În lumea magica a lui Mos Nicolae, descoperindu-i impreuna povestea.

În lumea magica a lui Mos Nicolae, descoperindu-i impreuna povestea.

Se spune ca Mos Nicolae a existat cu adevarat in persoana episcopului din Myra –Lichia (pe meleagurile Turciei de astazi), persoana cu frica si cu credinta netarmuita in Dumnezeu ce a trait in secolul al IV-lea. Povestea lui Mos Nicolae in traditii si credinte romanestiLui Nicolae de Myra ii sunt atribuite numeroase fapte bune fata de cei saraci si napastuiti, dar si miracole, numele sau traducandu-se prin “biruitor de popor”. Provenind dintr-o familie instarita, la moartea parintilor sai, si-a daruit intreaga avutie celor nevoiasi. El este cel care a intemeiat manastirea Sionului, unde a fost si inmormantat.

 

In traditia populara romaneasca, Mos Nicolae este infatisat pe un cal alb, simbol al purititatii si al taramurilor pline cu zapada. Are de asemenea o bogata barba, alba ca zapada. Conform unei vechi credinte populare, cand mos Nicoale isi scutura barba, in ziua sa-pe 6 decembrie, peste pamant curg fulgi de nea din cer, asternandu-se zapada. In popor, se spune ca “a intinerit mos Nicolae”. In conceptiile populare arhaice, rolul lui mos Nicolae este acela de a proteja lumea impotriva intunericului, a frigului si a raului, asigurandu-se ca soarele nu fuge spre alte taramuri. De asemenea, mos Nicolae este protectorul celor aflati in nevoie, al vaduvelor, al celor plecati in razboi, al celor fara parinti, al fetelor care vor sa se marite. Mos Nicolae este si patron peste ape, avand harul de a salva de la inec pe cei in necaz daca este invocat in gand, cu credinta.

Pret de o secunda, se deschid cerurile si pentru noi, muritorii, se spune ca mos Nicolae poate fi vazut stand de-a dreapta lui Dumnezeu…

 

Este cunoscuta insa dragostea imensa a lui Mos Nicolae pentru cei mici si faptele bune pe care le-a savarsit de dragul acestora, dar si corectitudinea si spiritul de dreptate care il caracterizau pe Sfantul Nicolae. Mos Nicolae este un protector al familiei, indeplinind in acelasi timp un rol educativ si moralizator pentru cei mici, recompensand si pedepsind, dupa cum este cazul. Se stie ca in fiecare noapte de 5 spre 6 decembrie, mos Nicolae se strecoara in fiecare casa si, pe nestiute, lasa cadouri in ghetute pentru cei mici. Mos Nicolae apreciaza in mod deosebit copiii cuminti si faptele bune, dar si ghetutele curate, lustruite, semn ca ii astepti venirea… Si este suficient sa se uite putin pe geamuri ca sa-si dea seama daca un copil a fost cuminte sau nu…. Povestea lui Mos Nicolae in traditii si credinte romanesti

 

Incaltarile copiilor ascultatori sunt umplute ochi de mos Nicolae cu jucarioare, dulciuri, fructe delicioase, carti si creioane de colorat, de lucrusoare pe care si le-a dorit copilul respectiv. Desi grabit sa alerge la copiii din lumea intreaga, Mos Nicolae are timp sa plece urechea la dorintele fiecarui copil in parte… In schimb, copiii neascultatori si rautaciosi primesc in dar de la mos Nicolae o nuielusa… Daca mos Craciun mai poate fi surprins impartind cadouri, despre mos Nicolae (sau “san Nicoara” cum i se spune in tinuturile transilvanene) se crede ca nu se arata niciodata.

 

Ca si de ziua sfantului Andrei, si in ziua Sfantului Nicoale se aduc in casa crengute de pomi fructiferi, pastrandu-se in apa pana la Anul Nou. Daca vor inflori pana atunci, inseamna ca anul care va veni va fi unul bogat, plin de roade si de multumire.

