenilor care defaimeaza aceste lucruri sacre.

Se spune ca dimineata devreme se poate culege roua de pe iarba curata din campurile din zonele rurale, iar aceasta roua fiind foarte buna pentru oamenii care sufera de diferite boli, de poceala, roua culeasa avand scop curativ si de vindecare a bolnavului. Sanzienele, se spune, ca au dansat noaptea in acele locuri salbatice iar acestea lasandu si puterile miraculoase peste tot in jur : in roua, pe iarba si in florile culese de catre femeile sau copii satului; flori precum cele de Sanziana si altele cu diferite scopuri.

www.paranormal.ro

Sfintele. Frumoasele. Fata Padurii

Sanzienele sunt in primul rand flori de camp, galbene-aurii, cu inflorescente marunte, pline de polen aromind puternic a fan si a miere. La cea mai mica atingere, din ele se scutura o ploaie fina de aur, pentru ca sunt florile solstitiului de vara, iubitoare de soare, iar viata lor este scurta, de numai doua-trei saptamani, atata vreme cat astrul zilei se afla in taria lui. Imaginea lor suava le-a facut Doamnele Florilor, Sant-zianele (Sfintele zeite sau zane), poate si pentru ca parfumul lor nu seamana cu al nici unei alte flori si, totusi, il inglobeaza pe al tuturora. Dar in traditia populara, Sanzienele sunt si niste fapturi ireale, fantastice, numite Sfintele, Frumoasele, fapturi luminoase de aer, albe, frumoase, binefacatoare. Din cauza acestei denumiri, sunt adesea confundate cu Ielele, Maiastrele sau Vantoasele, care de regula sunt zane rele. Parerile specialistilor, dar si ale taranilor sunt extrem de amestecate cand este vorba despre Sanziene, incat, pana la urma, totul ramane cat se poate de neclar. Ca sunt diferite de Iele este absolut sigur, pentru ca au numai insusiri bune: fuioare de vant usoare in timpul zilei, noaptea se transforma in zane cu parul galben si rochii albe de abur, ce danseaza sub razele lunii (astrul celor nascuti in aceasta zi) prin gradini, mutandu-se de la un loc la altul, cantand pe sus, cu glasuri nemaiauzit de armonioase. Pentru ca sunt din alta lume si sunt atat de frumoase, „cine le vede nu le crede si cine le-aude nu le raspunde”. Despre ele se stie ca iau glasul cucului, pentru ca incepand de pe 24 iunie, cucul amuteste, pleaca in munte si se transforma in uliu pasaresc, razbunandu-se pe toate celelalte pasari cantatoare. In realitate, ziua exacta cand, cu adevarat, cucul pleaca, pierzandu-si orice speranta de recapatare a glasului, nimeni din lumea oamenilor n-o stie existand si exista o spusa foarte subtila in acest sens: „Atunci va sti femeia gandul barbatului, cand va sti ziua cand pleaca cucul”. Uneori, din mila, Sanzienele ii mai dezleaga limba sa cante o data sau de doua ori si dupa 24 iunie, dar „bine ar fi daca nimeni nu l-ar auzi”, fiindca numai de rau canta atunci, pentru cine-l aude. ( … )

mai multe informaţii : aici

În tradiţia românească se întîlneşte folosirea coroanei sau coroniţei:

coroana

În obiceiurile, credinţele şi folclorul românesc Drăgaica păstrează amintirea Marii Zeiţe neolitice, divinitate lunară, echinocţială şi agrară, identificată cu Diana şi Iuno – în Panteonul roman şi cu Hera şi Artemis în Panteonul grec. Drăgaica sau Sînziana, numită în diferite zone etnografice Dardaică, Împărăteasa, Stăpîna Surorilor, Regina Holdelor, Mireasa, ar umbla pe Pămînt sau ar pluti prin aer în ziua solstiţiului de vară şi s-ar desfăta, cîntînd şi dansînd, împreună cu alaiul său nupţial format din zîne fecioare şi fete frumoase, peste cîmpuri şi păduri. În cetele de Drăgaică din sudul Munteniei, fata care joacă rolul zeiţei este îmbrăcată ca o mireasă, cu rochie albă şi cu cununa împletită din flori de sînziene (drăgaică) pe cap, însemn al cununiei. În timpul ceremoniei nupţiale zeiţa bagă bob spicului de grîu şi miros plantelor de leac, vindecă bolile şi suferinţele oamenilor, în special bolile copiilor, apără holdele de grindină, furtuni şi vijelie, urseşte fetele de măritat etc. Dar, cînd i se nesocoteşte ziua, ea stîrneşte vîrtejuri şi vijelii, aduce grindină, ia oamenii pe sus şi îi îmbolnăveşte, lasă florile fără leac si miros. După Dansul Drăgaicei din ziua cînd şi Soarele joacă pe cer la amiază, apar primele semne că vara se întoarce spre iarnă: începe să scadă lungimea zilelor şi să sporească nopţile, se usucă rădăcina grîului, paralel cu coacerea bobului în spic, răsare pe cer constelaţia Găinuşei (Cloşca cu Pui), florile îşi pierd din miros şi din puterea tămăduitoare de boală, cucul încetează să mai cînte, apar licuricii în păduri, se întoarce frunza pe ulm, plop şi tei etc. Manifestările cultice de altădată, de cinstire a zeiţei agrare, au devenit ocazii de întîlnire şi cunoaştere a tinerilor în vederea căsătoriei şi, apoi, vestite tîrguri, bîlciuri şi iarmaroace de Drăgaică, Sînziene şi de Fete. Zeiţa agrară la vîrsta fecundităţii şi maternităţii a fost atestată cu numele de Drăgaică în Muntenia, Dobrogea, sudul şi centrul Moldovei şi cu numele de Sînziană în Oltenia, Banat, Transilvania, Maramureş şi Bucovina.

