tăceri…

tăceri…

Parsifal Fantasia Richard Wagner

tăceri…

din ridurile nopţii,
desprinsu-s-au tăcute
vocalele durerii
şi temerile-mi slute…
dacă-mi doream ca-n doruri,
să mai păstrezi fărâme,
am înţeles, cu timpul,
că-s pietrele păgâne…
de-ai lepădat veşmîntul
uitării, deoparte,
poate că dimineaţa
se-ndur-a nu desparte…
de nicăieri venit-ai
spre pretutindeni pleci
a mine profeţit-ai
dar lacrimi, multe, reci…
când hodineşti pe drumu-ţi
şi-am să tresar, a tine..
voi zăvorî surâsu-ţi,
adânc înfipt în mine…

sibilla

N-am mai trimis scrisori, demult, tare demult… mi-e primăvara tristă , nu că m-aş fi temut…

le ştiu că-s necitite, în vânt le mai cuvîntă, arareori, în noapte, peniţa-mi, vezi, n-ascultă…

Pe cele ce cum roua le aşterneam pe coală, tu le râdeai şi poate, priveai odaia goală…

şi iar am scris şi …  ştii, nici că–mi păsa,  dacă vei râde hâd, nici că aş regreta… şi-am ostenit…

mi-am smuls tăcerile din zări şi uşa tâmplelor am zăvorât… n-am cui mai scrie… mi-e roua cuvintelor, păreri, o rană şi sufocă, dar… mă plouă, plouă cu mirări… am devenit cum iarba, călcată de tăceri…

…….

* Orice creaţie se naşte dintr-un plâns şi o tăcere. * ( Constantin Noica )

de departe…

de departe…


Mozart ‘s Greatest Violin Piece…

ştii…  dacă gândurile-n pumni le frâng,

de paşii de odinioară nu-i mai plâng,

se cheamă că mai dor viori şi încă…

nu-i nimeni să aline zvâcnetul din stâncă…

Vezi tu… îţi scriu din nou… N-am încetat s-o fac şi nici n-o fi vreodată. Mai dor viori şi încă zâmbetu-ţi mi-e daltă…

Sibilla

Singurătăţi…

Singurătăţi…

Marco si Andrey-Lup Singuratic…

 

Într-o moleculă de tăcere se poate cuibări un munte de singurătate.

Inima are taine pe care nici o raţiune nu le pătrunde . – Guy de Maupassant

Singurătate, cât eşti de suprapopulată! – Jerzy Lec

Poetul are nevoie de singurătate şi de iubire… – Liviu Rebreanu

sursa: Gelu Peculiar

Lup singuratic…

 

 

rămas-au multe taine de noi, nedesluşite..

şi întâmplări furate, poemelor trăite,

îmi promiseseşi multe, iubito şi… te-ai dus

nici n-am băgat de seamă cât timp de-atunci s-a curs..

la ce-mi surâde Luna, când noaptea-mi e mai noapte,

orbit de lacrimi sunt şi stelele-ţi deşarte…

 

…….

se plâns-au ploi, ninsori, prea multe anotimpuri,

tu, n-ai mai revenit, îmi bântui toate gânduri,

nu pot sau nici nu vreau să te alung din ele,

te-am regăsit în cântec şi paşi-ţi sunt refrene…

la ce te-ai mai întoarce, odată ce-ai plecat,

rămâi mai bine muza-mi, izvorul nesecat…

 

…….

iertate-ţi sunt tăceri, cuvinte nerostite..

păstra-v-oi numai licăr din zâmbetu-ţi cuminte,

ştii, îţi spuneam că lupii, mor singuri cu-a lor dor,

tu n-ai crezut şi iată, sunt ciute care dor…

să nu trădăm legenda, Sfinxul oricum veghează

tu-mi eşti o rană vie şi piatra-mi mereu trează…

să nu trădăm legenda, Sfinxul oricum veghează,

pe drumu-mi către moarte, rămâi unica rază…

( Sibilla )

sursa : Gelu Peculiar

Orice singurătate are momentele ei de orgoliu. – Octavian Paler

În singurătate e nevoie de o dragoste sporită pentru a supravieţui. – Octavian Paler

Cărţile se scriu în singurătate, însă împotriva ei. – Octavian Paler

 

autor: Sibilla

fotografie: Gelu Peculiar

Es si tu nexist ais pas …

Es si tu nexist ais pas…

* Orice iubire e datoare să se apropie cu reverenţă de sufletul spre care se îndreaptă. * – Nicolae Iorga

Nicio iubire n-are dreptul să refuze aripei cealalte surâsul zborului, dincolo de nimicurile lumeşti, ba dimpotrivă… să-i fie taina, să-i devină licăr, să-i întâmpine îmbrăţişarea fulgerului ce prevesteşte risipirea furtunilor, a curcubeu… – Sibilla

suflet.

tu, zâmbet…
licăr, taină, şi aripă,
mesteacăn-umăr,
nevăzut străjer,
tu, mâna care mă rădică…
mi-eşti deseori, toiag,
răspuns chemărilor ce-mi strigă…
( Sibilla )

Cu timpul, am deprins… sensuri… lacrima, lupta, suferinţa… s-a risipit un ultim văl şi-am înţeles…: puterea de-a rămâne în picioare, demn, le izvorăşte doar credinţa .  Credinţa în iubire ! ( Sibilla )

Andre Rieu Je t’aime


* Spune-mi pe cine iubesti sa sa-ti spun cine esti. *  – Proverb african


Published in: on 31 decembrie 2010 at 03:36  Comments (1)  
Tags:

Rătăcesc…

sursa imaginii : aici

Rătăcesc…

azi, rătăcesc printre lacrimi frânte-n flori  de gheaţă,

ieri, gândurile-mi viscoleau pe-a iernilor  povaţă…

o luptă fără de sfârşit e astă ciută de-i zic, viaţă,

mă urlă sângele-n zăpezi şi focul lor, mă-nalţă… nalţă…

Sibilla

de dor…

Tatiana Stepa – Poem cu umeri goi

de dor…

sunt toamne care dor şi dor de noi,

ne vrem poemele cu umeri goi-napoi…

şi ne şoptim îngenunchiaţi în noapte, doi

copaci făr de pădure, peste… ploi…

Sibilla

sursa imaginii : aici

tristeţi…

Of, Doamne… toamnele cum ne mai dor…

surâdem mai amar şi rar şi… mor…

poeţii…

se depărtează palmele, se frâng

dureri de zidul nepăsării, plâng…

profeţii…

ce noapte  ne-a sorbit tot mustul

de  nu mai ştim nici izul, gustul

dimineţii…

Sibilla

Amintirile nu ne mai pot omorî; cel mult pot face o rană să doară şi să sângereze din nou. – Octavian Paler

călcând uşor pe rugi…

călcând uşor pe rugi…

Tutti Frutti Band – Stvari lagane… :

* Noi suntem doar îngeri cu o singură aripă, nu putem zbura decât îmbrăţişaţi. * – Luciano DeCrescenzo

călcând uşor pe rugi…

îmbrăţişează-mi lacrimi în uitare

şi .. te du…

iar de te strig napoi, chiar de te doare

să spui * nu *…

sărută-mi amintirile a rouă crudă

apoi fugi…

ştiu c-ai să vii-napoi şi făr de ciudă

rămâne-v-ai… atunci…

Sibilla