” Viata e plina de fumusete. Observ-o. Observa albinele, copiii, fetele zambitoare. Miroase ploaia si simte vantul. Traieste-ti viata la intregul ei potential, si lupta pentru visele tale. ” – Ashlay Smith
” Este ceva frumos sau urât prin natura sa? Ceea ce place cuiva aceea-i frumos. ” – T Seminski
” Ideea de frumos se asociază numai cu Venus din Milo. Ideea de acasă se asociază cu chipul mamei. Ideea de vitalitate, de sănătate, de izbândă a vieţii şi de continuitate a speciei noastre este indisolubil legată de emblema feminităţii. ” – Nichita Stănescu
” Nu se învaţă dragostea de frumos. Frumuseţea este peste tot, trebuie să o percepem. ” – Alexis Carrel
” Singurele lucruri care contează cu adevărat la sfârşitul sejurului tău pe acest pământ, sunt: Cât de frumos ai iubit? Care a fost calitatea iubirii tale? ” – Richard Bach
” Ne-au învăţat să credem că tot ceea ce este frumos nu trebuie să fie folositor şi că tot ceea ce este folositor nu poate să fie frumos. Vreau să arăt că tot ceea ce este folositor poate să fie şi frumos. ” – Mahatma Gandhi
” Mi-ar fi plăcut să fiu bogat poate… ca să dau şi altora. Sunt altruist. Sunt iubitor de oameni. Când ştii că fără ei nu poţi trăi. Şi ăsta este cel mai frumos lucru. Să iubeşti… ” – Sebastian Papaiani
*******
Love & Understanding
Totuşi, zâmbet…
Uneori,
îmi doream să nu fie nevoie să spun, tu, să ştii şi să-mi stai
firişoare de rouă pe tâmple-mi şi hodină să-mi dai…
mi-e primăvara rană şi mă doare… îmi sângerează şoapte şi mă frânge poesia din culoare…
… mă doare primăvara… taina-i oare, ori numai zvâcnetul din muguri, templul ploilor de soare ?!…
îmi dor necurse lacrimi şi cuvinte nerostite… pe tâmpla de magnolii îmi aşez tristeţi şi… mă zâmbesc cuminte…
adorm. visez revolta ce se-nalţă-n mine… am dreptul să iubesc, tresar… să cred în tine… vezi, mai există licăre… de luare-aminte…
licăre – Sibilla
* Nu vreau să cred că suferinţele sanctifică şi că înfrângerile sunt necesare. De ce ar trebui să ne apropiem de adevăr numai plini de răni? De ce ar trebui să fim sfâşiaţi de un vultur ca să avem curaj? Oare fericirea nu e aptă să ne înveţe ceea ce ne învaţă suferinţa? Nu există un drum spre artă şi spre noi înşine care să nu treacă prin infern? Nu poate ajunge la cer cine n-a străbătut pământul şi iadul, scria Goethe. Dar îl putem cita liniştiţi? Trebuie să ne temem de fericire, dacă vrem să atingem înălţimile din noi? *
Octavian Paler – Scrisori imaginare
*******
* … şi de mă-nalţ în mine cântec de magnolie aripă,
e pentru că-ţi respir surâsul de migdal cu frică…
dar dacă m-aş zminti-n povestea lumei, o furnică,
ştiu că-mi eşti rouă şi acel * ceva * ce mă ridică… *
licăre… – Sibilla
Singurătatea, află de la mine, n-o umple lumea, ci o singură fiinţă. Una care te poate ridica sau nimici. – Paler
Să mă tem oare de dragoste mai mult decât de moarte?… – Octavian Paler
şi-am zâmbit… am zâmbit acum, când am descoperit că şi eu, eu sunt… :
Sunt dintre cei care au cerut tăcerii să strige şi durerii să spere. ( Paler )
Što mi jesen donjela to mi zima odnjela ruke što su grijale hladan kaput skrojile
Neka drugi ljubi te neka nebo tvoje je al su moji oblaci i u noći koraci
Nije zima što je zima več što tebe gubim ja nije zima što je zima ti si me zaledila…
Ninge frumos… cred, prea frumos ca să-mi adoarmă somnul… am încetat demult să te alung şi mă supun vârtejului albastru-ţi crud, îţi scriu din nou… tu, nu mă-ntrebi nicicând * de ce ? * şi nici n-aş ştii ce să-ţi răspund…
