* El Greco * – pictorul lui Dumnezeu…

sursa : aici

* El Greco * – pictorul lui Dumnezeu…

„El Greco”, un artist desavarsit care nu a facut niciodata compromisuri in viata si care a luptat in mod activ impotriva ignorantei, a prejudecatilor si a barbarismului.

Numele lui adevarat este Domenikos Theotokopoulos. Detaliile din viata sa din tinerete sunt sumare, dar probabil el a invatat sa picteze in orasul sau natal. Desi nici o lucrare din primii sai ani nu a supravietuit, probabil ca au fost pictate in stilul Bizantin popular in Creta la acea vreme. Era un om al carui gust pentru literatura clasica si contemporana parea dezvoltat in tinerete.

sursa : aici

 

sursa:aici

El Greco :

El Greco pictor spaniol de origine greaca,(nascut în insula Creta, în 1541 ). Picturile sale, pe teme religioase, au o forta de expresie nebanuita.

A cautat forme noi de expresie pentru a putea reda profunzimea scenelor pictate-din viata lui Iisus- de aceea picturile sale au avut un caracter de originalitate. Prin aceasta, a depasit conceptile si puterea de întelegere a multora dintre contemporanii sai. Pretul pe care l-a platit pentru originalitate a fost uitarea, care a durat pâna în secolul al XIX-lea, când arta sa a fost înteleasa si a devenit o sursa de inspiratie pentru pictorii moderni..

sursa : aici

sursa : aici

* Creatia lui El Greco devine si punctul de referinta al avangardei expresioniste germane. Secolul al XX-lea îl repune în drepturi ca pe cel mai mare pictor mistic al tuturor timpurilor. Picturile lui El Greco vor constitui sursa de inspiratie pentru Millet, Manet, sau Delacroix. Picasso va nutri o adevarata fascinatie fata de opera maestrului cretan, fapt oglindit în multe dintre tablourile sale.*

sursa: aici

Domenikos Theotokopoulos El Greco (1 octombrie 1541 – 7 aprilie 1614), pictor spaniol, de origine greaca, adept al manierismului si elev al lui Titian. Unul dintre cei mai importanti maestri ai artei spaniole, cu uin stil personal dramtic si marcat de accente proto-expresioniste, privite cu uimire si chair teama de contemporani, dar redescoperite cu entuziams la inceputul secolului XX. A fost de asemenea arhitect si sculptor.

 

Considerat astazi unul dintre marii maestri ai istoriei artei, s-a nascut in Candia (astazi Iraklion), capitala Cretei, aflata pe atunci sub stapanire venetiana. Artistul a fost mereu mandru de originea sa elena, adoptand ca pseudonim numele de „El Greco” (Grecul). In unele semnaturi apare particula „Kres”, insemnand „Cretanul”. Initial s-a pregatit ca pictor de icoane intr-oi manastire.

 

Primele sale creatii demonstreaza influenta acestei pregatiri, inainte ca artistul sa descopere arta Renasterii venetiene, care ii va largi semnificativ orizontulk stilistic si tematic. Pleaca la Venetia, unde ramane pana in 1568, apoi pleaca la Roma, unde va ramane pana in 1577. Acolo a reusit sa fie accept in cercul apropiatilor influentului Cardinal Alessandro Farnese, iar in 1572 este primit ca miniaturist la Academia Sf Luca.

 

Pentru a-si atrage sprijinul regal, in 1577 artistul se muta definitiv in Spania, iar in 1579 termina ambitioasa lucrare El Espolio pentru sacristia catedralei din Toledo. Una dintre capodoperele lui El Greco, este o imbinare a stilului sau cu intensitatea emotionala a Contra-Reformei. Chiar daca lucrarile sale sunt in principal compozitii religioase, El Greco a fost si un talentat portretist. Cum a nu reusit sa obtina un angajament permanent la Curtea lui Filip II la Madrid, avea sa lucreze pentru tot restul vietii la Toledo, unde a si murit.

sursa: aici

 

sursa:aici

„El Greco este o chemare, El Greco este o rugăciune, El Greco este un strigăt, El Greco este privirea unui deținut îndreptată spre o fereastră îndepărtată, El Greco este un pescuitor de perle”. (Jean Cocteau, 1943)

Arta lui El Greco aduce o noua viziune în pictura pentru ca el încalca legile perspectivei pe care maiestri Renasterii le respectau. El alungeste figurile, ajungând la o alterare a formelor organice. Principalele mijloace de expresie sunt lumina si culoarea. Lumina lui El Greco din tablouri vibreaza cu constructia compozitiei; iar petele de culoare sunt stridente, aprinse agitate. Lumina din tablourile cu tematica biblica este una mistica învaluind elementele terestre si ceresti într-un decor fantastic.
O cercetare a listei cu pânzele lui El Greco scoate la iveala constatarea ca toate sunt ulei pe pânza si ca majoritatea au fost achizitionate de vestite muzee. Foarte putine se afla în colectii particulare. Aproape în toate orasele mari europene pot fi vazute picturile; la Madrid si Paris, la Budapesta si Oslo, la Toledo si Lugano, la Petersburg si Neapole, la Munchen si Barcelona. Nici una la Fodele!? Dar unele au trecut oceanul la Clevland si New-York.
Muzeul de arta din Bucuresti are în pastrare trei dintre lucrarile lui El Greco: “Martiriul Sfantului Mauriciu”, “Logodna Fecioarei”, “Adoratia Pastorilor”.
El Greco a fost omul care avea constiinta propriei sale valori. În pledoaria sustinuta la procesul legat de achitarea tabloului ”Mortea contelui d’Orgaz” cu o viziune aproape profetica a declarat ca “pe cât e de adevarat ca suma de plata e inferioara sublimei mele opere, pe atât este si ca numele meu va trece în posteritate, care-mi va rasplati lucrarea si-l va preamari pe autorul ei ca pe unul dintre cele mai mari genii ale picturii spaniole”.