mai multe : aici

Sânzâiene-Cosânzene-Zâne Drăguşitului… Amuţitul Cucului…

Sânzâiene-Cosânzene…
Zâne Drăguşitului,
Amuţitul Cucului,
Descântec Pământului,
Aflarea Ursitului…

Sânziene sau drăgaică (partea aeriană înflorită)

Efecte subtile:

  •  îndeamnă la autoexprimare creatoare, la cunoaştere interioară prin evaluarea forţelor proprii şi a experienţelor de viaţă, înalţă pe o nouă treaptă a realizării personale;
  • aduce linişte, curajul de a ne accepta identitatea, putere de introspecţie, analiză şi decizie.

Indicaţii:

  • inerţie, complacere, ataşament, nostalgie;
  • impotenţă, nefrită, retenţie hidrosalină, erupţii ale pielii, reumatism, gută, obezitate, boală coronariană, epilepsie, hipotiroidie, hipertiroidie.

sursa : aici

24 iunie- NASTEREA SF IOAN BOTEZATORUL. DRAGAICA SAU SANZIENELE

Ati auzit ce spune Mântuitorul în Sfânta Evanghelie: Asa să lumineze lumina voastră înain-tea neamurilor, ca, văzând oamenii faptele voastre cele bune, să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri. Cine a fost o lumină mai mare ca Ioan Botezătorul?

Si ca să aflăm cine a fost el, să întrebăm direct pe Hristos, Mântuitorul lumii, care le spunea atunci ucenicilor Săi si la tot poporul: Ce-ati iesit să vedeti în pustie? Au doară trestie clătinată de vânt? Dar ce-ati iesit să vedeti? Au doară om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce petrec în haine scumpe si în desfătare, sunt în casele regilor? Dar ce ati iesit să vedeti? Au doară prooroc? Si apoi le explică: „Dacă ati iesit pentru aceasta, să stiti că mai mult decât prooroc este Ioan Botezătorul!” Apoi, arătând cine este Ioan, zice că, din toti cei ce s-au născut din femei până la el, nimeni nu este mai mare ca Ioan Botezătorul. ( … )

oan mânca muguri de copaci si miere sălbatică care o fac viespile si albinele sălbatice prin niste stânci si este foarte amară. Deci aceasta era hrana de toate zilele a acestui dumnezeiesc prooroc, si era îmbrăcat cu o piele de cămilă si încins cu curea. Si a iesit pe malurile Iordanului, când a fost trimis la vre-mea propovăduirii, si a început să strige: Pocăiti-vă, că s-a apropiat Împărătia Cerurilor! ( … )

Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Născătoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria, cu ale cinstitului slăvitului Prooroc Înaintemergătorul si Botezătorul Ioan, a cărui sfântă nastere o prăznuim astăzi si pentru ale tuturor sfintilor, să ne miluiască, să ne mântuiască pe noi ca un bun si iubitor de oameni. Amin.

sursa : aici

De la cavalerul trac la sângiorzul românesc

sursa : aici

De la cavalerul trac la sângiorzul românesc

Anul vechi pastoral era structurat pe două anotimpuri: iarna, patronată de lup, personificare a întunericului şi frigului, şi vara, patronată de cal, personificare a luminii şi căldurii. Între cele două divinităţi zoomorfe, Lupul şi Calul, şi aştrii care măsoară timpul oamenilor, Luna şi Soarele, sunt tainice legături: lupul este asociat cu astrul lunar, căruia îi cântă noaptea urlând, calul cu astrul solar pe care îl ajută zilnic să urce pe bolta cerului de la răsărit până la zenit. Cu excepţia măgarului, vietatea cal nu are la latitudinea geografică a României un alt concurent al cărui orologiu biologic să se apropie atât de mult, prin ritmicitatea şi durata ciclului de reproducţie, de lungimea anului tropic. Pentru a se orienta în timp, omul preistoric, lipsit de aparate de măsurare a acestuia, folosea orologiile astronomice şi biologice oferite direct de natură. Un astfel de orologiu a fost fătatul mânjilor în preajma echinocţiului de primăvară, fenomen astronomic celebrat ca An Nou de multe popoare ale lumii vechi. Dacă în calendarul popular sărbătorile şi obiceiurile dedicate lupului (Filipii, Noaptea Strigoilor, Sânpetrul Lupilor ş.a.) sunt grupate pe timp de iarnă, cele ale calului (Sântoaderul cel Mare, Caii lui Sântoader, Joia Iepelor, Strodul Rusaliilor, Paştele Cailor, Căluşul) sunt concentrate pe timp de vară.

Pe teritoriul României, în Dobrogea, Oltenia și Transilvania au fost descoperite peste 200 de piese arheologice care aparţin cultului Cavalerului Trac, zeu venerat de populaţiile care trăiau în regiunea balcano-carpato-dunăreană în secolele 2-3 d. H.. Cavalerul Trac este reprezentat de un tânăr călăreţ care merge la vânătoare cu calul, la pas sau în galop. Mâna dreaptă este ridicată, în semn de binecuvântare, sau ţine cu ea diferite obiecte cu caracter sacru. Scena sacră în care Cavalerul Trac apare singur sau însoţit de alţi zei (Cybele, Dionysos, Hermes) mai cuprinde ca elemente de peisaj un pom cu un şarpe încolăcit şi un altar. Amintim că în regiunile dunărene aparţinând Daciei, Moesiei şi Dalmaţiei au fost descoperite un număr mare de reliefuri sculptate, fără inscripţii votive, aparţinând geto-dacilor, numite de arheologi Cavaleri Danubieni. Acestea redau o zeiţă încadrată de doi cavaleri care poartă în suliţe balaurul dacic, călcând triumfători duşmanii sub copite.