 

Prin urmare, daca vrei sa il impresionezi pe mos Nicolae si sa dovedesti ca ii meriti vizita, lustruieste-ti frumos ghetutele in seara de 5 decembrie si asaza-le frumos la locul lor. Asteapta venirea mosului! Se spune ca mos Nicoale vine in parte la fiecare dintre cei care cred in el… Si se mai spune ca poti deveni la randul tau un mos Nicolae pentru cei care au nevoie de ceva in care sa creada…

sursa informaţiilor: garbo.ro

Ortodoxie pentru copii: Rugaciune catre Sf.Nicolae:

Reclame

Totusi iubirea peste blestem – suflete pereche…

Totusi iubirea peste blestem – suflete pereche…

Dor de Mine … Tine/Mine…

Îmi râde o lacrimă mugur ,
şi-n juru-mi e doină şi frig,
şi plânge râsu-mi a purpur,
mă simt prea departe, mă strig …
Îmi cresc bobi de aripi din jale,
şi vreau să mă zbor înspre mine,
şi chipu-mi l-azvârl lor, la fiare,
mă vreau înapoi, pentru mâine …
Îmi cânt ruga-mi vie spre Ceruri,
şi murmur descântece trace,
şi sper să apuc şi-alte vremuri,
ca Eu-mi pe Mine să-mbrace …
( Sibilla )

* Sufletele pereche pot exista sub o forma sau alta in viata noastra, isi pot face aparitia pentru un scurt timp sau un timp indelungat in viata noastra, pot sa plece la fel de repede si neasteptat cum au venit, iti pot arata un drum, te pot salva de un pericol. Comunicarea cu ele se realizeaza cu usurinta, firesc, ca si cum v-ati cunoaste dintotdeauna, ca si cum ati impartasit lucruri si experiente comune intr-o alta viata, ca si cum era menit sa va intalniti si sa interactionati. Nivelul de intelegere, de perceptie, de comunicare cu sufletul pereche transcede latura fizica, sexuala, transcede ratiunea si legile atractiei. Comunicarea cu sufletele pereche are loc la un nivel mai intim, mai profund, mai spiritual, iar energia pozitiva pe care o simti venind dinspre ele este covarsitoare. Sufletul pereche nu impovareaza, nu provoaca durere, nu te face sa suferi, ci iti poate arata subtil o lectia a destinului pe care o ai de invatat. *

sursa : aici

Suflete pereche… :

* Intalnirea cu sufletul pereche e un eveniment unic in viata. Unii nici nu au acest noroc! Uneori regasirea sufletului pereche e dureroasa: poti simti dureri fizice daca nu esti cu el, dorul poate fi imens, a nu fi cu el poate fi o povara greu de suportat, depui un efort supraomenesc stiindu-l departe. De regula, intalnirea cu sufletul pereche are un rol decisiv, major, capital in destin: ne schimba viata, viziunea asupra vietii, parerea despre noi insine, modul de a intelege destinul, sau rolul lui este unul cat se poate de concret: ne ajuta sa depasim o mare proba, a venit sa ne arate o cale, sa ne dea un sfat, sa ne atraga atentia asupra unui pericol, sa ne ocroteasca intr-un moment-cheie, sa ne deschida calea spre fericire sau implinire…

Nu e obligatoriu ca sufletul pereche, o data intalnit, sa si ramana pentru toata viata alaturi de noi… Intalnirile karmice cu sufletul-pereche pot dura de la cateva ore pana la cativa ani, dar, din pacate, extrem de rar toata viata. Important este ca ni se ofera marea sansa de a invata o lectie de destin extrem de importanta datorita sau prin intermediul lui. ( … ) *