DESPINA STANCIU

sursa : aici

sursa: aici

„El Greco este cel mai autentic dintre pictorii spanioli, a insuflat personajelor sale tristețe exact în același moment când Cervantes a dat naștere veșnic actualului <<Cavaler al tristei figuri>>”. (Manuel Cossio, 1908

)

sursa : aici

Creatia sa unica avea sa fie ignorata si uitata pentru mai bine de 300 de ani. Redescoperirea sa de catre artistii avangardisti ai secolului XX a starnit o adevarata senzatie in lumea artistica, iar astazi tablourile sale sunt avid cautate de colectionari si dealeri.

sursa : aici

El Greco traduce fidel din natura si geniul spaniol ceea ce vibreaza la unison cu singularul sau temperament – violenta, gravitatea, exaltarea, tristetea, misticismul, intimitatea – si izbuneste sa ofere o opera originala, eterna, gasind un drum pe care-l poate denumi al sau.

Sacrul, prin creatia sa, ajunge la expresie maxima, inegalabila!

sursa: aici

El Greco, forma y espíritu…

S-a încercat în mod naiv să se interpreteze originalitatea picturilor lui El Greco, cu persoane având figuri alungite, ca fiind o consecinţă a astigmatismului de care suferea. Mulţi au văzut în el un vizionar dezechilibrat. Chiar şi astăzi, El Greco continuă să surprindă.
Preţul pe care l-a plătit pentru originalitatea sa a fost uitarea, care va dura până în secolul al XIX-lea. El Greco a avut câţiva ucenici, însă nici unul demn de a-i continua arta. Numai Velázquez, care nu şi-a ascuns niciodată admiraţia faţă de pictura lui El Greco, poate fi considerat un continuator al artei sale. Respins de clasicismul secolului al XVIII-lea, El Greco va fi mai târziu recunoscut drept unul din cei mai mari creatori.
Cateva dintre operele sale sunt „El Espolio”(1577-1579), „Sfanta Treime”(1577-1579) – considerate capodopere -, „Alungarea zarafilor din templu”(1570), „Martiriul Sfantului Mauriciu”(1580), „Inchinarea pastorilor”(1596-1600), „Logodna Mariei”(1612-1614).

sursa : aici

„Pictura este nepoata naturii. Este relationata cu Dumnezeu”- Rembrandt van Rijn

* Bucură-te cea plină de Har, Domnul este cu tine ! *

* Bucură-te cea plină de Har, Domnul este cu tine ! *

Astăzi tună glas de bucurie în tot pământul. Astăzi, Arhanghelul Gavriil vesteşte Fecioarei Maria mântuirea neamului omenesc.

Ziua de astăzi este mai sfântă şi mai înveselitoare decât toate zilele veacului, căci aduce bucurie şi vesteşte mântuirea la toată lumea. Astăzi, Dumnezeu a căutat cu milă şi cu îndurare din cer pe pământ, că a auzit suspinele strămoşilor noştri şi plângerea tuturor celor ce se chinuiau în iad, de la începutul lumii.
Iubiţii mei fraţi în Hristos, mai înainte de a spune altele, să ştiţi acest lucru: atât de adâncă este taina dumnezeiescului praznic de astăzi, încât nici mintea Serafimilor şi a Heruvimilor, nu poate a o pătrunde. Această părere nu este a mea, ci a Bisericii lui Hristos, care cântă: „Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută”. (Bogorodicina Învierii, glas 4). Dar oare, fraţii mei, a fost cu totul ascunsă de îngeri şi de oameni această taină a întrupării lui Dumnezeu Cuvântul? Nu cu totul, fiindcă a fost cunoscută şi de îngeri, şi de oameni, în chip umbros şi întunecat. Căci îngerii au vestit-o patriarhilor; ea a fost închipuită şi de sfinţii prooroci şi cu mult înainte, prin tainice proorocii, a fost descoperită. Dar ceea ce nici de îngeri nici de oameni nu s-a ştiut, a fost chipul zămislirii şi al naşterii mai presus de gând şi de cuvânt, al întrupării lui Dumnezeu din fecioară (Sfântul Maxim Mărturisitorul, în Filocalia, vol. II, Întrebarea 42, p. 229). Aceasta o adevereşte iarăşi Biserica, prin cântarea : „Iar minunea naşterii Tale a o spune limba nu poate” (Axion). ( … )

Sfinţii şi dumnezeieştii Părinţi, ca Maxim Mărturisitorul, marele Grigore Cuvântătorul de Dumnezeu, Grigore de Nyssa, Vasile cel Mare şi dumnezeiescul Dionisie Aeropagitul (vezi Sfântul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simţiri, cap. XI, p. 399) zic că fiecare ceată din cele nouă cete îngereşti a luat de la Dumnezeu o deosebită vrednicie şi însuşire sau proprietate (Sfântul Dionisie Areopagitul, Ierarhia cerească). Şi dacă aceste sfinte şi prea curate cete de îngeri au o mare felurime de calităţi spirituale şi o mare felurime de daruri şi de vrednicii date lor de Dumnezeu, apoi Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria pe toate aceste sfinte cete le covârşeşte cu vrednicia, cu slava şi cu darul (Luca 1, 28).  ( … )