După aproximativ două milenii, Sângiorzul din calendarul popular păstrează încă amintirea unui zeu precreştin al vegetaţiei, protector al cailor, vitelor cu lapte şi holdelor semănate, identificat pe criterii etnologice cu Cavalerul Trac. Sfântul creştin Marele Mucenic Gheorghe – numit de ţărani Sângiorz în Transilvania şi Banat, Sfântul Gheorghe în Moldova, Muntenia şi Oltenia – şi Sâmedru (26 octombrie) împart anul în două anotimpuri pastorale: vara între Sângiorz şi Sâmedru; iarna între Sâmedru şi Sângiorz. Cei doi sfinţi poartă la brâu cheile anului, cu care Sângiorz închide iarna şi deschide vara la 23 aprilie, iar Sâmedru închide vara şi deschide iarna la 26 octombrie. Un sfânt înfrunzeşte codrul, celălalt îl desfrunzeşte. Între ei ar fi fost încheiat un rămăşag pe viaţă şi pe moarte: dacă copacii sunt neînfrunziţi pe data de 23 aprilie, Sâmedru îl omoară pe Sângiorz şi invers, dacă pe 26 octombrie codrul este înfrunzit.

mai multe informaţii, la sursă : Ion Ghinoiu, REVISTA CLIPA

sursa : aici

SF. GHEORGHE (Sangiorzul) sau Purtatorul de biruinta

Sangiorzul se sarbatoreste din cele mai vechi timpuri, la o luna dupa echinoctiul de primavara si se spune ca „el tine cheile cerului si sloboade soarele sa urce in tarie ca sa aduca vara”.

Peste vechiul zeu al vegetatiei, Cavalerul Trac (protector al cailor, vitelor cu lapte si holdelor semanate), calendarul ortodox l-a suprapus pe Sf. Gheorghe, sfantul razboinic calare pe un cal alb, care a omorat balaurul ce ameninta lumea. Sarbatoarea in sine reprezinta inceputul verii pastorale, al carui sfarsit il va marca ziua Sfantului Dumitru.
Sarbatorile celor doi sfinti impart anul in doua anotimpuri simetrice – vara pastorala ( 23 aprilie – 26 octombrie) si iarna pastorala ( 26 octombrie – 23 aprilie).

Legenda populara spune ca Dumnezeu a incredintat cheile vremii sfintilor Gheorghe si Dumitru, care de atunci le poarta la brau. Intre cei doi sfinti exista un legamant pe viata si pe moarte: daca padurea nu este infrunzita pe data de 23 aprilie, Samedru il omoara pe Sangiorz. Acelasi lucru se va intampla si cu Samedru daca in ziua de 26 octombrie, Sangiorzul va gasi frunze pe pomi.

O alta legenda ne aminteste ca pe vremea cand Sfantul Gheorghe era om pe pamant, toate apele de baut s-au oprit si nu era decat un singur loc de unde trebuia sa ia apa fiecare familie. Acel loc insa, era pazit de un balaur infricosator, care cerea in schimbul apei cate un suflet. Tot in timpul acela, sosise vremea ca sa dea si imparatul un suflet. El nu avea decat o fata pe care, desi o iubea ca pe lumina ochilor, a gatit-o pentru a i-o trimite balaurului. Dumnezeu, indurandu-se de oameni, l-a trimis pe Gheorghe sa rapuna balaurul. Imparatul, voind sa-l rasplateasca, i-a fagaduit fiica de sotie, dar Sf. Gheorghe a raspuns ca lui nu-i este dat sa se casatoreasca, ci sa-l slujeasca pe Dumnezeu, facand bine pe pamant.

De-atunci, oamenii au inceput sa se stropeasca cu „apa neinceputa” din fantani si izvoare ca sa „dezlege belsugul”, sa puna crengi de rug la porti, sa unga ferestrele, usile, portile si hornul casei cu usturoi, inchinandu-se lui Dumnezeu si Sfantului Gheorghe, ca sa stavileasca astfel intrarea zanelor care bantuie noaptea.

Pentru ca la  Sangiorz incepe al doilea sezon al anului pastoral, in aceasta perioada urca oile la munte si are loc masurisul laptelui. Masurisul laptelui este o traditie complexa, dar minutios organizata, care are loc de secole fara nici o modificare. Fiecare familie din sat isi duce turmele de capre si de oi la o strunga de langa sat, unde pastorii angajati din vreme le mulg. Laptele obtinut este „masurat”, pentru a sti cata branza i se cuvine fiecarei familii in acel sezon.

