zima…

zima…

Zima – Vlado Kalember:

Što mi jesen donjela
to mi zima odnjela
ruke što su grijale
hladan kaput skrojile

Neka drugi ljubi te
neka nebo tvoje je
al su moji oblaci
i u noći koraci

Nije zima što je zima
več što tebe gubim ja
nije zima što je zima
ti si me zaledila…

Ninge frumos… cred, prea frumos ca să-mi adoarmă somnul… am încetat demult să te alung şi mă supun vârtejului albastru-ţi crud, îţi scriu din nou… tu, nu mă-ntrebi nicicând * de ce ? * şi nici n-aş ştii ce să-ţi răspund…

şi cum să mă prefac că nu-mi e iarnă…

şi gânduri, rânduri risipite-n taină,

să le opresc…

mi-e dor, * atât *…

mi-eşti lacrimă şi zâmbetu-ţi spre mine îl doresc…

precum un fulg nătâng adeseori plutesc

să fulger nopţii licăr dinspre mine, nicăieri… mi-e iarnă şi ce iarnă… pietrele-mpietresc… se zbate vuiet viu deasupra tuturor şi toate numai şoapta : * te iubesc.. * …

Reclame