Hristos a Înviat ! Adevărat a Înviat !

cioaraandrei.blogspot.com

Hristos a Înviat ! Adevărat a Înviat !

„Ziua Învierii, să ne luminăm popoare, Paştile Domnului, Paştile, că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce-I cântăm cântare de biruinţă.” (Canonul Învierii, Cântarea 1, glas 1, Irmos)

Lucrarea de mantuire a lui Hristos nu s-a incheiat cu moartea Sa pe Cruce, ci e desavarsita prin inviere.   Invierea lui Hristos ne arata ca am fost cu desavarsire mantuiti, ne asigura ca moartea ce domnea peste firea noastra a fost invinsa, ca trupurile noastre nu vor ramane vesnic prefacute in tarana, ci vor invia.

Invierea nu e numai o revenire a trupului la viata dinainte de moarte, ci inseamna si o prefacere totala a trupului. Ea e o treapta noua si cea din urma pe drumul mantuirii noastre, urcat de Hristos.  Lucrarea de mantuire a omului a constat si intr-o desavarsire a firii omenesti, slabita de pacat, iar desavarsirea aceasta a realizat-o Iisus Hristos intai in firea Sa, pana la capat, ca apoi, prin impartasire din ea, sa se desavarseasca si firea noastra. Si trupul nostru care va invia nu va mai fi ca trupul nostru de acum, ci desavarsit, dupa asemanarea lui Hristos cel inviat.

Prin inviere trupul Domnului a ajuns nemuritor si liber de trebuintele materiale si de durere.  Asa vor ajunge si trupurile noastre inviate. Prin inviere, Hristos a scos din firea noastra stricaciunea si moartea.  Apoi, trupul Domnului a devenit luminos si plin de slava, asa cum s-a aratat pe muntele Taborului, dumnezeirea Lui aratandu-se in toata stralucirea. Asa vor fi si trupurile noastre dupa inviere. Caci zice Apostolul Pavel: “Asa este invierea mortilor: Se seamana (trupul) intru stricaciune, inviaza intru nestricaciune; se seamna intru necinste, inviaza intru slava; se seamana intru slabiciune, inviaza intru putere; se seamana trup firesc, inviaza trup duhovnicesc. Daca este trup firesc este si trup duhovnicesc” (I Cor. 15, 42-44).

Nestricaciunea trupului Domnului are doua intelesuri:

–          inainte de inviere, a fost nestricacios in intelesul ca nu se putea desface in pamant, dar a fost stricacios in intelesul ca suferea de foame, de sete, de oboseala, putea fi strapuns cu cuie si putea muri, adica putea fi parasit de suflet;

–          dupa inviere devine nestricacios in intelesul ca nu mai sufera nici o trebuinta materiala, nu mai sufera durere, nu mai poate muri (Sf. Ioan Damaschin). Aceasta este si deplina indumnezeire a trupului.

Indumnezeirea sufletului Mantuitorului are si ea doua intelesuri:

–          inainte de inviere sufletul era indumnezeit in intelesul ca vointa si lucrarea sa erau imbogatite, calauzite si strabatute de Dumnezeirea Cuvantului;

–          dupa inviere sufletul e indumnezeit in intelesul ca lucrarea lui e strabatuta cu totul de lucrarea Dumnezeirii.

Invierea lui Hristos ne da garantia ca tot ce a spus Iisus Hristos e adevarat, e temelia credintei noastre, deci si aceea ca El este Fiul lui Dumnezeu si ca moartea Lui a avut drept scop eliberarea noastra din robia pacatului si impacarea noastra cu Dumnezeu. Daca n-ar fi inviat El, tot ce a spus El n-ar fi capatat adeverire si nici noi n-am avea siguranta ca inviem. De aceea, Sf. Apostol Pavel spune: “Iar daca Hristos n-a inviat, zadarnica este credinta voastra, sunteti inca in pacatele voastre. Si atunci si cei ce au adormit intru Hristos au pierit… Iar acum Hristos a inviat din morti, fiind incepatura (a invierii) celor adormiti. Caci de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om si invierea mortilor. Ca precum in Adam toti mor, asa si in Hristos toti vor invia” (I Cor. 15, 17-18, 20-22).

vorbeintelepte.wordpress.com/

ro.wordpress.com/tag/mihail-stanciu/

„Ziua Învierii, să ne luminăm popoare, Paştile Domnului, Paştile, că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce-I cântăm cântare de biruinţă.” (Canonul Învierii, Cântarea 1, glas 1, Irmos)

Hristos a Înviat!!!

Sibilla

Reclame

Sărbători în Lumină !!!

Sărbători în Lumină !!!

exploziacurcubeului.blogspot.com/

* Dumnezeu nu a promis zile fără durere, zâmbet fără părere de rău, soare fără ploaie… dar a promis putere pentru zi, alinare pentru lacrimi şi lumină pentru drum. *  ( anonimus )

Dumnezeu este lumină şi niciun întuneric nu este întru El. *  ( Sf Ioan Evanghelistul )

* Cine tăgăduieşte pe Fiul nu are nici pe Tatăl. Cine mărturiseşte pe Fiul are şi pe Tatăl. *

( Sf Ioan Evanghelistul )

* Credinţa în Înviere este adevărata mângâiere în suferinţi, în lupta cu ostenelile şi cu greutăţile vieţii. *  ( Sf Ioan Gură de Aur )

Sărbători Binecuvântate, în Lumină ! Doamne Ajută !