Fraţii mei, iată pentru care pricină sfânta smerenie este cea mai vestită din toate virtuţile, pentru că numai aceasta poate să le păzească pe toate, iar fără de ea, toate sunt nimic. Să ştiţi şi să ţineţi minte că numai această singură virtute poate în vremea morţii să mântuiască pe om, după cum zice unul din sfinţii Filocaliei ( Teognost). De aceea şi Mântuitorul nostru pe cei smeriţi cugetători îi fericeşte cei dintâi, zicând: „ Fericiţi cei săraci cu duhul, căci a acelora este împărăţia cerurilor” (Matei 5, 3).

Căci cel ce are smerenie în inima sa, măcar de ar avea toate faptele bune, pururea se socoate pe sine sărac şi că n-a făcut nici un bine înaintea Domnului.

Fraţii mei, să nu uitaţi de la acest înalt, slăvit şi prealuminat praznic al Bunei Vestiri cele ce aţi auzit, dar mai ales să nu uitaţi cât de mare este darul smereniei şi câtă slavă şi fericire aduce omului această preaslăvită şi mai mare virtute. Amin!

părintele Ilie Cleopa – fragmente, Buna Vestire

Troparul Bunei Vestiri

Ingerul implinindu-si buna vestire dupa porunca lui Dumnezeu si cinstind pe Hristos, Care S-a intrupat in pantece de fecioara, asemenea a cinstit si pe Fecioara Maria care L-a intrupat, cu cuviincioasa inchinaciune dupa vrednicie; cu buna cucernicie si cu frica s-a dus de la dansa, ca sa stea inaintea Scaunului Domnului Savaot, slavind taina Intruparii lui Dumnezeu, impreuna cu toate cerestile puteri, intru nespusa bucurie, in veci. Amin.

* Bucură-te cea plină de Har, Domnul este cu tine ! *

Din afirmatiile Sfintilor Parinti si mai ales din sublinierile Sfantului Ioan Damaschin reiese ca denumirea de Nascatoare de Dumnezeu rezuma toata taina intruparii. Fecioara este Nascatoare de Dumnezeu, deoarece Fiul lui Dumnezeu si-a alcatuit din fiinta ei natura omeneasca pe care a si inceput sa o indumnezeiasca din clipa aducerii ei la existenta Sfantul Ioan Damaschin subliniaza ca crearea firii umane, asumarea sa de catre Logos si indumnezeirea ei, au avut loc in chip simultan, dupa Sfantul Simeon Noul Teolog, prin intrupare, firea omeneasca a lui Hristos s-a umplut pana la covarsire de lumina Sfantului Duh, pe care o va impartasi apoi oamenilor! Aceasta lucrare s-a savarsit de catre Fiul in unire cu Sfantul Duh sub umbrirea Caruia se va implini intruparea Cuvantului. Prin intrupare, Fiul va deveni vizibil oamenilor si le va revela pe Tatal si pe Sfantul Duh. El va ramane intr-o relatie neintrerupta cu Duhul, care se arata prin Fiul, iar Fiul lucreaza prin Sfantul Duh.  Actiunea de reciproca revelare a Fiului prin Duhul va putea fi urmarita de-a lungul intregii existente terestre a lui Hristos. Ea este, de altfel, sesizabila atat in viata Bisericii, cat si in aceea a credinciosilor. Fiul se afla din vesnicie intr-o relatie inefabila, relatie care va capata forma specifica dupa intrupare.

Din clipa in care Maria a rostit cu smerenie, dar si cu fermitate, cuvantul hotarator „fie”, echivalentul lui „Sa fie lumina!” de la inceputul Genezei, Sfanta Treime a intrat in contact nemijlocit cu faptura si astfel a fost deschis „circuitul slavei”, care va readuce pe om prin Sfantul Duh la Tatal.

Natalia Manoilescu Dinu

* Bucură-te cea plină de Har, Domnul este cu tine ! *

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul…

sursa imaginii : aici

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul…

‘Puterea” cuvintelor inseamna si intelesul lor. Ele au in ele o putere; cuvintele au puterea asupra celui ce le rosteste sau le aude cand acela este constient de sensul lor, sau patrunde la el.

Omul se poate linisti oriunde si in orice slujba daca il cheama pe Dumnezeu in tot ce face.

Despre puterea Rugăciunii!

Rugaciune

 

Rugaciunea mentala nu este – dupa parerea mea – decât o relatie de prietenie, în cadrul careia te afli adesea fata în fata cu Dumnezeu, de Care stii ca esti iubit. ( Tereza de Avila)

Rugaciunea ne arata ca umilinta înalta, iar nu coboara pe om. ( Petre |utea)

Cine este acela care nu are nimic de cerut lui Dumnezeu ? (pr. Arsenie Papacioc)

Dumnezeu vrea sa-ti daruiasca mai multe bunatati decât ceri tu. ( Fericitul Augustin)

Rugaciunea este mijlocul prin care se revarsa în sufletul nostru lumina. ( Vladimir Lossky)