Multe sunt credintele si superstitiile legate de Sangiorz:
– gunoiul din ziua aceasta se pune la radacina pomilor ca sa rodeasca bine
– cine se spala in dimineata aceste zile cu roua, toata vara va fi sanatos si nu-i vor iesi pete pe obraz
– o piele de sarpe, jupuita de Sf. Gheorghe si purtata noua zile la gat, se crede ca te fereste de friguri
– e bine sa te cantaresti de Sf. Gheorghe, pentru ca atunci nu se mai lipeste de tine nici un farmec
– de Sf. Gheorghe sa nu dai nimic din casa ca-ti dai norocul
– daca in ziua de Sf. Gheorghe va fi roua multa sau ceata, e semn de an bogat
– sprinten iute, harnic si indemanatic la lucru in decursul anului poate fi doar acela care este urzicat in aceasta zi
– fetele seamana busuioc si tin semintele in gura, pentru a creste si a mirosi frumos

Tot acum este vremea potrivita pentru a incheia contracte: „Sf. Gheorghe tocmeste si Sf. Dumitru plateste”, zice taranul referindu-se la vechile tocmeli ce le incheiau in aceasta perioada stapanii stanelor cu ciobanii si vacarii. In Bihor, s-a pastrat traditia ca, in aceasta zi, sa se formeze turmele, sa se desparta mieii de oi si sa se tocmeasca pastorii.

Batranii mai povestesc ca de Sangiorz ard comorile ingropate prin paduri, iar cei care le vad luminand pot merge sa le caute a doua zi.

Pe valea Crisului Repede se obisnuieste ca, de Sangiorz, sa se impodobeasca portile si usile grajdurilor cu crengi cu ghimpi, ca sa alunge strigoii care fura mana laptelui.

Forma cea mai arhaica a sarbatorii o reprezinta Sangiorzul din zona Muntilor Apuseni, unde o ceata de feciori organizeaza un adevarat scenariu al carnavalului de primavara, in care tinerii, imbracati in verdeata, stropesc si ii urzica pe sateni, canta si joaca, in scopul stimularii magice a fortelor creatoare din natura (V. Butura – Cultura spirituala romaneasca).

sursa : AICI

Şi Iisus, găsind un asin tînăr, a şezut pe el, precum este scris: Nu te teme, fiica Sionului! Iată Împăratul tău vine, şezînd pe mînzul asinei (Ioan 12, 14-15)


Şi Iisus, găsind un asin tînăr, a şezut pe el, precum este scris: Nu te teme, fiica Sionului! Iată Împăratul tău vine, şezînd pe mînzul asinei (Ioan 12, 14-15)

“Bucură-te foarte, fiica Sionului, propovăduiește, fiica Ierusalimului: iată, împăratul tău vine la tine drept și însuși mântuitor, blând și calare pe asin și pe mînz tînăr“ (Zah. 9, 9).

Iubiţi credincioşi,

Astăzi este Duminica Floriilor când Mântuitorul nostru Iisus Hristos intră ca un împărat în Ierusalim, spre a se da de bună voie la chinuri şi la moarte pentru noi păcătoşii. Aţi auzit în Sfânta Evanghelie cu câtă bucurie Îl însoţea mulţimea şi cu câtă ură şi zavistie Îl priveau cărturarii şi arhiereii iudeilor.

Astăzi se încheie Postul Mare şi începe Săptămâna Mare a Sfintelor şi Mântuitoarelor patimi. Cei care aţi fost mai silitori cred că până acum v-aţi spovedit şi împărtăşit cu Trupul şi Sângele Domnului. Care încă nu v-aţi curăţit de păcate prin spovedanie şi Sfânta Împărtaşanie, mai aveţi numai câteva zile până la Sfintele Paşti. Nu mai amânaţi, ci alergaţi la preot, că nu putem să ne bucurăm de Învierea Domnului necurăţiţi şi plini de păcate. Nu vă lăsaţi pe ultimele zile că săptămîna aceasta preoţii sunt foarte ocupaţi.

Fraţii mei, din seara aceasta încep deniile, cu patimile lui Hristos. Sunt cele mai frumoase şi mişcătoare slujbe şi cântări de peste an. Veniţi seară de seară cât mai mulţi la sfânta biserică. Cum putem noi să dormim sau să lipsim de la biserică când Hristos priveghează şi se roagă pentru toată lumea? Cum putem noi să râdem şi să bem când Fiul lui Dumnezeu este dat în mâinile hulitorilor şi ucigaşilor necredincioşi? Cum putem noi să mâncăm acum când Domnul vieţii, posteşte şi suspină pentru noi? Cum să lipsim de la biserică acum, când Hristos este trădat de propriul său ucenic şi este vândut iudeilor ca să fie judecat şi răstignit?

Să mergem săptămâna aceasta după Iisus Hristos, pe drumul Crucii, care pentru noi este drumul vieţii, al iertării şi al mântuirii. Fără acest drum nimeni dintre oameni nu se poate mântui.

Iată astăzi Hristos intră triumfal în Ierusalim însoţit de mulţime de oameni cu ramuri de finic în mâini. Să-L întâmpinăm şi noi pe Hristos cu stâlpări de fapte bune. Hristos blesteamă smochinul fără roade care se usucă. Să ne temem şi noi, că suntem ca nişte pomi fără roade pe pământ, lipsiţi de multe bunătăţi duhovniceşti. Hristos primeşte pe femeia păcătoasă să-I spele picioarele. Să ne apropiem şi noi de Domnul şi cu lacrimi de pocăinţă să-I udăm picioarele şi să I le sărutăm.

