Uz Moravu vetar duva…

Uz Moravu vetar duva…

U Srbiji varos velika 
kroz nju tece reka Morava 
kraj nje smo se, duso, sreli mi 
sreli smo se i zavoleli…

Ref.
Uz Moravu vetar duva
stari ribar tajnu cuva
niko za nas ne mora da zna
ruke mi ka tebi lete
svi jos misle da si dete
al’ na jesen zenicu te ja…

U kafani guzva velika 
a orkestar nasu pesmu zna 
kad zasvira, prozor otvoris
lagano da majku ne budis…

Ref.

*******

Covek zna samo za dubinu i gorcinu nesrece koju je sam doziveo,kao i za tezinu bolesti koju je sam preboleo,ali niko ne zna za nesrece i bolesti koje drugi podnose.Jovan Ducic

‎”Najveca ljudska greska je, pokusati izbaciti iz glave, ono sto ti je u srcu.”

Ljubav je jedina igra koja se igra udvoje u kojoj oboje pobeđuju. ^^ (Eva Gabor)

Reclame

Doi copaci…

Doi copaci…

* … doi copaci prin sărutul de scrum, aplecându-se unul spre altul… ( … )…  fără braţe, cu ochii pustii, n-am să am ce întinde spre tine… *

Necunoscând dezamăgirea, nu vei fi învăţat să nu amăgeşti şi dezamăgeşti la rându-ţi, să rămâi om…  Din toate să culegem tâlc, scuturându-ne de regrete, n-au niciun rost.  Avem dreptul la speranţă , la cunoaştere, la mereu noi şi noi orizonturi, aşa încât, dezamăgirea şi-o fi având şi ea rostul ei. Iară de vom deprinde a surâde peste dezamăgiri, se cheamă că am început să… creştem…

doi copaci…

doi copaci se zâmbesc peste nori,

într-o lume de nimeni văzută…

împletindu-şi sărutul de flori,

fără teamă de lumea ce-i uită…

……………………………………………

primăveri risipite cândva,

tresărind peste urme de ciute,

regăsindu-se, n-or suspina,

vor călca peste umbrele slute….

……………………………………………

copaci cu aripi, păduri le iartă,

clipindu-şi ramuri pe frunţi de piatră,

muguri de vânt le şoptesc taine multe,

departe-s toate şi cin să le-asculte…

……………………………………………..

suflete-aidoma cu aripi ce le plouă,

târziu regăsite sub corola de rouă,

devreme umbrite de nătângi făr de vină,

împletindu-şi sărutul, legământ de lumină…

( Sibilla )

* Fiecare are dreptul la dezamăgire. *  ( Octavian Paler )

http://fineart.brasov.tripod.com/claudia/C-1.jpg

răni şi surâs…

o rană…

aceasta-mi eşti, acum, o rană,

n-am ştiut  să te citesc în taină..

eu, ţie, numai pană-n vânt,

şi, poate, cândva un cuvânt..

descânt…

de frig şi ploaie şi pământ

de-a fost odată legământ…

sunt lacrimă şi doar atât

şi-mi dor mirările; surâd…

Sibilla

* Orice dezamăgire ne dă ocazia unei noi promisiuni. *  ( B A Fajimi )

peste tăceri…

o rimă de s-a frânt, eu însă, cresc..

şi dacă-ţi spun că încă te iubesc,

rămână-ţi un surâs, senin, ceresc…

să râzi apoi,  îmi lasă mie umbre, nori,

te du, le voi păstra cum nimeni, flori…

peste tăceri, deasupra de cuvinte, zări..

Sibilla

* … şi dacă nouri deşi se duc, de iese-n luciu luna, e ca aminte să-ţi aduci, de mine-ntotdeauna… *… căci, * A iubi, înseamnă, poate, a lumina partea cea mai frumoasă din noi ! * ( Octavian Paler ) …

Nu-mă-uita, nu-mă-uita…

http://oanaboncu.files.wordpress.com/

Nu-mă-uita, nu-mă-uita…

Tot restul lumii de-ar uita ce va fi fost să fie ,… de n-a fost, rămânem noi, noi doi şi-o elegie şi floare de nu-mă-uita şi… trebuie că toate care-s tresărite nouă, au un rost….   ( Sibilla )

nu-mă-uita, nu-mă-uita…

se cântă-n noapte  şoapte,

ne tresărim a miez de stea,

iubirea gânduri să le poarte…

nu-mă-uita, nu-mă-uita…

Marina Voica -Floare de nu ma uita:

Legenda florii de nu-mă-uita:

Mulţumit de frumuseţile împrăştiate pe pământ, de mâna sa puternică şi creatoare, Dumnezeu se plimba uitându-se la toate, cu o înduioşare părintească. Toate mulţumite, se plecau înaintea Domnului şi ziceau: “Doamne, cu toate ne-ai înzestrat. Dă-ne şi nouă nume, precum ai dat primului om şi soţiei sale.” Iar Dumnezeu le zise: “Fie după cum cereţi, şi pe rând fiecare primi numele ce Creatorul îi dete şi toate vesele, se chemau între ele şi-şi răspundeau, iar Dumnezeu îşi urmă înainte plimbarea.

