Invitație la Lectură: ” de vorbă ” cu Cristi Iordache și Radu Herjeu !

Invitație la Lectură:  ” de vorbă ” cu Cristi Iordache și Radu Herjeu !

cerneala1

Mi-e drag să  vorbesc despre Oameni !

Există încă oameni frumoși, frumoși  sub toate aspectele. Despre acești Oameni, se  spun, se cunosc, prea puține.  Aducând  în Lumină  Omul, arătăm tinerilor că avem Modele, că există frumusețe și atât de multe de mereu învățat, descoperit…

Unii dintre noi, avem  șansa de-a întâlni ceea ce eu numesc ” oamenii zâmbet ”. Cei care în prezența cărora nu ne simțim niciodată neînsemnați și pentru că, deși  dăruiți fiind de bunul Dumnezeu cu  o inteligență cu mult peste media,  sunt înțelepți  și, mai ales, modești. Ei  mereu găsesc  Cuvinte care să ne-nvăluie sufletele cu căldură, să ne îndemne să vrem a ne înălța la rându-ne.

Mi-am propus să fac vorbire mai des despre ei, despre Oameni !

Fiecărui tînăr , i-aș propune  a… Invitație la Lectură : 

” Nuferii sufletului zâmbesc cum  Lumină… ar fi păcat să-i opreşti să-şi răsară Seninul. Îndrăzneşte!  Tresare-i,  Apa Vie! Nuferii albi te vor Deveni, aripă… să poţi zbura… ”   ( Sibilla )

Azi, doi Oameni-zâmbet,  cu-a lor zestre dăruitoare, hrană spirituală celor flămânzi de frumos : Cristi Iordache și Radu Herjeu ! Și cum pohta vine mâncând…  nădăjduiesc  că se vor  înfrupta și alții din rodul lor, odată cu curgerea timpului.

Doi  Oameni din lumi diferite și totuși atât de asemănătoare. Sunt oamenii de lângă noi și, care sunt ȘI pentru noi. Că  nimic n-a fi întâmplător cât unii  sunt  dăruitori cu noi, cei cărora  ei ne tresar aripe . 

Cătați cu luare-aminte la scrierile lor și, de ce nu,  poate  , sau, mai ales la cele  nescrise,  că modestia lor, a oamenilor-zâmbet, lasă mereu loc  ca noi să deprindem  să nu ne fim suficienți și să devenim și noi  cândva, zâmbete….

” A oferi cultură înseamnă a oferi setea. Restul va fi o consecinţă. ”– Antoine de Saint-Exupery

sibilla

cristi iordache

Cristi Iordache

” Fiecare creaţie e o mărturisire de sine, aşadar o bucurie. ” ( Constantin Noica )

Cristi Iordache

Cristi Iordache – despre el :

” călător pe la reviste pe la câteva edituri „…spunea mama fluturii făceau curte florilor şi-atunci am mişcat prima dată apoi zi de zi pântecu-i zvâcnea aşa cum ţi se zbate ochiul stâng privea amorul mângâieri între zbor şi miresme până au venit durerile facerii când m-am născut căzuse bruma…” în rest, căţărare liberă… ”

flori1

Suntem eroii din povestea noastră.

Scrisă de noi, de ceilalţi şi de Dumnezeu.

Indiferent de rol, rămânem stăpânii neîncoronaţi ai scenei. Dramă sau comedie, spectatorii aplaudă în picioare, finalul fericit sau tragic.

 

Casa ta nu mai înseamnă „acasă”.

 

Uneori poţi avea „mult” fără să realizezi cât de „puţin” ai.

Într-o singură zi strigi speriat: „am pierdut tot!”.

Urlii, cazi, te târăşti. O oră, o săptămână, apoi îl vezi pe Dumnezeu şi observi că trăieşti. Îţi aminteşti exerciţiul de supravieţuire. Exerciţiul pe care îl aplicai în sălbăticie. Deja, dacă EŞTI şi EŞTI împreună cu EL, CEL care a creat restul câte te înconjoară, îţi dai seama că ai TOTUL.

Te pipăi, atingi pământul, te mândreşti cu pantalonii tăi cârpiţi exemplar şi eşti fericit că nu ai pantofi. Desculţ, păşeşti întotdeauna cu grijă să nu striveşti furnica şi firul de iarbă.

 

Casa ta nu mai înseamnă „acasă”.

„Acasă” începe să fie libertatea pe care ţi-au dat-o „prietenii” atunci când te-au vândut şi-au fugit.