Hristos este vândut de Iuda la iudei pe 30 de arginţi. Să ne ferească Dumnezeu să-L trădăm şi noi pe Domnul pentru bani, pentru cinste sau din frică. Hristos spală picioarele ucenicilor la Cina cea de Taină, ca să ne înveţe smerenia pe toţi. Hristos Mântuitorul nostru săvârşeşte prima Sfântă Liturghie la Cina cea de Taină, întemeiază deci jertfa liturgică şi împărtăşeşte pe ucenici, înainte de patima Sa. Să preţuim toată viaţa biserica, să mergem regulat la Sfânta Liturghie şi să ne apropiem cu evlavie şi pregătire de Sfânta Împărtăşanie, mai ales la marile praznice şi sărbători creştine. Numai Iuda, vânzătorul, când s-a împărtăşit „a intrat satana în el”, căci a primit cu nevrednicie Trupul şi Sângele Domnului. Aşa vor pătimi toţi cei ce se împărtăşesc cu necredinţă şi cu păcate mari pe suflet. Vai de cei ce zac în păcate grele şi nici măcar în sfintele posturi nu se pocăiesc şi nu se împacă cu Mântuitorul.

Iată, Vinerea Mare! Fiul lui Dumnezeu este răstignit între doi tâlhari, pentru Mântuirea noastră. Să mergem cu sfintele femei mironosiţe să plângem pe Iisus Hristos şi mai ales să ne plângem păcatele noastre lângă Crucea Lui. Hristos îşi dă duhul şi apoi este pus în mormânt. Să îngenunchem cu mare credinţă la Mormântul Domnului, să-L tămâiem, să ne rugăm şi să ne cerem iertare, să ne împăcăm unii cu alţii şi în noaptea sfântă a Sfintelor Paşti să aşteptăm clipa de taină a Învierii Domnului şi a învierii noastre.

De vom face aşa, ne vom bucura cu toţii de lumina Învierii Mântuitorului şi vom putea cânta cântarea îngerească de biruinţă asupra morţii şi a iadului. Amin.

(Părintele Cleopa Ilie, Predică la Duminica Floriilor, Editura Mănăstirii Sihăstria, 1996)

sursa : aici

* Dacă citim în Sfînta şi dumnezeiasca Scriptură a Vechiului şi Noului Testament aflăm că toate proorociile care au fost spuse despre Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, Care la plinirea vremii a venit la neamul omenesc, s-au împlinit cu mare uimire la vremea lor. Aşa vedem că sfinţii prooroci, prin descoperire de la Sfîntul Duh, au arătat cu mii de ani înainte că Mîntuitorul nostru Iisus Hristos Se va naşte după trup din sămînţa femeii (Facere 3, 15); că Se va naşte din sămînţa lui Avraam (Facere 22, 17-18); că va fi din neamul lui David după trup (Isaia 9, 6).

La fel şi pentru ziua acestui mare şi prealuminat praznic al Intrării Domnului în Ierusalim, vedem împlinindu-se proorocia Sfîntului Prooroc Zaharia, care a zis: Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleşte-te fiica Ierusalimului, că iată Împăratul tău vine la tine, drept şi biruitor, smerit şi călare pe mînzul asinei (Zaharia 9, 9).

Dar, fraţii mei, ce simbolizează mînzul asinei despre care a proorocit Zaharia atît de arătat, iar Domnul şezînd pe el a împlinit proorocia? Mînzul asinei, ca orice mînz, este sălbatic şi anevoie de îmblînzit, iar ca un asin este necurat; pentru aceea nici nu era primit între cele ce se aduceau lui Dumnezeu după lege, ci se schimba. Necurate erau toate neamurile pămîntului pentru necredinţa lor şi sălbatice şi cu anevoie de îmblînzit, pentru că erau lipsite de legile lui Dumnezeu.

Şederea lui Iisus Hristos pe mînzul asinei însemna suspinarea neamurilor către El; şi vezi că Apostolii au adus la Iisus mînzul asinei, precum zice dumnezeiescul Luca, şi aruncîndu-şi hainele pe el au pus pe Iisus deasupra. Hainele aşternute pe jos erau semne şi închipuiri arătate cum că Apostolii, întinzînd propovăduirea Evangheliei la neamuri, le-au adus şi le-au supus lui Hristos, Care le-a umplut de darurile Lui cele dumnezeieşti. Apoi zice dumnezeiasca Evanghelie: Acestea nu le-au înţeles ucenicii Lui la început, dar cînd S-a preaslăvit Iisus, atunci şi-au adus aminte că acestea erau scrise pentru El şi că I le-au făcut Lui (Ioan 12, 16). ( … ) 

Astăzi este Duminica Floriilor cînd Mîntuitorul nostru Iisus Hristos intră ca un împărat în Ierusalim, spre a se da de bună voie la chinuri şi la moarte pentru noi păcătoşii. Aţi auzit în Sfînta Evanghelie cu cîtă bucurie Îl însoţea mulţimea şi cu cîtă ură şi zavistie Îl priveau cărturarii şi arhiereii iudeilor.

Astăzi se încheie Postul Mare şi începe Săptămîna Mare a Sfintelor şi mîntuitoarelor patimi. Cei care aţi fost mai silitori cred că pînă acum v-aţi spovedit şi împărtăşit cu Trupul şi Sîngele Domnului. Care încă nu v-aţi curăţit de păcate prin spovedanie şi Sfînta Împărtaşanie, mai aveţi numai cîteva zile pînă la Sfintele Paşti. Nu mai amînaţi, ci alergaţi la preot, că nu putem să ne bucurăm de Învierea Domnului necurăţiţi şi plini de păcate. Nu vă lăsaţi pe ultimele zile că săptămîna aceasta preoţii sînt foarte ocupaţi.