În mijlocul acestor cugete, Dumnezeu se opri, auzind un glas de durere şi plângere, ridicându-se spre el: “Cine plânge? Cine este nedreptăţit în mijlocul dreptăţii şi iubirii?” şi plecându-şi Dumnezeu privirea, zări înaintea lui o mica şi neînsemnată floare albastră ce plângea cu o durere aşa de mare, încât Părintele-a-Toate simţi milă pentru această floare pierdută şi uitată printre toate. “De ce plângi? Spune, căci lacrimi nu voi decât in ochiul celor ce vor greşi şi mă vor uita.” “Doamne şi părinte, uitată am fost de tine. Toate au nume, numai eu singură n-am primit pe al meu.” “Ei bine, te vei numi Nu-mă-uita. Tu vei servi celor ce se vor iubi şi nu se vor uita.”

Şi floarea surâdea şi micul ochi albastru mulţumea şi se închina lui Dumnezeu, care plecă mai departe zicând: “Va veni un timp, când mâna omenească nici te va mai sădi, nici te va mai culege şi oamenii te vor călca în picioare, precum vor călca peste inimile lor, fără a-şi mai aduce aminte că ceea ce odată s-a iubit nu trebuie a se uita şi ura va ţine loc mare în viaţa omului şi mă vor uita şi pe mine, precum te-am uitat eu pe tine, căci omul va fi cel dintâi, care va aduce pe pământ ura, crima şi uitarea şi capăt la toate va fi moartea.”

( Legende Româneşti )

gradinamea.ro

Floarea de nu mă uita

( Myosotis )

Floarea de nu mă uita (Myosotis) este o plantă anuală sau perenă, ce aparţine familiei Boraginaceae. Este întâlnită din Noua Zeelandă, până în Europa, Asia şi America de Nord. Creşte atât în stare spontană, cât şi cultivată.

Frunzele sunt lungite sau lanceolate.

Florile au o culoare albastră intensă.

Fructele sunt păstăi, care conţin multe seminţe mici. În funcţie de specie, înfloresc din luna Mai până în Iulie.

Din punct de vedere etimologic, numele florii – Nu mă uita – vine din limba franceză – Ne m’oubliez mye – care e întâlnit pentru prima dată în anul 1532, însă, ca sens, numele vine din spaţiul german, unde, mulţi bărbaţi au ochii de culoare albastră, iar femeile purtau la piept aceste flori, ca mod de a-şi aminti de iubiţii lor. Asta e legenda numelui florii.

Sursa : http://www.roportal.ro/

Ceca Usce koncert -Ponudjen ko pocascen:

Sibilla

Marco şi Andrei…

Marco şi Andrei…

Marco şi Andrei… melancolici, romantici…

Povestea lui… * a fost odată * :

  • Si deziluziile isi au rostul lor in viata, doar ele te trezesc din vis…
  • E greu sa treci prin viata cu inima pustie, e greu sa suferi in tacere… nimeni sa nu stie…
  • Din pacate, stim sa apreciem dragostea, abia atunci cand o pierdem… Dar atunci e prea tarziu…
  • Daca dragoste nu e, atunci nimic nu e…
  • Peste multe lucruri se asterne uitarea. Dar nu peste dragostea adevarata.
  • Sa cer un semn, iubito, spre a nu te mai uita? Asa a spus Eminescu despre despartirea mea.

Marco şi Andrei, euforici, ca de Anul Nou…

Cadeeeee… cadeee copacu… :

1. Soarta unei glume depinde de urechea care o aude, nu de limba

care o spune.( William Shakespeare )

2. O vorba de duh aduce adesea o dezlegare mai buna si mai durabila

in lucruri decat asprimea. ( Horatiu )

3. Nimic nu uneste mai mult oamenii dacat rasul. ( L. N. Tolstoi )

4. Ma gandesc sa rad, ca sa nu fiu silit sa plang. ( Beaumarchais )

5. Rasul e ca soarele, alunga iarna de pe chipul oamenilor. ( Victor Hugo )

6. Daca un om rade din tot sufletul, inseamna ca e un om bun. ( F. M. Dostoievski )

7. O gluma este o fulgerare care ne face sa vedem ca suntem mai desavarsiti decat

un semen al nostru. ( Keats )

Sursa : http://maxime.go.ro/umor.html

Viaţa, aşa cum e, surprinsă de Marco şi Andrei…

Ridică sacu… :