„Acasă” începe să fie omul în care nu credeai, dar acum ţi-a întins mâna.

 

Când nu mai ai nimic, abia atunci ai totul. Fiindcă ceea ce era din belşug şi numeai „totul” nu valora mare lucru, deci nu aveai. Acum nu te mai risipeşti în „prea multe”, iar inima ţi-e liniştită şi plină de iubire. Exerciţiul de supravieţuire printre oameni este bucuria cu care-i priveşti. Nu te interesează haina ta ponosită şi faptul că nu ai casă, atâta vreme cât te simţi acasă.

„Acasă” înseamnă să nu judeci istoria oamenilor şi să-i iubeşti pe ei şi lumea lor. Cu un zâmbet şi-o mângâiere, tu, cel fără nimic, poţi încălzi sufletul celor ce sunt…abia atunci ai ajuns acasă … acolo este „acasă”!

Acolo unde omul în care nu credeai, se-aşază desculţ lângă tine!

 

Suntem eroii din povestea noastră. Actori pe scena vieţii. Nu există drame decât în primul act, căci piesa nu e la final. Pe acesta din urmă continuăm să-l scriem.

Piesa supravieţuirii este povestea celui mai bogat om.

Averea lui sunt Legile Universului şi IUBIREA nemărginită.

 

Când casa ta nu mai înseamnă „acasă”, „acasă” este Dumnezeu, iar Dumnezeu e TOTUL.

 @CRISTI IORDACHE

flori1

Estuar

Din risipa de mine am aflat din ce sunt. M-am privit pe bucati, apoi am inceput sa ma strang.
Din tot ce am pierdut mi-am dat seama ce am.
Din daramarea micului meu univers m-am regasit intr-o dimensiune despre care pot tacea in toate cuvintele lumii.
Din toate greselile am invatat ceea ce nu am nevoie nici sa repar nici sa regret.
Din tacerea impacarii cu bucatile mele adunate, am iubit TOT pana la risipa urmatoare.
Dintr-o iubire am cazut mereu in alta mai mare!
De oameni!

autor : Cristi Iordache

flori1

http://www.trilulilu.ro/muzica-ambientala/cristi-iordache-concert-pentru-buze-arse-erogenest

http://www.trilulilu.ro/muzica-ambientala/cristi-iordache-am-vorbit-cu-mine-intre-patru-ochi

http://www.trilulilu.ro/muzica-ambientala/cristi-iordache-eu-strainul-ce-sunt-tu-straina-dep

flori1

Cristi Iordache și-o… temă de casă :

” Pornind de la un text conditional si introspectiv al Monicai Raicu, am considerat ca ma pot exprima in cateva cuvinte si pentru voi, ca replica si deasemenea, „tema de casa”.

[Dac’as fi femeie ti-as spune „bine faci” ca iubesti barbatul care ar fugi de langa tine in mijlocul drumului lasandu-te admiratiei lumii.
Daca as fi femeie as sti ca barbatul de langa mine a disparut printre blocuri ca sa poata striga cat il tin rarunchii „iubesc femeia astaaa!”, apoi ar veni ca un copil „deconspirat si spasit”, m-ar saruta la trecerea de pietoni in timp ce masinile s-ar ciocni in lant, iar el mi-ar spune nestingherit, „duca-se restul toate cate sunt !!!”
(…)
In egoismul lor de masculi feroce, barbatii uita adesea ca adevarata putere nu sta numai in forta somatica ci si in cea spirituala si sufleteasca. Fara sa-si dea seama se autoexclud din sfera umanitatii.

Octavian Paler spunea: „Un om care traieste in spiritul valorilor ce sprijina viata nu va incerca sa dovedeasca nimic; nici sfintenia, nici bunatatea, nici PUTEREA sa. De aceea oamenii de acest calibru traiesc mai degraba in izolare, dar atunci cand cerem exprimarea iubirii, s-ar putea sa-i intalnim, IAR INTALNIREA CU EI NE POATE SCHIMBA VIATA.”]… ”

flori1

Cristi Iordache – despre iubire, libertate si armonie, despre joaca, frica si egoism, despre bine vs rau si traire vs existenta, despre luptele dintre eu-ri si cum pot fi controlate…

http://www.youtube.com/watch?v=9IQx6bUReqo&list=UUCty5bsi7WUEmHfOvvwEjJA&index=1

flori1

” Acolo unde dai tot ceea ce poţi iar celorlalţi li se pare insuficient, trebuie să-i înţelegi, să nu le judeci atitudinea şi chiar dacă s-a creeat un puternic ataşament, trebuie să ai forţa de a trece mai departe desprinzându-te în linişte de această dependenţă afectivă. Nu ştiu cât de antrenat am fost pentru o astfel de acţiune, însă chiar împleticindu-mă, voi merge pe cărarări neştiute, acolo unde oamenii se vor mulţumi cu ceea ce sunt şi cu ceea ce pot oferi. Iar dacă sunt nimeni şi nimic nu am de dat, mă va suporta natura însăşi, ca parte a ei. Libertatea uneori doare. ” – Cristi Iordache