Unindu-se moral în rugaciunea adevarata cu Dumnezeu, omul nu se uneste cu El doar pe sine însusi, ci îi uneste cu El si pe ceilalti; el devine un inel de legatura între Dumnezeu si creatie, între lumea divina si cea naturala. Predându-se liber lui Dumnezeu, vointa omeneasca nu este mistuita de El, ci este asociata ei si devine o forta noua, divino-umana, în stare sa faca lucrarea lui Dumnezeu în lumea oamenilor. Prin aceasta, rugaciunea adevarata, ca o legatura moral-harica cu Dumnezeu, se deosebeste de toate celelalte relatii umane cu Divinitatea. ( Vladimir Soloviov)

Nu este de ajuns sa posedam arta rugaciunii; trebuie sa devenim rugaciune, rugaciune întrupata. Nu este de ajuns consacrarea unui timp pentru rugaciune, caci fiecare act, fiecare gest, chiar si un surâs, trebuie sa devina un imn de adorare, o ofranda, o rugaciune. Trebuie sa oferim nu ceea ce avem, ci ceea ce suntem. ( Paul Evdokimov)

Daca câtiva oameni se roaga, daca intra în starea de rugaciune <pura> si în mod aparent nefolositoare, ei transforma universul prin simpla lor prezenta, prin însasi existenta lor. ( Olivier Clement)

Folosul rugaciunii sta în împlinirea scopului ei, adica iertarea pacatelor si mântuirea sufletului, indiferent daca o facem cu gura, prin cuvânt, cu mintea sau cu inima. ( pr. Paisie Olaru)

Din adâncuri strigat-am catre Tine, Doamne ! (Sfânta Scriptura)

Trebuie sa cerem de la Dumnezeu ceea ce este de folos sufletului, nu ceea ce ne este de folos noua. ( Dicton patristic)

Rugaciunea este singura ce ne poate înalta la cunosterea lui Dumnezeu. ( Sfântul Maxim Marturisitorul)

Rugaciunea constituie o înaltare a intelectului catre Dumnezeu; ea este o conversatie a intelectului cu Domnul. ( Evagrie din Pont)

Rugaciunea este începutul cunostintei nemateriale si simple. ( Evagrie din Pont)

Rugaciunea este alungarea întristarii si a descurajarii, (…) rodul bucuriei si al multumirii. ( Evagrie din Pont)

Rugându-te, sa nu dai vreun chip lui Dumnezeu, în tine, nici sa nu îngadui mintii tale sa se modeleze dupa vreo forma, ci apropie-te în chip material ce Cel nematerial si vei întelege. ( Evagrie din Pont )

Daca, rugându-te, ai ajuns la o bucurie mai presus de orice veselie, ai ajuns la adevarata rugaciune. ( Sfântul Nil Sinaitul)

Înainte de a-ti ridica mâinile catre cer, trebuie sa-ti ridici sufletul si, înainte de a-ti ridica ochii, ridica-ti gândul la Dumnezeu. ( Origen)

Sufletul omului este un altar. ( Origen)

Nu se poate ca Dumnezeu sa nu asculte rugile omului, daca omul asculta poruncile Domnului. ( Avva Isaia)

Rugaciunea ta ramâne neauzita, când o acopera strigatul celui napastuit de tine. ( Sfântul Ioan Gura de Aur)

Ceea ce este respiratia pentru viata trupeasca, aceea este si rugaciunea pentru viata sufleteasca. ( Isichie Sinaitul)

Rugaciunea este bucurie sfânta, ce atrage spre sine mintea (…) revarsând bucuria duhovnicesca si în trup. ( Sfântul Grigorie Sinaitul)

Când tu vorbesti în ascuns cu tine însuti, cuvintele tale sunt cercetate în cer. De aceea si raspunsurile îti vin de acolo. ( Sfântul Vasile Cel Mare)

Rugaciunea nu este urmarea meritelor noastre, ci a îndurarii lui Dumnezeu. ( Toma d’Aquino)

Daca te vei ruga pentru toti, toti se vor ruga pentru tine. ( Fericitul Augustin)

Inima cea mai milostiva este aceea care arde pentru toata faptura, pentru oameni, pentru pasari, pentru demoni si pentru toata zidirea. ( Sfântul Isaac Sirul)

Nici fecioare, nici femei maritate, nici monah, nici mirean, ci o hotarâre dreapta cauta Dumnezeu. Si, primind-o ca pe însasi fapta, trimite aceluia Duhul Sfânt pentru a lucra împreuna cu el, pentru a îndrepta viata tuturor celor ce vor sa se mântuiasca. ( Sfântul Macarie)

Este necesar sa ne rugam cu evlavie, fiindca noi singuri, fara ajutorul lui Dumnezeu, nu avem puterea sa învingem ispitele. (…) Rugaciunea este lucrul cel mai simplu si, în acelasi timp, cel mai dificil. ( Sfântul Ioan de Kronstadt)

Ce sa faca Dumnezeu cu multumirile noastre, când cu faptele Îi aratam doar nemultumire ? (Sfântul Ioan de Kronstadt)

Rugaciunea este o stare de permanenta recunostinta. ( Sfântul Ioan de Kronstadt)

A-I multumi lui Dumnezeu când vântul este prielnic pe mare nu este ceva deosebit; a-I multumi însa când este furtuna, atunci se arata adevarata recunostinta. ( Sfântul Ioan Gura de Aur)

Sa multumim în toate si pentru toate ! (Sfântul Ioan Gura de Aur)