Fraţii mei, din seara aceasta încep deniile, cu patimile lui Hristos. Sînt cele mai frumoase şi mişcătoare slujbe şi cîntări de peste an. Veniţi seară de seară cît mai mulţi la sfînta biserică. Cum putem noi să dormim sau să lipsim de la biserică cînd Hristos priveghează şi se roagă pentru toată lumea? Cum putem noi să rîdem şi să bem cînd Fiul lui Dumnezeu este dat în mîinile hulitorilor şi ucigaşilor necredincioşi? Cum putem noi să mîncăm acum cînd Domnul vieţii, posteşte şi suspină pentru noi? Cum să lipsim de la biserică acum, cînd Hristos este trădat de propriul său ucenic şi este vîndut iudeilor ca să fie judecat şi răstignit?

Să mergem săptămîna aceasta după Iisus Hristos, pe drumul Crucii, care pentru noi este drumul vieţii, al iertării şi al mîntuirii. Fără acest drum nimeni dintre oameni nu se poate mîntui. *

sursa : aici


sursa imaginii : aici

Traditii si obiceiuri romanesti de Florii

În fiecare an, cu o saptamana inainte de Paste, crestinii celebreaza Floriile (Duminica Floriilor).
In istoria religiei, aceasta zi marcheaza Intrarea Mantuitorului in Ierusalim. In timp, toti cei care poarta nume de floare dar si nume derivate (Brandusa, Camelia, Codrin, Codrina, Codrut, Codruta, Craita, Crina, ,Crinu, Crinuta, Crizantema, Delia, Floarea, Flora, Florenta, Florentin, Florentina, Florica, Florin, Florina, Garofita, Gherghina, Iris, Lacrimioara, Laur, Laura, Laurentiu, Laurian, Lauriana, Margareta, Micsunica, Mugurel, Narcis, Narcisa, Panseluta, Romanita, Trandafira, Violeta, Viorel, Viorica, Zambila, Zambilica) au inceput sa-si serbeze numele in aceasta zi.

Aceasta duminica a purtat si denumirea de Duminica gratierilor, pentru ca in cinstea ei, imparatii acordau gratieri.

Obiceiuri de Florii – Obiceiul Lazaritelor si traditia placintelor

Cu o zi inainte de a intra in Ierusalim, Hristos l-a inviat pe Lazar.

Traditia spune ca Lazar era un tanar care a murit cazand dintr-un copac. Se spune ca intr-o sambata, Lazar a plecat cu oile si cand s-a urcat intr-un copac sa rupa frunze pentru animale, a cazut si a murit. In acest timp, mama lui a ramas acasa si pregatea placinte; iar traditia spune ca Lazar ar fi murit cu gandul la bucatele delicioase.

sursa : infoCS.ro

Obiceiuri – Floriile la români

– Cel care se impartaseste de Florii are mari sanse sa i se implineasca orice dorinta isi va pune cind se apropie de preot.

– Cu ocazia Mosilor de Florii, femeiele coc placintele pe care le dau de pomana saracilor ca sa nu moara de dorul lor, asa cum a patit mama lui Lazar. Legendele spun ca oamenii care nu serbeaza ziua lui Lazar se vor umple de pistrui ca jidanii.

– Acum se aerisesc hainele si zestrea.

– Inaintea marii sarbatori, fetele mari din Banat si Transilvania obisnuiesc sa puna o oglinda si o camasa curata sub un par altoit. Dupa rasaritul soarelui sunt luate si le folosesc in farmecele de dragoste si sanatate.

– La miezul noptii se fierbe busuioc in apa. Se pune canafi de la prapurile folosite la inmormintarea unei fete mari iar dimineata fetele se spala pe cap cu aceasta fierutra, ca sa le creasca parul frumos si stralucitor ca fierle de la prapuri. Ce ramane se toarna la radacina unui par in speranta ca baietii se vor uita dupa ele, ca dupa un copac inflorit.

– In acelasi timp, daca cineva indrazneste sa se spele pe cap chiar in ziua de Florii, fara apa descantata si sfiintita, risca sa albeasca.

– Se dau citeva ramuri de salcie la vite ca sa manince, iar livezile si viile sunt impodobite ca sa dea roade bogate.

– Traditia mai spune ca asa cum va fi vremea de Florii, asa va fi si in prima zi de Pasti. Si de cele mai multe ori, asa a fost, cel putin in ultimii ani…

Cornelia D.

sursa : AICI !

* Bucură-te cea plină de Har, Domnul este cu tine ! *

* Bucură-te cea plină de Har, Domnul este cu tine ! *

Astăzi tună glas de bucurie în tot pământul. Astăzi, Arhanghelul Gavriil vesteşte Fecioarei Maria mântuirea neamului omenesc.

Ziua de astăzi este mai sfântă şi mai înveselitoare decât toate zilele veacului, căci aduce bucurie şi vesteşte mântuirea la toată lumea. Astăzi, Dumnezeu a căutat cu milă şi cu îndurare din cer pe pământ, că a auzit suspinele strămoşilor noştri şi plângerea tuturor celor ce se chinuiau în iad, de la începutul lumii.
Iubiţii mei fraţi în Hristos, mai înainte de a spune altele, să ştiţi acest lucru: atât de adâncă este taina dumnezeiescului praznic de astăzi, încât nici mintea Serafimilor şi a Heruvimilor, nu poate a o pătrunde. Această părere nu este a mea, ci a Bisericii lui Hristos, care cântă: „Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută”. (Bogorodicina Învierii, glas 4). Dar oare, fraţii mei, a fost cu totul ascunsă de îngeri şi de oameni această taină a întrupării lui Dumnezeu Cuvântul? Nu cu totul, fiindcă a fost cunoscută şi de îngeri, şi de oameni, în chip umbros şi întunecat. Căci îngerii au vestit-o patriarhilor; ea a fost închipuită şi de sfinţii prooroci şi cu mult înainte, prin tainice proorocii, a fost descoperită. Dar ceea ce nici de îngeri nici de oameni nu s-a ştiut, a fost chipul zămislirii şi al naşterii mai presus de gând şi de cuvânt, al întrupării lui Dumnezeu din fecioară (Sfântul Maxim Mărturisitorul, în Filocalia, vol. II, Întrebarea 42, p. 229). Aceasta o adevereşte iarăşi Biserica, prin cântarea : „Iar minunea naşterii Tale a o spune limba nu poate” (Axion). ( … )