sursa : aici

HOLOGRAF – Suflet pereche…

In povestea Chineza a lui P`an-Ku, aflam despre separarea principiilor Ying si Yang.Mitul egiptean Atum, unde zeul aerului Shu ii separa pe Geb si pe Nut din imbratisarea amoroasa coincide cu Povestea Sumeriana a creatiei zeului An si a zeitei Ki. Povestea Akaddiana a lui Marduck si a taierii in doua parti a zeitei Tiamat din care s-a creat Lumea, pvestea Noua Zeelandeza a createiei Maori si a separarii lui Rangi si a lui Pappa,mitul german al lui Iymir ,creatia vedica in imnul “Purusasukta” despre uriasul primordial Purusa(Omul) fiind reprezentat ca totalitate cosmic,dar si ca fiinta androgina,sunt doar cateva dintre povestile care incorporeaza miturile creatiei. Aristophanes in “Banchetul” lui Platon povesteste cum oamenii initial au fost creati cu patru maini,patru picioare ,un singur cap dar cu doua fete,iar Zeus,temandu-se de forta lor,i-a despartit in jumatate,condamnandu-i pe vecie sa se caute reciproc.
“Sfoara rosie a sortii”este un mit Asiatic(in China si in Japonia)conform caruia zeii leaga o astfel de ata rosie,dar invisibila,de gleznele unui barbat si a unei femei,meniti sa fie impreuna.
O veche legenda evreiasca spune ca sufletele perfecte sunt create in rai iar pe pamant sunt despartite.Daca ele se vor intalni,nimic nu le va mai desparti,de unde si expresia ‘match made in heaven’. *

sursa : aici

Ce simplu mi-ai fi, dacă nu te-aş ubi

Altceva nu-i nimic
Şi mereu mă complic
Şi ce simplu mi-ar fi,
Dacă nu te-aş iubi.

Dacă m-aş lua după pretexte,
dacă-aş trage unde e uşor,
nici nu trebuia s-aud de tine
şi-mi era mai de folos să mor.

M-am băgat de bună voie slugă,
dragostei morale ce ţi-o port,
dar pricep că mi-ar fi fost rentabil
să privesc destinul ca pe-un sport.

Nu-i o simplă încăpăţânare,
pentru un ambiţios pariu,
dar aleg o cale complicată,
tocmai din motivul că sunt viu.

Eu detest relaţia burgheză,
decorată circumstanţial,
mă închin la legile naturii
şi salut iubirea, ca scandal.

Mama ei de viaţă prefacută,
tatăl ei de soartă la mezat,
te iubesc în felul unui trăznet,
te prefer aşa cum s-a-ntâmplat.

Greu îmi e şi greu îţi e şi ţie
cu acest fel de a trăi al meu,
totuşi, vreau să ştii că, din pacate,
dragostea e o dificultate,
fără care-ar fi cu mult mai greu…

Totusi iubirea peste blestem

Obsesia mea despre tine
Renaste, in mine, acum
Si iarasi e rau si e bine
Si toate se afla pe drum.

O clasica dragoste veche,
Transcrisa in versuri, candva,
Acum isi gaseste pereche
Si replica este a ta.

Poemele mele supreme,
Traite-ntre bine si rau,
Acum, s-au intors ca probleme,
Le-as trece pe numele tau.

Mereu, intre viata si moarte,
Mi-a fost si mi-e dat sa ma zbat,
Iar astazi, cand esti prea departe,
Abia te mai strig sugrumat.

Si nu mai dau lumii de stire
Ideea de care ma tam,
Ca nu mai exista iubire,
Asa cum exista blestem.

N-am cum sa accept ca, din toate,
Ramane doar zborul tarat
Si faptul ca nu se mai poate
Iubi decat rau si urat.

