* El Greco * – pictorul lui Dumnezeu…

sursa : aici

„El Greco”, un artist desavarsit care nu a facut niciodata compromisuri in viata si care a luptat in mod activ impotriva ignorantei, a prejudecatilor si a barbarismului.

Numele lui adevarat este Domenikos Theotokopoulos. Detaliile din viata sa din tinerete sunt sumare, dar probabil el a invatat sa picteze in orasul sau natal. Desi nici o lucrare din primii sai ani nu a supravietuit, probabil ca au fost pictate in stilul Bizantin popular in Creta la acea vreme. Era un om al carui gust pentru literatura clasica si contemporana parea dezvoltat in tinerete.

sursa : aici

 

sursa:aici

El Greco :

El Greco pictor spaniol de origine greaca,(nascut în insula Creta, în 1541 ). Picturile sale, pe teme religioase, au o forta de expresie nebanuita.

A cautat forme noi de expresie pentru a putea reda profunzimea scenelor pictate-din viata lui Iisus- de aceea picturile sale au avut un caracter de originalitate. Prin aceasta, a depasit conceptile si puterea de întelegere a multora dintre contemporanii sai. Pretul pe care l-a platit pentru originalitate a fost uitarea, care a durat pâna în secolul al XIX-lea, când arta sa a fost înteleasa si a devenit o sursa de inspiratie pentru pictorii moderni..

sursa : aici

sursa : aici

* Creatia lui El Greco devine si punctul de referinta al avangardei expresioniste germane. Secolul al XX-lea îl repune în drepturi ca pe cel mai mare pictor mistic al tuturor timpurilor. Picturile lui El Greco vor constitui sursa de inspiratie pentru Millet, Manet, sau Delacroix. Picasso va nutri o adevarata fascinatie fata de opera maestrului cretan, fapt oglindit în multe dintre tablourile sale.*

sursa: aici

Domenikos Theotokopoulos El Greco (1 octombrie 1541 – 7 aprilie 1614), pictor spaniol, de origine greaca, adept al manierismului si elev al lui Titian. Unul dintre cei mai importanti maestri ai artei spaniole, cu uin stil personal dramtic si marcat de accente proto-expresioniste, privite cu uimire si chair teama de contemporani, dar redescoperite cu entuziams la inceputul secolului XX. A fost de asemenea arhitect si sculptor.

 

Considerat astazi unul dintre marii maestri ai istoriei artei, s-a nascut in Candia (astazi Iraklion), capitala Cretei, aflata pe atunci sub stapanire venetiana. Artistul a fost mereu mandru de originea sa elena, adoptand ca pseudonim numele de „El Greco” (Grecul). In unele semnaturi apare particula „Kres”, insemnand „Cretanul”. Initial s-a pregatit ca pictor de icoane intr-oi manastire.

 

Primele sale creatii demonstreaza influenta acestei pregatiri, inainte ca artistul sa descopere arta Renasterii venetiene, care ii va largi semnificativ orizontulk stilistic si tematic. Pleaca la Venetia, unde ramane pana in 1568, apoi pleaca la Roma, unde va ramane pana in 1577. Acolo a reusit sa fie accept in cercul apropiatilor influentului Cardinal Alessandro Farnese, iar in 1572 este primit ca miniaturist la Academia Sf Luca.

 

Pentru a-si atrage sprijinul regal, in 1577 artistul se muta definitiv in Spania, iar in 1579 termina ambitioasa lucrare El Espolio pentru sacristia catedralei din Toledo. Una dintre capodoperele lui El Greco, este o imbinare a stilului sau cu intensitatea emotionala a Contra-Reformei. Chiar daca lucrarile sale sunt in principal compozitii religioase, El Greco a fost si un talentat portretist. Cum a nu reusit sa obtina un angajament permanent la Curtea lui Filip II la Madrid, avea sa lucreze pentru tot restul vietii la Toledo, unde a si murit.

sursa: aici

 

sursa:aici

„El Greco este o chemare, El Greco este o rugăciune, El Greco este un strigăt, El Greco este privirea unui deținut îndreptată spre o fereastră îndepărtată, El Greco este un pescuitor de perle”. (Jean Cocteau, 1943)

