Срећан родиендан, душо моја Лео!

Срећан  родиендан, душо моја Лео!

Poem

Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?…

( Nichita Stănescu )

Îmbrăţişarea

Când ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lasă să-l străbată.

Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.

Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.

( Nichita Stănescu )

Iubirea e… zâmbetul tău sărutând mirările mele cum ploaia binefăcătoare petalele florii de colţ cu bobi de soare, a viu izvoraş de Miracole… zâmbetu-ţi e Apa vie ce picură muguri de Lumină pe aripa gândului meu şi… tu, tu eşti Seninul pe Cerul sufletului, eşti Licărul ce mă înalţă Pace… eşti mesteacănul ce-mi cântă rouă pe tâmple, pe coaste…

Срећан  родиендан … Срећан  родиендан, душо!

Haiku..

floare de jasmină tresare…

sărut surîsului

şi frînge dorul…

în Iubire.

Tu, rouă…

J.


Reclame