Vin versuri stravechi sa-mi inspire
Poemul cel nou ce il chem
Si totusi exista iubire,
In veci, peste orice blestem…

( Adrian Paunescu )

Sa ne uitam in visarea mirarilor, tumultul nelinistilor si sa pasim uitandu-ne spre inainte, fara a raspunde chemarilor demult ingalbenite in biblioteca sufletului…sa dam o sansa sufletului sa zboare, sa caute, sa gaseasca, sa se implineasca. – Sibilla

Elegie…
sunt scoica florilor de colţ,
ascund în miezu-mi viu, lumină…
cândva, eu fi-voi ce mă porţi,
în lacrima-ţi de zâmbet plină…
Sibilla

Lacrima-ţi zâmbet, m-a găsit, cumva m-a găsit şi clipele-de atunci mi-au rămas aripi…

balada aripei. cealaltă…

balada aripei. cealaltă…

Vasile Mardare – romanţă de toamnă…

balada aripei. cealaltă…

ţi-am şoptit zeci frunze, poate

din balada unui munte…

răsfirate, legănate, toate

nu deajuns să-nfrunte

doru-ţi chihlimbar…

ţi-am doinit surâsu-n palme,

linişte cuminte, rouă

negurile-mi să le sfarme

şi să nu mă rupă-n două…

n-am avut habar,

că-mi veneai în cale toamna

cum a zeilor licoare..

să-mi aduci napoi năframa

ce-am lăsat-o la picioare

Sfinxului de la Hotar…


Sibilla

* Am învăţat să iubesc ca să fiu iubit… *

* Am învăţat să iubesc ca să fiu iubit… *

Mărturisire …

Dintotdeauna, * răfuielile * mele cu Eminescu, Nichita, Militaru, Minulescu, Gyr, Paler… au rămas nefinalizate… s-a fost lăsat loc de , mereu mai spus ceva…

Fărâme de suflet a Cuvintelor tresărite deasupra de năframa tăcerii umezită-n lacrimi şi roua florilor de stâncă şi-au făcut cale spre tâmplele-mi cernite nainte de vreme şi mângâierea şoaptelor lor a blândă Lumină a fulgerat cum zâmbetul dimineţii…

* Sunt trist … * spune Paler… sunt trist… Nu de puţine ori am stabilit cu mine de vorbă poposind pe tărâmuri numai de Paler poate ştiute, că : tristeţea tristeţiilor atât de profund intuită, localizată pe harta sufletelor de Paler, cuprinde îmbrăţişarea tuturor tristeţilor noastre nerostite surâse a speranţe cum lacrima cireşelor  a ploi binecuvântate, a multe, multe… Paler, s-a priceput întotdeauna să le dea glas, să le împărtăşească într-u învăţare, pilde, invitaţie la meditaţie, şi, poate acea Iubire mai presus de cuvinte, de-aici simplitatea totuşi atât de bogată-n trăiri a spuselor sale… ca pentru a fi înţelese, deprinse de oricine-şi deschide suflet, inimă şi lasă să pătrundă Răsăritul  unui nou început, cândva…

Vă amintiţi ? * Avem timp pentru toate…. *….

( Sibilla )

eugenfurdui.freehostia.com/peisaje/peisaje.htm

Am învăţat să iubesc, ca să fiu iubit. – Octavian Paler

Nu dispreţui lucrurile mici; o lumânare poate face oricând ceea ce nu poate face soarele niciodată: să lumineze în întuneric. – Octavian Paler

Elegie

„Mai bine sa umplem cu flori

toate craterele vulcanilor,

sa uitam mortii neingropati

si vantul sa cante singur

ce mai e de gasit prin cenusa,

mai bine sa ne ducem departe de ranile noastre,

sa nu regretam nimic si sa cultivam trandafiri,

mai bine sa fixam sarbatorile

in zile fara memorie,

mai bine sa ducem ucigasilor crini

si sa-i declaram inocenti,

mai bine sa convingem fantomele

sa ne lase in pace,

sa ne ducem departe de ranile lor

si cat mai discret,

sa nu deranjam cu tristetile noastre pe nimeni,

inainte de a spune ca toate acestea-s firesti.”

– Octavian Paler –

eugenfurdui.freehostia.com/peisaje/peisaje.htm

În 2 iulie 1936, în localitatea Lisa , judeţul Făgăraş ( Braşov ), se năştea Octavian Paler…

Octavian Paler : scriitor, jurnalist, editorialist şi om politic român.