Omul care-I multumeste lui Dumnezeu pentru relele ce trec peste el, nu simte acele rele. ( Sfântul Ioan Gura de Aur)

Cel ce se sileste sa-I multumeasca lui Dumnezeu pentru toate cele primite de la aproapele sau, acela se sileste si sa iubeasca. ( Teofilact)

A descrie frumusetea omului înseamna a cânta cel mai frumos imn gloriei lui Dumnezeu. În om este cuprinsa minunea : în gândire, atâta inteligenta; în inima, atâta iubire; în viata, atâta vointa. ( pr. Agatanghel Gutu)

Cel care se roaga este cu adevarat teolog. ( Evagrie din Pont)

Slava lui Dumnezeu este omul. ( Sfântul Irineu)

Unde se termina rugaciunea, începe pacatul. ( Sfântul Efrem Sirul)

Fratele Laurentiu era mai mult unit cu Dumnezeu în cadrul activitatilor sale obisnuite, decât în timpul serviciilor religioase. Este o mare iluzie – spunea el – sa ne imaginam ca timpul dedicat rugaciunii ar fi altfel decât restul zilei. ( pr. Kallistos Ware)

Rugaciunea este prezenta lui Dumnezeu în toti si în toate. ( Sfântul Grigorie Sinaitul)

Rugaciunea este, dupa fiinta ei, apropierea si unirea omului cu Dumnezeu; iar dupa lucrare, rugaciunea este puterea sustinatoare a lumii, împacarea cu Dumnezeu (…) . ( Sfântul Ioan Scararul)

Linistea este neîntrerupta închinare lui Dumnezeu si statornicie în fata Lui. ( Sfântul Ioan Scararul)

 

Cerul este, adesea, mai aproape de noi atunci când ne aplecam, decât atunci când ne îndreptam în sus. ( Sfântul Grigorie de Nazianz)

Numai Dumnezeu, cu nesfârsirea Lui, poate tine sufletul absorbit în contemplarea Lui, adica în liniste, fara trecerea necesara de la un lucru marginit la altul. ( pr. Dumitru Staniloae)

Rugaciunea îl elibereaza pe om, îl degaja de natura exterioara si de sine însusi. În acest fel, ea tine sufletul deschis catre Dumnezeu ca Persoana. Cel ce nu se roaga ramâne rob, închis în mecanismul complex al naturii exterioare si al înclinatiilor patimilor sale, care îl domina pe om mai mult decât o face natura. Rugaciunea asigura libertatea (…). ( pr. Dumitru Staniloae)

Nimic nu mi se pare mai atragator decât dialogul secret al sufletului cu el însusi si cu Dumnezeu. ( Sfântul Grigorie de Nazianz)

Aceasta este rugaciunea adevarata : a tacea si a asculta vocea fara cuvinte a lui Dumnezeu din adâncul inimii, a înceta sa lucrezi de unul singur, a patrunde în lucrarea lui Dumnezeu. ( pr. Kallistos Ware)

Doamne, fa din mine o unealta a Pacii Tale ! (Francisc din Assisi)

Lucrul cel mai important în rugaciune este de a sta în fata lui Dumnezeu cu mintea coborâta în inima. ( Sfântul Teofan Zavorâtul)

Tu erai înlauntrul meu, dar vai, eu însumi eram înafara mea. ( Fericitul Augustin)

Rugaciunea este unitatea de masura a dragostei. ( Fericitul Augustin)

Rugaciunea este o iarba de vindecare si de folos, dar, daca nu stim unde se cade s-o punem, nu vindeca boala noastra. ( Sfântul Ioan Gura de Aur)

Rugaciunea este lucrarea credintei, aratarea celor nadajduite, iubirea realizata, miscarea îngereasca, puterea celor fara trupuri, descoperirea inimii, nadejdea mântuirii, semnul sfintirii, devenirea sfinteniei, cunoasterea lui Dumnezeu, unirea Duhului Sfânt, bucuria lui Iisus, veselia sufletului, mila lui Dumnezeu, semnul împacarii, pecetea lui Hristos, steaua de dimineata a inimilor, descoperirea lui Dumnezeu, izvorul tacerii, pecetea lacasului îngeresc. ( Sfântul Grigorie Sinaitul)

Mântuirea si rugaciunea nu stau în vorbe. ( Sfânta Scriptura)

Rugati-va neîncetat ! (Sfânta Scriptura)

sursa: aici

Părintele Cleopa – Despre rugăciune – Crestin Ortodox:

Tatal nostru

Tatal nostru
Care esti in ceruri
Sfinteasca-se numele Tau
Vie imparatia Ta
Faca-se voia Ta
Precum in cer asa si pre Pamant
Painea noastra cea de toate zilele
Da-ne-o noua astazi
Si ne iarta noua gresalele noastre
Precum si noi iertam gresitilor nostri
Si nu ne duce pre noi in ispita
Ci ne izbaveste de cel rau
Ca a Ta este imparatia
Puterea si Slava
In numele Tatalui
Al Fiului
Al Sfantului Duh
Amin.