  268395_1727385758274_1712387_n

Radu Herjeu

” În fiecare ins e sădită o intenţie a lui Dumnezeu, care prin om trebuie să devină creaţie. ” – Arsenie Boca

Radu Herjeu

călătorii 

gânduri 

cuvinte

fotografii

Radu Herjeu – despre el:

” Pe foarte scurt… om de cultură, jurnalist, scriitor, idealist, anacronic, uneori autist, om. Restul… sunt doar date de cv…

Pentru varianta pe larg… citeşte-mă, priveşte-mă, descoperă-mă, vorbeşte-mi…

Sunt în fiecare cuvânt pe care-l rostesc sau îl scriu, în fiecare gând pe care-l am şi-l împărtăşesc, în fiecare gest, în fiecare imagine pe care o păstrez, în fiecare trăire pe care o am…

Pentru cei care cred, totuşi, că pot cunoaşte pe cineva din cv… mult noroc aici

PS. Mă numesc Radu Bogdan Herjeu (care în slavă înseamnă “bucurie – dar dumnezeiesc”… Yeah, right! 🙂 ”

15 ianuarie 2001 – Distinctia Culturala acordata de Academia Romana
1 aprilie 2006 – Premiul Nichita Stănescu pentru volumul „să spui morţii noapte bună”
15 aprilie 2006 – Premiul II la Festivalul FestCo – Concursul de Comedie Româneasca pentru piesa „Autorul

flori1

Radu este profesor universitar, om de presă și scriitor. Are opt  cărți publicate și mai multe piese de teatru scrise, dar reșițenii de la Teatrul de Vest au fost primii care ,,l-au jucat” pe scenă:

” JOCUL ” de Radu Herjeu pe scena Palatului Cultural din Reșița – premiera !

citat-3

Radu Herjeu și ale sale cărți :

TEHNICI DE PROPAGANDĂ MANIPULARE ŞI PERSUASIUNE ÎN TELEVIZIUNE

să spui morţii noapte bună
(gânduri, idei şi trăiri poetice)

Păstrătorul
(3 piese de teatru)

Printre rânduri
(interviuri cu personalităţi din România)

Părerea unui om obişnuit
(editoriale publicate în Jurnalul Naţional şi revista Altfel)

flori1

Radu Herjeu :

Oamenii sunt drumuri care vin de niciunde si duc nicaieri. Singura lor ratiune de a exista sunt intersectiile.

Visele pentru care renunti sa lupti pot deveni, murind, cosmarurile care te vor bantui toata viata.

Nu ma preocupa prea tare sa te conving de ceva. Ma intereseaza mult mai mult argumentele cu care imi poti combate ideile!

Ce nu te omoara… se-ntoarce mai tarziu, cand o sa fie mai bine pregatit pentru asta! 

Se spune ca, atunci cand se-nchide o usa, o alta se deschide… Totul e sa nu-ti rupi gatul, traversand holul dintre ele…

Nimic nu ti se pare mai stralucitor, dupa ce ai stat o viata cu ochii închisi, decât lumina de la un licurici.

Intelectualii de dreapta sunt un compromis al istoriei cu greselile ei.

Exista o diferenta între dezamagirea soarecelui ca elefantul nu-i e ruda si cea a pachidermului ca soarecele nu-i un elefant în devenire.

Mai toti oamenii sunt de acord ca „nimeni nu este perfect”, dar cine ar recunoaste ca e un nimeni ?

Prostia, când se uita în oglinda, îsi spune : Ce desteapta sunt !

Se zice ca iubirea muta muntii din loc! Dar cine ar vrea asa ceva? N-ar fi prea plicticoasa campia ramasa in locul lor?

Se zice că toţi oamenii au dreptul la câte un miracol. Cei mai mulţi, însă, îl consumă deja, la naştere!