Activitate:
Scriitor si jurnalist roman. A fost licentiat in Filosofie si Drept. A fost redactor, sef de sectie, corespondent special, redactor-sef adjunct la Radio-TV, corespondent Agerpres la Roma, director general al TVR (1965-1970), redactor-sef al ziarului „Romania libera“ in perioada 1971-1983, iar dupa evenimentele din decembrie 1989, director onorific al aceluiasi cotidian. A debutat ca scriitor in 1958, cu volumul de versuri „Umbra cuvintelor“, continuind cu note de calatorie – „Drumuri prin memorie“, critica de arta – „Un muzeu in labirint“, eseuri – „Mitologii subiective“ si proza – „Viata ca o corida“. A fost membru al Uniunii Scriitorilor, precum si deputat in Marea Adunare Nationala.

Dupa 1989, a fost membru fondator al Grupului pentru Dialog Social si al Aliantei Civice. Cele mai importante carti ale sale sint ”Viata pe un peron”, „Scrisori imaginare”, „Apararea lui Galilei”, „Mitologii subiective”, „Caminante”, „Autoportret intr-o oglinda sparta”, „Un muzeu in labirint”, „Eul detestabil”, „Vremea intrebarilor“, „Rugati-va sa nu va creasca aripi”, „Don Quijote in est”, „Polemici cordiale”.

Definiţia strigătului

Ţi-aş spune ceva,
despre noi,
despre zăpada de-afară,
despre dragostea mea.
Ţi-aş spune ceva,
orice,
numai să nu crească iarba tăcerii între noi.
Ţi-aş spune ceva,
ce-ai ştiut,
sau ce ştiu,
dar a-nceput să crească iarba tăcerii între noi
şi s-au rătăcit sunetele din cuvântul târziu.

( Octavian Paler )

Nu mi-e frică de Dumnezeu, ci de absenţa lui Dumnezeu. – Octavian Paler

eugenfurdui.freehostia.com/peisaje/peisaje.htm

Poetul

anunţă cetăţii, pămîntului că ploaia există,
anunţă oamenilor că au datoria să spere. Un poet
în faţa unui cer ars, în faţa unui cîmp pîrjolit
şi care nu e în stare să cînte şi să creadă în ploi,
să ne aducă aminte că ploaia există, că ea va înflori
pămîntul bolnav,

aşadar un poet care nu e profet al speranţei,
un poet cu buzele arse care nu simte nevoia să cînte ploile
lumii

n-a înţeles că poezia e în primul rînd o formă a speranţei.
La ce bun poetul, în vreme de secetă?
Să cînte ploile tocmai atunci,
Cînd avem cea mai mare nevoie de ele, cînd ne lipsesc şi
ne dor,

cînd soarele arde şi mîinile miros a îndoială,
cînd arbori de nisip se risipesc la cea mai mică adiere,
cînd amintirile au gust de eroare şi speranţa e un cuvînt
dificil

şi cel care cîntă ploile riscă să fie dispreţuit şi lovit
chiar cu pietre, urmărit şi de zei şi de oameni
pentru nebunia şi curajul său care cîntă

ploile, care cîntă torentele cînd oamenii ridică braţele
rămîn răstigniţi în aer ca pe dealul Golgotei. Cine să anunţe
ploile

dacă nu poezia? Cine să aibă curajul să vadă pe cerul gol
nori de ploaie,

cine să-şi ia riscul de a profeţi dacă nu poezia,
cea care a stat cu grecii sub zidurile Troiei
şi cea care a coborît cu Dante în Infern?