Creştin este cel ce Îl imită pe Hristos: în cuvinte, în fapte, în gândire. – Sfântul Ioan Scărarul

Dacă Dumnezeu nu îţi îndeplineşte imediat rugăciunea, nu deznădăjdui! Dumnezeu este mai înţelept decât tine. – Sfântul Efrem Sirul

Unde se termină rugăciunea, începe păcatul. – Sfântul Efrem Sirul

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul…

surse : filocalia.ro, crestinortodox, youtube, citapedia.ro

despre paza minţii…

sursa:aici

despre paza minţii…

Părintele Ilie Cleopa spunea că rugăciunea împodobeşte milostenia şi salvează suflete, iar nedreptăţile suferite de oameni şi oferite ca jertfe Domnului sunt asemeni unor cununi. Despre faptele milei sufleteşti, părintele spunea ca fiind: „a învăţa pe cei neînvăţaţi, a sfătui pe cei îndoielnici, a mângâia pe cei întristaţi, a îndrepta pe păcătoşi, a ierta toate vătămările ce ni se fac, a răbda scăderile altora, a te ruga pentru cei vii şi cei morţi”, iar „ faptele milei trupeşti sunt: a hrăni pe cei flămânzi, a adăpa pe cei setoşi, a îmbrăca pe cei goi, a primi pe cei străini, a cerceta pe cei bolnavi, a răscumpăra pe cei robiţi, a îngropa pe cei morţi”.

DESPRE PAZA MINTII

Fiindca a fost vorba, sa vorbim ceva despre paza mintii. Eu pacatosul, cand incep sa vorbesc de rugaciunea mintii sau de paza mintii, mi-i rusine si mi-i greu sa vorbesc; ca vorbesc despre ceea ce nu am. Ca zic Sfintii Parinti ca nimic nu-i mai sarac decat mintea aceea care filosofeaza pentru fapta buna, neavand lucrare. Eu sunt acela cu musca pe caciula, ca vreau sa vorbesc cele ce nu fac si niciodata nu am facut.
Dar eu cred ca va vor fi de folos acestea in drumul pe care te duci. Fiindca viata aceasta este o lupta, cum spune la Iov : O lupta si o ispita este viata omului pe pamant si in aceasta lupta si ispita, de fiecare clipa este nevoie de iscusinta. Cum a spus si marele Apostol Pavel : In lupta aceasta grea si mare, aveti nevoie de rabdare si celelalte.
Si este prea de nevoie, pentru ca va duceti intre straini, acolo unde va duceti, intalnindu-va cu oameni de alta credinta : protestanti si catolici si cutare … Si ca ortodox, pentru ca sa-ti pazesti sufletul curat, o lucrare mai prezenta si mai puternica decat paza mintii nu va fi.
Paza mintii are atata legatura cu rugaciunea mintii, ca si trupul cu sufletul. De la paza mintii putem trece imediat la rugaciunea mintii. Si totdata, in paza mintii intra multe lucrari duhovnicesti.
Sfantul Isihie Sinaitul spune asa : Nimeni nu va putea scapa de capeteniile tartarului – mi-aduc aminte din Filocalie -, fara de paza mintii, macar de ar fi cat de mare filosof si cat de mare intelept in lume.
Ce este paza mintii, dupa invataturile Sfintilor Parinti ? este o lucrarre prezenta, foarte usoara si n-are nevoie de mare osteneala, decat numai de frica lui Dumnezeu. Ea se naste chiar din frica lui Dumnezeu ! Iar frica de Dumnezeu se naste din credinta in Dumnezeu. Ca dumnezeiescul parinte Maxim spune : Cela ce crede, se teme. Eu nu am nici o pricina sa ma tem de cineva, daca nu cred ca-i de fata. Iar cand cred ca Dumnezeu este de fata, ma tem !
Deci, iata cum din credinta in Dumnezeu se naste frica de Dumnezeu. Iar din frica de Dumnezeu se naste trezvia atentiei, sau paza mintii, sau ferirea mintii de la pacat, sau privegherea mintii. Cand auzim la Sfintii Parinti : paza mintii, trezvia atentiei, lnistea mintii, ferirea mintii, privegherea mintii sau toate acelea, este acelasi lucru, cum am zice : paine, bucata de paine, felie de paine; dar tot de paine este vorba, numai sub alte cuvinte.
Paza mintii, dupa invatatura Sfintilor Parinti, consta in aceasta : in a ne trezi cu mintea, in a ne impotrivi pacatului cu mintea si in a chema pe ” Doamne Iisuse … ” prin rugaciunea mintii.
Vezi cata legatura are rugaciunea mintii cu paza mintii ? Ca nu-i de ajuns sa am trezesc eu. Ce fac eu acum este bun ? Ce gandesc eu acum este bun ? Ce intentionez eu acum este bun ? Ce cuget eu acum este bun ? Sau ce alegere fac eu asupra acestui cuget este buna ? N-ajunge atat ! Ci, indata mi-a dat putere Preasfantul Dumnezeu, sa-mi stapanesc pornirile prin volnicia de sine sau de sine stapanirea. Nu vezi ce spune in Psaltire ? Doamne ca cu arma bunei voiri ne-ai incununat pe noi.
Indata ce ne-am trezit, simtim cu mintea daca se apropie un pacat de minte sau un gand rau; ca orice gand rau este un sarpe ganditor, adica un diavol. Si indata ce l-am simtit ca se apropie, sa ne impotrivim; cu arma bunei voiri ( cu vointa ) ne impotrivim sa nu-l primim, caci avem aceasta putere.
Dar puterea noastra e slaba si taria neputincioasa, cum spune colo la hirotonie. Si atunci ce-i de facut ? Ne trezim, dupa puterea noastra; sa vada Dumnezeu ca vointa noastra se misca spre bine si ne impotrivim pacatului. Si negresit sa tinem legatura cu Domnul, chemandu-L prin rugaciunea ” Doamne Iisuse … „.
Dar nimeni sa nu se bazeze pe trezvia sa sau pe vointa sa, ca-i tare impotriva pacatului, ca ramane foarte, foarte inselat ! Pentru ca, negresit, vointa noastra si trezvia noastra trebuie sa fie intarite de Domnul nostru Iisus Hristos. De aceea ne trezim, ne impotrivim, cu voia de sine stapanitoare si chemam pe ” Doamne Iisuse … „
Acestea trei stau nedezlipite una de alta. Pentru ca daca nu chemam pe ” Doamne Iisuse … ” , nu reusim sa ne despatimim in nici un fel cu mintea. Ca El ne-a spus in Evanghelie : Ramaneti intru Mine si Eu intru voi, ca fara de Mine nu puteti face nimic. Clar ! Cheama pe Domnul in ziua necazului si te va izbavi, cum spune Psalmistul. Sau : Auza-te Domnul in ziua necazului si celelalte. Daca-L chemam pe Dumnezeu, El ne ajuta. ( … )