Motivatiile mele rezida mereu in ceilalti. Automotivatia mea e suficienta doar ca sa ma tina in viata.

 autor – Radu Herjeu

flori1

” A pregăti viitorul nu înseamnă decât a crea prezentul. Pentru a se împlini, omul trebuie sa creeze, nu sa repete…. Nu folosesc la nimic cerneala şi hârtia cărţii, ci înţelepciunea pe care ea o poartă. ” – Antoine de Saint-Exupery

CITIȚI !!! Ca să puteți creea !

de departe…

de departe…


Mozart ‘s Greatest Violin Piece…

ştii…  dacă gândurile-n pumni le frâng,

de paşii de odinioară nu-i mai plâng,

se cheamă că mai dor viori şi încă…

nu-i nimeni să aline zvâcnetul din stâncă…

Vezi tu… îţi scriu din nou… N-am încetat s-o fac şi nici n-o fi vreodată. Mai dor viori şi încă zâmbetu-ţi mi-e daltă…

Sibilla

Rătăcesc…

sursa imaginii : aici

Rătăcesc…

azi, rătăcesc printre lacrimi frânte-n flori  de gheaţă,

ieri, gândurile-mi viscoleau pe-a iernilor  povaţă…

o luptă fără de sfârşit e astă ciută de-i zic, viaţă,

mă urlă sângele-n zăpezi şi focul lor, mă-nalţă… nalţă…

Sibilla

Sus, Mile! Poţi !

Sus, Mile! Poţi !

http://milecarpenisan.ro/wp-content/gallery/crazy-trip-mexico/pic_1222.jpg

Prietenul nostru, jurnalistul, corespondentul de război Mile Cărpenişan se află internat  la Spitalul Judeţean Timişoara, fiind diagnosticat cu septicemie şi hemoragie internă. Starea lui este atât de gravă încât nu poate fi mutat, deocamdată. Imediat ce se va putea, un elicopter MAI  îl va transporta la Cluj pentru transplant de ficat.

Dacă tratamentul pe care i-l aplică jurnalistului timişorean va funcţiona, atunci doctorii îl vor scoate din comă, stare care i-a fost indusă!

MILE ARE NEVOIE DE NOI ! ARE NEVOIE DE SÂNGE, A2+!!!

Prieteni dragi, MILE, MERITĂ ! Hai să-i fim alături, aşa cum ne-a fost el , mereu !

Donaţi sânge la Spitalul Judeţean (Bd. Iosif Bulbuca nr. 10, Timisoara) – pentru Mile al nostru. A2, pozitiv !

Устани, Mile!

Бог Помоћ Миле , молим te Бог!!! Господе, благослови наш пријатељ! Бог био с њим!

Sus, Sârbule, hai, Mile, hai că Poţi !!! Doamne, ajută !!!

Sibilla&Leo

Published in: on 20 martie 2010 at 04:31  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Dragobetele…

http://felicitari.alege.net/

Dragobetele…

Dragobetele, fiul Dochiei, era zeul dragostei si al bunei dispozitii. I se mai spunea Cap de Primavara sau Cap de Vara si era identificat cu Cupidon, zeul iubirii in mitologia romana, si cu Eros, corespondentul acestuia in mitologia greaca.

Povestea lui Dragobete dateaza de pe vremea dacilor, cand el reprezenta divinitatea mitologica similara cu Eros sau Cupidon si oficia in cer nunta tuturor animalelor. In timp, romanii au transformat Dragobetele in patronul dragostei. Personajul Dragobete mai cunoaste si o alta metamorfoza in persoana Navalnicului, fecior de o frumusete atat de izbitoare incat sucea mintile fecioarelor si nevestelor tinere. Pentru caracterul sau patimas, acesta a fost pedepsit de Maica Domnului si transformat intr-o planta ce ii poarta numele.

Se crede ca de ziua lui Dragobete, pasarile nemigratoare se strang stoluri soluri, vorbesc in limba lor, isi cauta pereche potrivita pentru imperechere si apoi trec la construirea cuiburilor. Pasarile ce nu-si gasesc perechea in aceasta zi, raman fara cuib si fara pui pana anul urmator, cand se apropie aceeasi sarbatoare. Iata de ce se intalnesc tinerii in ziua de Dragobete: pentru ca dragostea lor sa fie ca cea a pasarilor ce isi canta iubirea. Cuibusorul lor de dragoste sa fie asemenea cuibului de pasari: unit si la adapost de orice pericol!   (  … )