Sfinţii şi dumnezeieştii Părinţi, ca Maxim Mărturisitorul, marele Grigore Cuvântătorul de Dumnezeu, Grigore de Nyssa, Vasile cel Mare şi dumnezeiescul Dionisie Aeropagitul (vezi Sfântul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simţiri, cap. XI, p. 399) zic că fiecare ceată din cele nouă cete îngereşti a luat de la Dumnezeu o deosebită vrednicie şi însuşire sau proprietate (Sfântul Dionisie Areopagitul, Ierarhia cerească). Şi dacă aceste sfinte şi prea curate cete de îngeri au o mare felurime de calităţi spirituale şi o mare felurime de daruri şi de vrednicii date lor de Dumnezeu, apoi Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria pe toate aceste sfinte cete le covârşeşte cu vrednicia, cu slava şi cu darul (Luca 1, 28).  ( … )

Fraţii mei, iată pentru care pricină sfânta smerenie este cea mai vestită din toate virtuţile, pentru că numai aceasta poate să le păzească pe toate, iar fără de ea, toate sunt nimic. Să ştiţi şi să ţineţi minte că numai această singură virtute poate în vremea morţii să mântuiască pe om, după cum zice unul din sfinţii Filocaliei ( Teognost). De aceea şi Mântuitorul nostru pe cei smeriţi cugetători îi fericeşte cei dintâi, zicând: „ Fericiţi cei săraci cu duhul, căci a acelora este împărăţia cerurilor” (Matei 5, 3).

Căci cel ce are smerenie în inima sa, măcar de ar avea toate faptele bune, pururea se socoate pe sine sărac şi că n-a făcut nici un bine înaintea Domnului.

Fraţii mei, să nu uitaţi de la acest înalt, slăvit şi prealuminat praznic al Bunei Vestiri cele ce aţi auzit, dar mai ales să nu uitaţi cât de mare este darul smereniei şi câtă slavă şi fericire aduce omului această preaslăvită şi mai mare virtute. Amin!

părintele Ilie Cleopa – fragmente, Buna Vestire

Troparul Bunei Vestiri

Ingerul implinindu-si buna vestire dupa porunca lui Dumnezeu si cinstind pe Hristos, Care S-a intrupat in pantece de fecioara, asemenea a cinstit si pe Fecioara Maria care L-a intrupat, cu cuviincioasa inchinaciune dupa vrednicie; cu buna cucernicie si cu frica s-a dus de la dansa, ca sa stea inaintea Scaunului Domnului Savaot, slavind taina Intruparii lui Dumnezeu, impreuna cu toate cerestile puteri, intru nespusa bucurie, in veci. Amin.

* Bucură-te cea plină de Har, Domnul este cu tine ! *

Din afirmatiile Sfintilor Parinti si mai ales din sublinierile Sfantului Ioan Damaschin reiese ca denumirea de Nascatoare de Dumnezeu rezuma toata taina intruparii. Fecioara este Nascatoare de Dumnezeu, deoarece Fiul lui Dumnezeu si-a alcatuit din fiinta ei natura omeneasca pe care a si inceput sa o indumnezeiasca din clipa aducerii ei la existenta Sfantul Ioan Damaschin subliniaza ca crearea firii umane, asumarea sa de catre Logos si indumnezeirea ei, au avut loc in chip simultan, dupa Sfantul Simeon Noul Teolog, prin intrupare, firea omeneasca a lui Hristos s-a umplut pana la covarsire de lumina Sfantului Duh, pe care o va impartasi apoi oamenilor! Aceasta lucrare s-a savarsit de catre Fiul in unire cu Sfantul Duh sub umbrirea Caruia se va implini intruparea Cuvantului. Prin intrupare, Fiul va deveni vizibil oamenilor si le va revela pe Tatal si pe Sfantul Duh. El va ramane intr-o relatie neintrerupta cu Duhul, care se arata prin Fiul, iar Fiul lucreaza prin Sfantul Duh.  Actiunea de reciproca revelare a Fiului prin Duhul va putea fi urmarita de-a lungul intregii existente terestre a lui Hristos. Ea este, de altfel, sesizabila atat in viata Bisericii, cat si in aceea a credinciosilor. Fiul se afla din vesnicie intr-o relatie inefabila, relatie care va capata forma specifica dupa intrupare.

Din clipa in care Maria a rostit cu smerenie, dar si cu fermitate, cuvantul hotarator „fie”, echivalentul lui „Sa fie lumina!” de la inceputul Genezei, Sfanta Treime a intrat in contact nemijlocit cu faptura si astfel a fost deschis „circuitul slavei”, care va readuce pe om prin Sfantul Duh la Tatal.

