Срећан родиендан, душо моја Лео!

Poem

Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?…

( Nichita Stănescu )

Îmbrăţişarea

Când ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lasă să-l străbată.

Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.

Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.

( Nichita Stănescu )

Iubirea e… zâmbetul tău sărutând mirările mele cum ploaia binefăcătoare petalele florii de colţ cu bobi de soare, a viu izvoraş de Miracole… zâmbetu-ţi e Apa vie ce picură muguri de Lumină pe aripa gândului meu şi… tu, tu eşti Seninul pe Cerul sufletului, eşti Licărul ce mă înalţă Pace… eşti mesteacănul ce-mi cântă rouă pe tâmple, pe coaste…

Срећан  родиендан … Срећан  родиендан, душо!

Haiku..

floare de jasmină tresare…

sărut surîsului

şi frînge dorul…

în Iubire.

Tu, rouă…

J.

Tu şi eu şi… Nichita…

imagine preluată : http://poze.netflash.ro/

Motto:

sunt taina ce te are

zâmbet

pe Cerul sufletului tău

mă curg

cum cântec…   ( Sibilla )

*******

Apoi…

Tu, şi eu,  şi…

Nichita..

undeva, într-un colţ

otrăvita

durere… cum gândul se zboară…

fulgi de nea,

o vioară,

petale din iarnă amară

se aştern..  pe o coală

de ceară..

clinchet, zâmbet, verde ispita,

deasupra a toate, doar noi,

tu şi eu şi Nichita…

departe de lume,

apoi…

Sibilla

Zdravko Colic – Stanica Podlugovi:

Zima je bila sa puno snijega
cek’o sam za Travnik vezu
stresla je snijeg s plave kose
cekajuci voz za Brezu

Zima je bila s puno snijega
vozovi mnogo novih lica nose
ali nje nema da kao onda
strese snijeg sa svoje kose

I ja ne mogu sve i da hocu
zaboraviti plavu kapu
a vozovi idu, danju, nocu
kroz Podlugove, kroz Podlugove..

imagine preluată : http://poze.netflash.ro/

De vorbă cu… Nichita despre…

* În exercitarea poeziei e ceva care se poate învăţa şi ceva ce nu se poate învăţa. Aripa o ai sau nu o ai. Poţi să zbori sau să nu zbori cu ea. Depinde de aer, de înălţime, de alizeu sau de crivăţ. Rare păsările zburând pe ploaie şi încă şi mai rare cele care zboară noaptea. *   ( Nichita Stănescu )

* Ştii, tu, drag prieten, Nichita… aripa o am… arar mi-e desprinsă de-al trupului ram… şi ni-e zborul Lumină-mpreună… bag seama sărutul furtună cu… flori… sânzâiene şi maci şi al stâncilor dragi nrouratele doine… Noaptea, lin ne-avântăm cum izvoare, clipocim tresăriri făr de noime… Nichita, prietene drag… şoim şi vultur pe-al ploilor prag, ne păşim nopţii licăr,  legământul aripelor  câmtă…mii de sfere şirag… *   ( Sibilla )

* Pe pământ tot ce există are nevoie din când în când să plângă. *   ( Nichita Stănescu )

* Se curg şi lacrimile nevăzute… ce dacă rămân neştiute… se frâng din doruri cioburi rouă, să plângă aripele zâmbet răsărit, doar nouă… *   ( Sibilla )

* Unde eşti? Mi te-arăţi şi nu mi te arăţi; te aud şi nu te aud; te simt şi nu te simt. Şi totuşi te cunosc, te stăpânesc. *   ( Nichita Stănescu  )

* E-n toate câte sunt şi… nu… e şi nu e.. Nichita, numai tu… ades zâmbeai cu noi…. ne furişam pe-a gleznelor poesii să ne-alintăm .. tu, primitor, nu ne-ai gonit… aşa-i că suflete pereche sunt şi or tot fi cât a Miracol ne-adăpăm cum simfonii… ? A fi sau a nu fi… a sufletelor sferă, elegii… Nichita ispitindu-ne-n poesii şi… ploi în doi… *  ( Sibilla )

Sibilla

citate preluate de pe http://www.citapedia.ro

muzika srpska – youtube j tekstovi pesama

http://poze.netflash.ro/ – imagini