De Dragobete, un obicei asteptat cu nerabdare de indragostiti era cel al “zburatoritului”. Atunci cand se apropia vremea pranzului, fetele coborau in fuga spre sat. Baietii le urmareau, incercand sa le prinda. Fiecare baiat se tinea dupa fata care ii era draga. Daca si fetei ii placea baiatul respectiv, se lasa prinsa. Ulterior, avea loc scena sarutului. Aceasta sarutare era interpretata drept oficializarea unei logodne ludice intre cei doi. Daca, in schimb, fata sau flacaul respectiv nu intalneau in ziua de Dragobete nicio persoana de sex opus, se credea ca acelei persoane nu-i va merge bine tot anul. Va suferi in dragoste sau nu va avea parte de iubire pana la viiitorul Dragobete.   ( … )

mai  multe informaţii  pe www.garbo.ro

CECA I OLIVER MANDIC vreme za ljubav…

te iubesc, iubre rouă…

cu sărutu-ţi mă mai plouă,

şi mă soare-n sărutări,

dragul meu, de… nicăieri…

Sibilla

Cuvinte cheie…

Bisericuta-1

Cuvinte cheie…

Nu numai ochiul este farul luminos al existenţei noastre!   ( Viorel Muha )

Vreau să adun în pumnul meu tot ce este frumos, tot ce este iubire şi fericire în această lume, apoi să pun totul în inima şi sufletul fiecăruia, ca să ne iubim. Vreau!   ( Viorel Muha )

Albastru-A-2

…….

ascult ciocane şi voci de lumi
cum bat în grinzi de fier răstignit
roţile trenului nu se mai aud
în pleoape somnul meu nu mai există
vaporul greoi al vieţii se desparte de chei
rămân părăsit
sus pasărea argintie poate este cu tine
iar albul trecerii lasă în urmă, amară lumină
timpane aud colţul casei

atunci eram poate doar un joc
astăzi mă scormonesc şi mă lovesc
amintiri împletite în destin
o stradă răsucită în mine îmi arată gânduri
cu oglinzi a unei case de suflet fără ferestre
umbra rămasă în urma clipei
strigă după mine…
hei tu străineee !
ai uitat chibritul cu flacăra încă neaprinsă

a iubirii,

Doamne…
cât de mult vreau să-mi fii cupă !
să beau cu tine aroma deşteptării
speranţă din ochi spre cer să-arunc
să vad din nori că plouă ţipând fericirea-n cuvinte
părul tău ud să-l simt cum răsare din apus în roşu
şi-n fire plăpânde de iubire lin să cobor
te rog încercă şi urcă pe scara sufletului meu
prin paşi de regină

a timpului mână vreau să-ţi fiu
plecat arzând în jăratec scară să-ţi fiu
priveşte-mi inima mea roşie
capul spre cer întoarce, te rog
acolo sunt, sus, o mică stea
ascultă umbra păsării ce mă întunecă
în tăceri de noapte
sunt aripi ce uită să doarmă
te rog să-mi fii gând în sigurătate
ramură de codru-n adolescenţa mea
de mult plecată

umbra colţului de ramă pe un perete alb
şoptind tăceri
te-acult de sus şi parcă o mână strânsă simt
iar ochii mei în cărarea ta de destin suspină
trecutul merge străin pe strada vietâţii mele
iar tu, nu mai vrei să fii pe acel hotar de timp cu mine
te caut cu ghiarele durerii, pământul mă-n-spăimântă
omor sinucigaşul din mine pe altarul cenuşii stinse, răstignidu-l
pentru ca flacăra vieţii să nu mi se stingă
spun cerului, zidului timpului şi nevăzutului nerostit…
sunt flacără vie, ascultă !
aşteaptă-mă o să-mă-ntorc

prin alfabetul invers din timpul cel din urmă
în altă ordine de lumi
atunci pentru tine voi împrăştia primăveri în lanuri şi maci
pe străzi pustii de noapte, lumină
îţi voi striga numele prin ferestre, să răzbată-n somnul tău
şi-n gândul visului de noapte
voi aşterne litere pictate în imagini
iar în calea gândului tău voi pune vise flori
şi-n zi de sabat îţi voi dăruii elixirul nemuririi veţii

Viorel Muha
Cuvinte cheie…

*******

Cuvântul nu este doar înăuntrul nostru, el este în tot ce suntem noi. El, prin trup de litere înţelept orânduite, grăieşte cine suntem fiecare dintre noi.   ( Viorel Muha )