Din inchipuirea de sine se naste simtirea de sine. Se simte. ” Eu ! Ce ? Nu te atinge, ca ma sparg ! Te atingi de mine ?” Din simtirea de sine se naste ingamfarea de sine. Din ingamfarea de sine vine cinstea de sine. ” Mi se cade, ca eu sunt cineva !” Din cinstea de sine se naste increderea in sine, apoi rezemarea pe sine, apoi bizuirea pe sine si apoi vine nesimtirea si impietrirea inimii care este moartea sufletului si, n-am cand a vi le mai spune pe toate.

Iata cum actioneaza iubirea de sine asupra noastra. Si aceasta se intampla tocmai cand mintea doarme si nu are trezvia atentiei. ca atunci cand este treaza, totdeauna zice : ” Doamne Iisuse … „, sau cugeta la alte lucruri duhovnicesti. Si atunci se smereste, ca isi cunoaste neputinta sa. Dar, ce se intampla ?
La invoire, mintea noastra s-a invoit cu gandul primit de la diavol, care este acolo. El vede ca, mintea acum ori curveste, ori se razbuna cu ura pe cineva; ori naluceste slava desarta, ori naluceste bani, ori alt pacat. Sufletul, daca s-a invoit, sta de vorba cu orice pacat.
Incheind aceste putine cuvinte, sa rugam pe Preabunul Dumnezeu si Preainduratul nostru Mantuitor, sa ne trimita a Sa mila si indurare tuturor celor ce vietuim aici si tuturor dreptcredinciosilor care isi petrec cu grija viata. Sa nu uitam dumnezeiestile Sale cuvinte, care totdeauna trebuie sa ne indemne la trezvie si veghere, dupa cum scrie in Sfanta Evanghelie : Ca nu cumva, venind fara veste, sa va afle pe voi dormind. Iar ceea ce va zic voua, zic tuturor : Privegheati ! ( Marcu 13, 36-37 )

continuarea : aici


OMUL CA IARBA, ZILELE LUI CA FLOAREA CÂMPULUI….

primiti cu colindul???

sursa imaginii : aici

Am primit colindători … pe mail! Împart cu voi şi voi cu alţii…


primiti cu colindul???

Narcisa Suciu – Deschide usa crestine


 


 

Sărbătorile cu bucurie şi …

Colinde – sute de Colinde….. !
Colinde Audio

· Colinde de Craciun

· Colinde romanesti

· Colinde traditionale

· Colinde corale

· Colinde populare

· Colinde artisti

· Colinde psaltice

· Colinde copii

· Colinde in engleza

· Colinde in greaca


În lumea magica a lui Mos Nicolae, descoperindu-i impreuna povestea.

În lumea magica a lui Mos Nicolae, descoperindu-i impreuna povestea.

Se spune ca Mos Nicolae a existat cu adevarat in persoana episcopului din Myra –Lichia (pe meleagurile Turciei de astazi), persoana cu frica si cu credinta netarmuita in Dumnezeu ce a trait in secolul al IV-lea. Povestea lui Mos Nicolae in traditii si credinte romanestiLui Nicolae de Myra ii sunt atribuite numeroase fapte bune fata de cei saraci si napastuiti, dar si miracole, numele sau traducandu-se prin “biruitor de popor”. Provenind dintr-o familie instarita, la moartea parintilor sai, si-a daruit intreaga avutie celor nevoiasi. El este cel care a intemeiat manastirea Sionului, unde a fost si inmormantat.

 

In traditia populara romaneasca, Mos Nicolae este infatisat pe un cal alb, simbol al purititatii si al taramurilor pline cu zapada. Are de asemenea o bogata barba, alba ca zapada. Conform unei vechi credinte populare, cand mos Nicoale isi scutura barba, in ziua sa-pe 6 decembrie, peste pamant curg fulgi de nea din cer, asternandu-se zapada. In popor, se spune ca “a intinerit mos Nicolae”. In conceptiile populare arhaice, rolul lui mos Nicolae este acela de a proteja lumea impotriva intunericului, a frigului si a raului, asigurandu-se ca soarele nu fuge spre alte taramuri. De asemenea, mos Nicolae este protectorul celor aflati in nevoie, al vaduvelor, al celor plecati in razboi, al celor fara parinti, al fetelor care vor sa se marite. Mos Nicolae este si patron peste ape, avand harul de a salva de la inec pe cei in necaz daca este invocat in gand, cu credinta.