Viata inseamna a transforma constant in lumina si in flacara tot ceea ce suntem si tot ce intalnim. ( Friedrich Nietzsche )

Murim cate putin in fiecare zi, trebuie sa ne obisnuim cu asta. ( Emile Zola )

Placere sau nimic… Sa ne bucuram astazi, nimeni nu stie ce-i maine. ( Palladas )

Sibilla

Laza Knezevic – eu n-am pe nimenea…

Laza Knezevic – eu n-am pe nimenea…

http://hultan.files.wordpress.com/2009/03/albastru.jpg

Inimă nebună – Laza Knezevic

Laza Knezevic – C-aşa-i viaţa…

Cu lăutarii după mine – Laza Knezevic

Petrica Moise si Laza Knezevic:

Tijana draga mea…

Laza Knezevic – Au dodă nană, mândră bănăţană… :

Laza Knezevic – Când merg cu tata pă stradă…

Eu n-am pe nimenea ( ja nemam drugi dom )…

eu n-am pe nimenea,

doar pe tine soarta mea,

fără tine n-aş putea

aşa-mi spune inima…

cine, mâna o să-ţi dea

dacă viaţa o fi şi mai grea

cine, când va fi mai greu,

oare cine de n-am să fiu eu…

eu ştiu că viaţa mea

e cu tine alăturea

Dumnezeu mi-a dat în dar

viaţa asta de hoinar…

cine, mâna o să-ţi dea

dacă viaţa va fi şi mai grea

cine, mâna o să-ţi dea

dacă vei pleca din viaţa mea

oare cine, de n-am să fiu eu…

Eh…. ale cinereţii… Frumoase vremuri… Muzika srpska, Laza Knezevic…

Sibilla

Unirea Principatelor Române 24 ianuarie 1859

Unirea Principatelor Române 24 ianuarie 1859:

Unirea Mica a fost infaptuita in 24 ianuarie 1859 cand Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor in ambele Principate Româneşti:Moldova si Ţara Românească.

Acest eveniment de o deosebita importanta pentru istoria noastra s-a petrecut la data de 24 ianuarie 1859. Romanii afirmasera de foarte multe ori ca doreau sa se uneasca intr-un singur stat, lucru precizat si in Rezolutiile Adunarilor ad-hoc din octombrie 1857. Conventia de la Paris din 7/19 august 1858, adoptata de marile puteri garante cu scopul stabilirii organizarii Principatelor, nu excludea, dar nici nu incuraja problema unirii depline a tarii Romanesti si Moldovei. In aceste conditii, romanii au profitat de situatia creata si au actionat, pas cu pas, in vederea unirii depline a Principatelor. Inceputul trebuia facut prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor si in tara Romaneasca, dupa ce acesta fusese ales in aceasta functie in Moldova, la data de 5 ianuarie 1859. Dar lucrarile Adunarii elective a tarii Romanesti se desfasurau intr-o atmosfera tensionata. Conservatorii ii aveau drept candidati la tron pe Gheorghe Bibescu si pe Barbu Stirbei, in timp ce unionistii inca nu-si desemnasera candidatul. Liberalii radicali au actionat pentru ca unionistii sa-l sustina pe Cuza in cursa pentru alegerea domnitorului tarii Romanesti, convinsi fiind ca dubla alegere a acestuia in fruntea Principatelor reprezenta primul pas catre constituirea statului national. Dezbateri furtunoase s-au desfasurat, in 22 si 23 ianuarie 1859, in Adunare, iar in noaptea de 23 spre 24 ianuarie 1859, Dimitrie Ghica a propus unionistilor alegerea lui Cuza. Lucrarile Adunarii elective, din data de 24 ianuarie 1859, s-au desfasurat in cladirea din dealul Mitropoliei, in conditiile in care in jur se gaseau mase mari de bucuresteni, adunati de liberalii radicali, care erau gata sa intervina prin forta, la nevoie, pentru a impune alegerea lui Cuza pe tronul tarii Romanesti. Deputatul unionist Vasile Boerescu a propus Adunarii elective candidatura lui Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Moldovei, la tronul tarii Romanesti. Aceasta a fost acceptata in unanimitate de cei prezenti, astfel ca nu a mai fost nevoie de interventia maselor populare in Adunare. Dubla alegere a lui Cuza ca domnitor, la 5 si la 24 ianuarie 1859, a reprezentat un pas important in lupta pentru constituirea statului national roman.

http://www.studentie.ro/…/1859_IANUARIE_UNIREA_PRINCIPATELOR_ROMANE

imagine preluată: http://girbsv.files.wordpress.com/

Pentru toţi cei “cu inima română”, această dată reprezintă prima etapă în consolidarea unităţii naţionale şi a naţiunii române.

Sibilla

Primiţi Colinda…

Primiţi Colinda…

imagine preluată : http://www.blogulcadourilor.com/

“Ce este o colinda?