Sibilla&Leo

Patimile lui Hristos

Patimile lui Hristos

Credinţa în Înviere este adevărata mângâiere în suferinţi, în lupta cu ostenelile şi cu greutăţile vieţii.   ( Sfântul Ioan Gură de Aur )

PRAZNICELE IMPARATESTI

Pe langa duminica, exista urmatoarele zile de sarbatoare ale Bisericii Crestine: praznicele imparatesti, sarbatorile in cinstea Feciorii Maria si zilele de pomenire a sfintilor care s-au bucurat in practica Bisericii de o mai mare popularitate. Praznicele imparatesti, in numar de 10, sunt acele sarbatori care stau in legatura directa cu una dintre persoanele Sfintei Treimi. Cele mai multe il au in centru pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cea de a doua persoana a Sfintei Treimi.

PASTELE

Pastele este cea mai mare sarbatoare crestina. Ea se intinde pe durata a trei zile si comemoreaza invierea din morti a lui Iisus Hristos. Sarbatoarea propriu-zisa a invierii este precedata de un post de sapte saptamani, in ultima dintre ele comemoran-du-se Cine Cea de Taina, vinderea lui Hristos, patimile si moartea sa pe cruce. Alaturi de Duminica si de Ziua Cincizecimii, Pastele este cea mai veche sarbatoare crestina. in primele secole, de Paste primea botezul catehumenii, care ramaneau apoi imbracati timp de o saptamana in hainele albe din ziua botezului, motiv pentru care sptamana de dupa Paste a fost numita Saptamana Luminata. in epoca noastra, cei mai multi dintre crestinii ortodoxi se spovedesc si se impartasesc in ziua de Pasti. Evreii comemorau si comemoreaza, de Pasti, iesirea din robia egipteana si Traversarea Marii Rosii. Ei serbeaza Pastele in fiecare an la 14 nisan din calendarul lor lunar, data care in acelasi calendar coincide cu echinoctiul de primavara. Pastele evreilor din anul 33 a coincis cu patimile, moartea si invierea lui Hristos. Din acest motiv, ziua invierii – trecea firii umane de la moarte la viata, din robia pacatului in robia harului – s-a numit in crestinism Paste.

Sarbatoarea pastelui marcheaza in cadrul anului liturghic doua mari perioade: una de zece saptamani inainte de data pastelui (perioada triodului) in care crestinul se pregateste in vedere praznicului invierii si alta de opt saptamanii in care cultul divin si etosul Bisericii sunt marcate de Bucuria invierii (perioada penticostalului).

Crestinii au serbat intotdeauna invierea lui Hristos, dar nu intotdeauna in aceeasi zi. in Asia Mica si Siria se sarbatorea mai intai Pastele Crucii (14 Nisan), iar dupa doua zile Pastele invierii – potrivit unei traditii ramase de la Sf. Ioan Evanghelistul; in Egipt, Grecia, Palestina si in occident se serba Pastele Crucii in vinerea cea mai apropiata de 14 nisan, iar Pastele invierii in duminica cea mai apropiata de acelasi 14 nisan. in Gelia, unii crestinii sarbatoreau Pastele la 25, respectiv 27 martie. Pastele Crucii era zi de doliu, pastele invierii de bucurie.

INALTAREA

Timp de 40 de zile dupa invierea Sa din mortii, Hristoa s-a aratat de mai multe ori ucenicilor si a petrecut cu ei pregatindu-i si invatandu-i pentru misiunea la care eru chemati. in a 40-a zi dupa inviere, Iisus s-a inaltat la ceruri de pe Muntele Maslinilor in prezenta si spre uimirea ucenicilor sai. Crestinul serbeaza acest eveniment in joia din saptamana a sasea dupa Pasti.

Dupa primul razboi mondial, statul roman a hotarat ca dupa inaltare sa fie comemorati eroii neamului.

( informaţii preluate de pe google.ro – referate.ro )

Saptamana Patimilor, care, pregateste crestinii pentru bucuria Invierii. ” Cine vrea sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea in fiecare zi si sa-mi urmeze Mie. ” ( Luca 9,23 )

Parintele ieromonah Arsenie Boca a vorbit mereu credinciosilor despre Saptamana Patimilor, spunand astfel : ” Lepadarea de lume are doua trepte. Intai ne lepadam de lumea din afara si de tot ce ne-ar tine legati de ea. In al doilea rand ne lepadam si de toate asemanarile noastre launtrice cu lumea. Acestea sunt patimile, naravurile si slabiciunile noastre personale…….. Pentru inceput urmarea lui Iisus chiar rostul acesta il are : de a ne desprinde firea de patimi iar in locul lor a deprinde virtutile . ”

Sibilla