Arta lui El Greco aduce o noua viziune în pictura pentru ca el încalca legile perspectivei pe care maiestri Renasterii le respectau. El alungeste figurile, ajungând la o alterare a formelor organice. Principalele mijloace de expresie sunt lumina si culoarea. Lumina lui El Greco din tablouri vibreaza cu constructia compozitiei; iar petele de culoare sunt stridente, aprinse agitate. Lumina din tablourile cu tematica biblica este una mistica învaluind elementele terestre si ceresti într-un decor fantastic.
O cercetare a listei cu pânzele lui El Greco scoate la iveala constatarea ca toate sunt ulei pe pânza si ca majoritatea au fost achizitionate de vestite muzee. Foarte putine se afla în colectii particulare. Aproape în toate orasele mari europene pot fi vazute picturile; la Madrid si Paris, la Budapesta si Oslo, la Toledo si Lugano, la Petersburg si Neapole, la Munchen si Barcelona. Nici una la Fodele!? Dar unele au trecut oceanul la Clevland si New-York.
Muzeul de arta din Bucuresti are în pastrare trei dintre lucrarile lui El Greco: “Martiriul Sfantului Mauriciu”, “Logodna Fecioarei”, “Adoratia Pastorilor”.
El Greco a fost omul care avea constiinta propriei sale valori. În pledoaria sustinuta la procesul legat de achitarea tabloului ”Mortea contelui d’Orgaz” cu o viziune aproape profetica a declarat ca “pe cât e de adevarat ca suma de plata e inferioara sublimei mele opere, pe atât este si ca numele meu va trece în posteritate, care-mi va rasplati lucrarea si-l va preamari pe autorul ei ca pe unul dintre cele mai mari genii ale picturii spaniole”.

DESPINA STANCIU

sursa : aici

sursa: aici

„El Greco este cel mai autentic dintre pictorii spanioli, a insuflat personajelor sale tristețe exact în același moment când Cervantes a dat naștere veșnic actualului <<Cavaler al tristei figuri>>”. (Manuel Cossio, 1908

)

sursa : aici

Creatia sa unica avea sa fie ignorata si uitata pentru mai bine de 300 de ani. Redescoperirea sa de catre artistii avangardisti ai secolului XX a starnit o adevarata senzatie in lumea artistica, iar astazi tablourile sale sunt avid cautate de colectionari si dealeri.

sursa : aici

El Greco traduce fidel din natura si geniul spaniol ceea ce vibreaza la unison cu singularul sau temperament – violenta, gravitatea, exaltarea, tristetea, misticismul, intimitatea – si izbuneste sa ofere o opera originala, eterna, gasind un drum pe care-l poate denumi al sau.

Sacrul, prin creatia sa, ajunge la expresie maxima, inegalabila!

sursa: aici

El Greco, forma y espíritu…

S-a încercat în mod naiv să se interpreteze originalitatea picturilor lui El Greco, cu persoane având figuri alungite, ca fiind o consecinţă a astigmatismului de care suferea. Mulţi au văzut în el un vizionar dezechilibrat. Chiar şi astăzi, El Greco continuă să surprindă.
Preţul pe care l-a plătit pentru originalitatea sa a fost uitarea, care va dura până în secolul al XIX-lea. El Greco a avut câţiva ucenici, însă nici unul demn de a-i continua arta. Numai Velázquez, care nu şi-a ascuns niciodată admiraţia faţă de pictura lui El Greco, poate fi considerat un continuator al artei sale. Respins de clasicismul secolului al XVIII-lea, El Greco va fi mai târziu recunoscut drept unul din cei mai mari creatori.
Cateva dintre operele sale sunt „El Espolio”(1577-1579), „Sfanta Treime”(1577-1579) – considerate capodopere -, „Alungarea zarafilor din templu”(1570), „Martiriul Sfantului Mauriciu”(1580), „Inchinarea pastorilor”(1596-1600), „Logodna Mariei”(1612-1614).

sursa : aici

„Pictura este nepoata naturii. Este relationata cu Dumnezeu”- Rembrandt van Rijn