Colinda este o urare cantata, cu caracter festiv, de prevedere si asigurare a viitorului, de comunicare si impacare cu sufletele mortilor, de invocare a unor reprezentari totemice. Se leaga de latinescul calendae care, in contact cu slava (koleda), a generat forma romaneasca – colinda. Aceste cantece-urare au loc mai ales in locuri de trecere: la poarta, la fereastra sau in pragul casei. Cand intra in casa, colindatorii incercuiesc masa cu daruri rituale, devenita in acele momente centrul lumii. Tema colindelor este de o mare diversitate. Exista colinde de gazda, profesionale (in special pacuraresti, ciobanesti), de june, de fata, de petit, familiale (doua surori, maica in cautarea fiului), cosmogonice, mito-religioase, satirice, de doliu si multe altele. Au un caracter razboinic si refrene precum „florile dalbe“, „ziurel de ziua“, „zorile dalbe“, „lerui alerui“, „hai lerui ler“. Executia colindei se face omofonic, in grup compact, antifonic sau heterofonic. Manifestarile din timpul colindatului sunt complexe: oamenii se mascheaza, danseaza, canta, toate acestea ne duc cu gandul la vechile serbari ale lumii antice. Trecerea colindatorilor pe ulitele satului constituie un parcurs magic, adevarat brau protector ce cuprinde intreaga comunitate, iar colindele, prin reactualizarea lor anuala, activeaza forta magica a cuvantului.

http://www.codrosu.ro/colinde-autentice-de-craciun-asteptand-craciunul-cu-grigore-lese/

imagine preluată: http://www.121.ro/images

Fie ca Miracolul Crăciunului să vă fie, tuturor, Lumină! Sărbători Binecuvântate!

imagine preluată: http://art-zone.ro/poze/mari/iarna.jpg

Craciunul este o sarbatoare Sfanta, care aduce in sufletele oamenilor lumina si bucurie.
Aceasta sarbatoare este anuntata, prin obiceiul drag copiiilor de a merge cu colinda, pentru a vesti Nasterea Mantuitorului.

Colindul este una din cele mai cunoscute datini de iarnă. Mai demult, cetele de colindători erau formate din copii care, după miezul nopţii de 24 spre 25 decembrie, umblau din casă în casă, aducând urări de sănătate, fericire şi noroc gospodarilor pe care îi colindau.
Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate la sărbători creştineşti, închinate Crăciunului şi Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului nostru. De-a lungul secolelor au devenit mai frumoase şi au căpătat o mare varietate pe întreg teritoriul ţării. Ele degajă atmosfera de sărbătoare şi buna dispoziţie cu care toţi românii întâmpină Sărbătoarea Naşterii Domnului şi Anul Nou.

Evocând momentul când, la naşterea lui Iisus, steaua care i-a călăuzit pe cei trei magi s-a ivit pe cer, copiii merg din casă în casă cântând colinde şi purtând cu ei o stea.

Astfel, vestea Naşterii Mântuitorului este răspândită în fiecare an de colindele care intră în fiecare casă prin intermediul colindătorilor. Aceştia sunt răsplătiţi de gazde cu fructe(mere, nuci), colaci, bomboane şi chiar bani.

Sursa : http://www.eat-online.net/romana/habits/christmas/romanian_christmas.htm

Colinde – Parintele Cristian Pomohaci – Unde-i neaua pana-n tinda:

Colinde STEFAN HRUSCA – „Deschide nana usile”:

Zorica Savu – Îngeri de Lumină :

Colindele Crăciunului… fărâmă de suflet, zâmbetul copilăriei, amintiri, împreună, familie, prieteni… Miracol !

imaginicraciun.blogspot.com

De sarbatoarea Nasterii Domnului sunt legate o multime de obiceiuri frumoase. La noi, in Romania, copiii merg in Ajun cu colindul, din casa in casa, si primesc, intr-o traistuta pe care o poarta cu ei special in acest scop, mere, nuci, covrigi, portocale si banuti. Cele mai cunoscute colinde sunt: „Cu Mos Ajunul”, „Florile dalbe”, „Steaua”, „Capra” si cate altele! Copiii care merg cu „Steaua” isi confectioneaza o stea mare din lemn, impodobita cu hartie colorata si cu crengute de brad sau vasc, in mijlocul careia se afla de obicei si o iconita ce o infatiseaza pe Maica Domnului cu Pruncul. Ea aminteste de steaua care s-a aratat celor trei magi de la Rasarit, care s-au luat dupa ea si au ajuns la Bethleem, tocmai la nasterea Mantuitorului in ieslea cea saraca.

Sibilla şi Leo vă urează tuturor: Crăciun în Lumină, Sărbători Binecuvântate !

Primiţi Colinda …

Sibilla&Leo