Natalia Manoilescu Dinu

* Bucură-te cea plină de Har, Domnul este cu tine ! *

Patimile lui Hristos

Patimile lui Hristos

Credinţa în Înviere este adevărata mângâiere în suferinţi, în lupta cu ostenelile şi cu greutăţile vieţii.   ( Sfântul Ioan Gură de Aur )

PRAZNICELE IMPARATESTI

Pe langa duminica, exista urmatoarele zile de sarbatoare ale Bisericii Crestine: praznicele imparatesti, sarbatorile in cinstea Feciorii Maria si zilele de pomenire a sfintilor care s-au bucurat in practica Bisericii de o mai mare popularitate. Praznicele imparatesti, in numar de 10, sunt acele sarbatori care stau in legatura directa cu una dintre persoanele Sfintei Treimi. Cele mai multe il au in centru pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cea de a doua persoana a Sfintei Treimi.

PASTELE

Pastele este cea mai mare sarbatoare crestina. Ea se intinde pe durata a trei zile si comemoreaza invierea din morti a lui Iisus Hristos. Sarbatoarea propriu-zisa a invierii este precedata de un post de sapte saptamani, in ultima dintre ele comemoran-du-se Cine Cea de Taina, vinderea lui Hristos, patimile si moartea sa pe cruce. Alaturi de Duminica si de Ziua Cincizecimii, Pastele este cea mai veche sarbatoare crestina. in primele secole, de Paste primea botezul catehumenii, care ramaneau apoi imbracati timp de o saptamana in hainele albe din ziua botezului, motiv pentru care sptamana de dupa Paste a fost numita Saptamana Luminata. in epoca noastra, cei mai multi dintre crestinii ortodoxi se spovedesc si se impartasesc in ziua de Pasti. Evreii comemorau si comemoreaza, de Pasti, iesirea din robia egipteana si Traversarea Marii Rosii. Ei serbeaza Pastele in fiecare an la 14 nisan din calendarul lor lunar, data care in acelasi calendar coincide cu echinoctiul de primavara. Pastele evreilor din anul 33 a coincis cu patimile, moartea si invierea lui Hristos. Din acest motiv, ziua invierii – trecea firii umane de la moarte la viata, din robia pacatului in robia harului – s-a numit in crestinism Paste.

Sarbatoarea pastelui marcheaza in cadrul anului liturghic doua mari perioade: una de zece saptamani inainte de data pastelui (perioada triodului) in care crestinul se pregateste in vedere praznicului invierii si alta de opt saptamanii in care cultul divin si etosul Bisericii sunt marcate de Bucuria invierii (perioada penticostalului).

Crestinii au serbat intotdeauna invierea lui Hristos, dar nu intotdeauna in aceeasi zi. in Asia Mica si Siria se sarbatorea mai intai Pastele Crucii (14 Nisan), iar dupa doua zile Pastele invierii – potrivit unei traditii ramase de la Sf. Ioan Evanghelistul; in Egipt, Grecia, Palestina si in occident se serba Pastele Crucii in vinerea cea mai apropiata de 14 nisan, iar Pastele invierii in duminica cea mai apropiata de acelasi 14 nisan. in Gelia, unii crestinii sarbatoreau Pastele la 25, respectiv 27 martie. Pastele Crucii era zi de doliu, pastele invierii de bucurie.

INALTAREA

Timp de 40 de zile dupa invierea Sa din mortii, Hristoa s-a aratat de mai multe ori ucenicilor si a petrecut cu ei pregatindu-i si invatandu-i pentru misiunea la care eru chemati. in a 40-a zi dupa inviere, Iisus s-a inaltat la ceruri de pe Muntele Maslinilor in prezenta si spre uimirea ucenicilor sai. Crestinul serbeaza acest eveniment in joia din saptamana a sasea dupa Pasti.

Dupa primul razboi mondial, statul roman a hotarat ca dupa inaltare sa fie comemorati eroii neamului.

( informaţii preluate de pe google.ro – referate.ro )

Saptamana Patimilor, care, pregateste crestinii pentru bucuria Invierii. ” Cine vrea sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea in fiecare zi si sa-mi urmeze Mie. ” ( Luca 9,23 )

Parintele ieromonah Arsenie Boca a vorbit mereu credinciosilor despre Saptamana Patimilor, spunand astfel : ” Lepadarea de lume are doua trepte. Intai ne lepadam de lumea din afara si de tot ce ne-ar tine legati de ea. In al doilea rand ne lepadam si de toate asemanarile noastre launtrice cu lumea. Acestea sunt patimile, naravurile si slabiciunile noastre personale…….. Pentru inceput urmarea lui Iisus chiar rostul acesta il are : de a ne desprinde firea de patimi iar in locul lor a deprinde virtutile . ”

Sibilla


Мир Божји Христос Се Роди!

imagine preluată: http://media.photobucket.com/

Мир Божји Христос Се Роди!

Bozicna Pesma:

Christmas song from Serbia : „Bozic blagi dan”…

„Božić, Božić, blagi dan,
Blagog Hrista rođendan,
Božić, Božić, svetli dan,
Sav svetlošću obasjan.”

Andjeli pevaju:

Andjeli Pevaju

Noć prekrasna i noć tija,
nad pećinom zvezda sija,
u pećini mati spi,
nad Isusom andjel bdi.

Andjeli pevaju,
pastiri sviraju,
andjeli pevaju
mudraci javljaju:
Što narodi čekaše,
što proroci rekoše,
evo sad se u svet javi,
u svet javi i objavi:
Rodi nam se Hristos Spas
za spasenje sviju nas.
Aliluja, aliluja,
Gospodi pomiluj!

Zvona zvone Božić je:

Pravoslavni Bozic -Bozic je:

Mir Boziji Hristos se rodi-Vaistinu se rodi!!!

Sibilla

muzika srpska – youtube