de dor…

Tatiana Stepa – Poem cu umeri goi

de dor…

sunt toamne care dor şi dor de noi,

ne vrem poemele cu umeri goi-napoi…

şi ne şoptim îngenunchiaţi în noapte, doi

copaci făr de pădure, peste… ploi…

Sibilla

sursa imaginii : aici

tristeţi…

Of, Doamne… toamnele cum ne mai dor…

surâdem mai amar şi rar şi… mor…

poeţii…

se depărtează palmele, se frâng

dureri de zidul nepăsării, plâng…

profeţii…

ce noapte  ne-a sorbit tot mustul

de  nu mai ştim nici izul, gustul

dimineţii…

Sibilla

Amintirile nu ne mai pot omorî; cel mult pot face o rană să doară şi să sângereze din nou. – Octavian Paler

за душу…

imagine preluată: http://apasifoc.files.wordpress.com

за душу…

* Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit aşa de mult să plângă şi n-au putut. *  ( Lucian Blaga )

Marina Tomasevic – ZA DUSU MIX No 1.

A tresărit aripa unui gând firav… se-mpiedicase de sărutul lacrimei necurse… S-a fost odată un surâs bolnav… acum, e  zâmbet , amintiri… sunt duse…   ori poate dorm, la umbra vreunei vorbe cândva spuse… rămân Cuvinte, martori lacrimelor nepătrunse… ( Sibilla )