Pret de o secunda, se deschid cerurile si pentru noi, muritorii, se spune ca mos Nicolae poate fi vazut stand de-a dreapta lui Dumnezeu…

 

Este cunoscuta insa dragostea imensa a lui Mos Nicolae pentru cei mici si faptele bune pe care le-a savarsit de dragul acestora, dar si corectitudinea si spiritul de dreptate care il caracterizau pe Sfantul Nicolae. Mos Nicolae este un protector al familiei, indeplinind in acelasi timp un rol educativ si moralizator pentru cei mici, recompensand si pedepsind, dupa cum este cazul. Se stie ca in fiecare noapte de 5 spre 6 decembrie, mos Nicolae se strecoara in fiecare casa si, pe nestiute, lasa cadouri in ghetute pentru cei mici. Mos Nicolae apreciaza in mod deosebit copiii cuminti si faptele bune, dar si ghetutele curate, lustruite, semn ca ii astepti venirea… Si este suficient sa se uite putin pe geamuri ca sa-si dea seama daca un copil a fost cuminte sau nu…. Povestea lui Mos Nicolae in traditii si credinte romanesti

 

Incaltarile copiilor ascultatori sunt umplute ochi de mos Nicolae cu jucarioare, dulciuri, fructe delicioase, carti si creioane de colorat, de lucrusoare pe care si le-a dorit copilul respectiv. Desi grabit sa alerge la copiii din lumea intreaga, Mos Nicolae are timp sa plece urechea la dorintele fiecarui copil in parte… In schimb, copiii neascultatori si rautaciosi primesc in dar de la mos Nicolae o nuielusa… Daca mos Craciun mai poate fi surprins impartind cadouri, despre mos Nicolae (sau “san Nicoara” cum i se spune in tinuturile transilvanene) se crede ca nu se arata niciodata.

 

Ca si de ziua sfantului Andrei, si in ziua Sfantului Nicoale se aduc in casa crengute de pomi fructiferi, pastrandu-se in apa pana la Anul Nou. Daca vor inflori pana atunci, inseamna ca anul care va veni va fi unul bogat, plin de roade si de multumire.

 

Prin urmare, daca vrei sa il impresionezi pe mos Nicolae si sa dovedesti ca ii meriti vizita, lustruieste-ti frumos ghetutele in seara de 5 decembrie si asaza-le frumos la locul lor. Asteapta venirea mosului! Se spune ca mos Nicoale vine in parte la fiecare dintre cei care cred in el… Si se mai spune ca poti deveni la randul tau un mos Nicolae pentru cei care au nevoie de ceva in care sa creada…

sursa informaţiilor: garbo.ro

Ortodoxie pentru copii: Rugaciune catre Sf.Nicolae:

Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil – simbolurile dreptăţii şi iubirii

sursa imaginii : aici

Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil – simbolurile dreptăţii şi iubirii

Soborul Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil:

Dintre toti Sfintii ingeri, cei mai mari binefacatori ai oamenilor s-au aratat Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, din care pricina se si pomenesc astazi cu alese praznuiri si cintari de lauda, dimpreuna cu toate cetele ingeresti. Se cuvine deci si noua pacatosilor, ce sintem paziti de ingeri, sa ne adunam la sfintele biserici si sa laudam astazi soborul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, cerind ajutorul lor.
Sa nu uitam ca Sfintii Arhangheli sint cei dintii ingeri mijlocitori intre Dumnezeu si noi oamenii. Ei au grija si mila de crestini si-i ajuta pe calea mintuirii mai mult decit ceilalti ingeri. Sfintul Mihail este protectorul direct al calugarilor, al armatelor crestine, al voievozilor, care purtau cu ei pe cimpul de lupta icoana Marelui Arhanghel. Sfintul Gavriil este, mai ales, protectorul fecioarelor crestine, al familiei crestine, protectorul mamelor care nasc copii, ca si protectorul copiilor si al calugaritelor iubitoare de feciorie si iubitoare de Hristos.
In tara noastra cultul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil este foarte raspindit. Numeroase sint bisericile cu hramul Sfintilor Arhangheli, numerosi sint si credinciosii romani care le poarta numele. In multe case se vede icoana Sfintilor Arhangheli si nu putini din bunii nostri crestini citesc acatistul lor. Parintii nostri aveau mare evlavie si pentru ingerii pazitori pe care-i primeau de la botez si se ingrijeau cu mare atentie sa nu faca vreun pacat ca sa nu alunge de la ei pe ingerii buni.

Inaintasii nostri iubeau rugaciunea, milostenia si Biserica, stiind ca ingerii pazitori ne numara si ne scriu pasii nostri spre biserica, spre rugaciune, spre cel sarac si spre tot lucrul sfint si placut lui Dumnezeu.

Sa rugam, deci, pe sfintii ingeri si Arhangheli sa ne fie ajutatori in viata si izbavitori de duhurile cele rele, iar inaintea Tatalui ceresc calzi rugatori pentru mintuirea sufletelor noastre. Amin.

( din Predica la Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil – Ilie Cleopa )

SFINTILOR ARHANGHELI MIHAIL SI GAVRIIL,SIMBOLURI ALE DREPTATII SI IUBIRII,RUGATI-VA LUI DUMNEZEU PENTRU NOI CA SA FIM,PRECUM VOI SUNTETI,DREPTI SI IUBITORI INTOTDEAUNA.AMIN.