Undeva spre limita disperării, eu am găsit totdeauna speranţa. – Octavian Paler
am învăţat să iubesc,
ca să fiu iubit…
iubesc să iubesc,
Lumină-n infinit…
Sibilla
Sursa informaţiilor : citapedia.ro

Castelul de Hazard

Castelul de Hazard

Cristian Buica – Castelul de Hazard:

Lucrurile pe care le-am dorit eu, nu le-am putut obţine niciodată cerându-le sau luptându-mă pentru ele. Cum poţi să lupţi pentru tandreţe? Sau pentru duioşie? Cel mult poţi să le aştepţi. – Octavian Paler

Să nu-mi iei…

să nu-mi iei nicicând,

licăr  zâmbetu-ţi gând,

să nu-mi iei curând,

rugul lacrimei frânt…

flori de rouă din  stâncă

dac-ar fi  să se curgă

de pe-a muntelui tâmplă

să-mi răsai mac în luncă…

Sibilla

Aşteptarea ne dă iluzia că facem ceva aşteptând, când, de fapt, nu facem altceva decât să murim suportabil, puţin câte puţin. – Octavian Paler

Doamne, cum ne-am despărţit cu toţii. Poate că şi prietenia şi iubirea nu merită, într-adevăr, să fie trăite, dacă nu sunt veşnice. O viaţă întreagă de frumuseţe, asta ar însemna ceva, într-adevăr. – Octavian Paler

Sibilla

Doina mea de dor…

Doina mea de dor – Tatiana Stepa:

Suntem două libertăţi. Dragostea noastră nu e umilinţă, e o mândrie. Nu vreau să te copleşesc, să-ţi limitez viaţa numai la mine. N-aş avea nicio bucurie să am alături de mine un prizonier. Nu-ţi cer decât dragostea ta. Aceea e a mea si numai a mea. N-o împart cu nimeni. Aşa cum nici tu nu vei împărţi cu nimeni dragostea mea. Dar dincolo de dragoste eşti liber a trăi cum vrei.   ( Ionel Teodoreanu )

ţi-am să-mi fac o doină…

doină ţie, eu..

şi-ai să-mi fii un zâmbet,

cum mi-ai fost mereu….

şi-am să-mi fac o doină,

doina doinelor…

şi-am să-ţi cânt surâsul,

ca să-mi fie zbor…

Semnele…

Semnele…

Vasile Mardare – Păpuşarii :

Semnele…

se-ndură munţii uneori,

plecându-şi fruntea, pentru noi

cerşesc iertare…

deasupră-ne, nouri mocnesc

şi săbii în Lumină cresc,

a ploaie, binefăcătoare…

Sibilla

* Poate că omul s-a obişnuit să i se poruncească. El îşi permite să fie surd la rugăminţi, dar devine atent când i se porunceşte. N-aţi văzut că şi Dumnezeu a folosit aceeaşi metodă? În loc să ne ilumineze, a descoperit că e mult mai comod să ne poruncească. În zece porunci a rezolvat totul. După aceea s-a putut retrage liniştit. Poruncile aveau să îmbrâncească pe cel ce trebuia îmbrâncit, să ucidă pe cel ce trebuia ucis, pentru ca lumea să vadă că nu e de glumit cu împărăţia cerurilor şi că, la nevoie, păcătoşii vor fi mânaţi cu biciul spre mântuire. *   ( Octavian Paler )

* Am priceput că există atâta nedreptate pe lumea asta, încât cineva însetat de dreptate va avea totdeauna ceva de făcut. Niciodată nu va ajunge la capătul pasiunii sale. Niciodată nu-şi va epuiza şansele. Va eşua, dar o va putea lua de la capăt, chiar dacă nu va lăsa în urma lui nicio dâră de dreptate, ci numai una de sânge. *   ( Octavian Paler )

* Măsurarea vieţii omului nu este în funcţie de timp, ci de buna ei folosire. Doar o viaţă trăită pentru alţii este o viaţă care merită trăită. *  ( Octavian Paler )

* Omul e mai măreţ cu cât încearcă mai încăpăţânat imposibilul. *  ( Octavian Paler )

* Sfinxul e nemuritor, nu moare, ci reîncepe continuu. *   ( Octavian Paler )

Sibilla

citate preluate de pe http://www.citapedia.ro