şi cum să mă prefac că nu-mi e iarnă…
şi gânduri, rânduri risipite-n taină,
să le opresc…
mi-e dor, * atât *…
mi-eşti lacrimă şi zâmbetu-ţi spre mine îl doresc…
precum un fulg nătâng adeseori plutesc
să fulger nopţii licăr dinspre mine, nicăieri… mi-e iarnă şi ce iarnă… pietrele-mpietresc… se zbate vuiet viu deasupra tuturor şi toate numai şoapta : * te iubesc.. * …
Îmi râde o lacrimă mugur , şi-n juru-mi e doină şi frig, şi plânge râsu-mi a purpur, mă simt prea departe, mă strig … Îmi cresc bobi de aripi din jale, şi vreau să mă zbor înspre mine, şi chipu-mi l-azvârl lor, la fiare, mă vreau înapoi, pentru mâine … Îmi cânt ruga-mi vie spre Ceruri, şi murmur descântece trace, şi sper să apuc şi-alte vremuri, ca Eu-mi pe Mine să-mbrace … ( Sibilla )
* Sufletele pereche pot exista sub o forma sau alta in viata noastra, isi pot face aparitia pentru un scurt timp sau un timp indelungat in viata noastra, pot sa plece la fel de repede si neasteptat cum au venit, iti pot arata un drum, te pot salva de un pericol. Comunicarea cu ele se realizeaza cu usurinta, firesc, ca si cum v-ati cunoaste dintotdeauna, ca si cum ati impartasit lucruri si experiente comune intr-o alta viata, ca si cum era menit sa va intalniti si sa interactionati. Nivelul de intelegere, de perceptie, de comunicare cu sufletul pereche transcede latura fizica, sexuala, transcede ratiunea si legile atractiei. Comunicarea cu sufletele pereche are loc la un nivel mai intim, mai profund, mai spiritual, iar energia pozitiva pe care o simti venind dinspre ele este covarsitoare. Sufletul pereche nu impovareaza, nu provoaca durere, nu te face sa suferi, ci iti poate arata subtil o lectia a destinului pe care o ai de invatat. *
* Intalnirea cu sufletul pereche e un eveniment unic in viata. Unii nici nu au acest noroc! Uneori regasirea sufletului pereche e dureroasa: poti simti dureri fizice daca nu esti cu el, dorul poate fi imens, a nu fi cu el poate fi o povara greu de suportat, depui un efort supraomenesc stiindu-l departe. De regula, intalnirea cu sufletul pereche are un rol decisiv, major, capital in destin: ne schimba viata, viziunea asupra vietii, parerea despre noi insine, modul de a intelege destinul, sau rolul lui este unul cat se poate de concret: ne ajuta sa depasim o mare proba, a venit sa ne arate o cale, sa ne dea un sfat, sa ne atraga atentia asupra unui pericol, sa ne ocroteasca intr-un moment-cheie, sa ne deschida calea spre fericire sau implinire…
Nu e obligatoriu ca sufletul pereche, o data intalnit, sa si ramana pentru toata viata alaturi de noi… Intalnirile karmice cu sufletul-pereche pot dura de la cateva ore pana la cativa ani, dar, din pacate, extrem de rar toata viata. Important este ca ni se ofera marea sansa de a invata o lectie de destin extrem de importanta datorita sau prin intermediul lui. ( … ) *
In povestea Chineza a lui P`an-Ku, aflam despre separarea principiilor Ying si Yang.Mitul egiptean Atum, unde zeul aerului Shu ii separa pe Geb si pe Nut din imbratisarea amoroasa coincide cu Povestea Sumeriana a creatiei zeului An si a zeitei Ki. Povestea Akaddiana a lui Marduck si a taierii in doua parti a zeitei Tiamat din care s-a creat Lumea, pvestea Noua Zeelandeza a createiei Maori si a separarii lui Rangi si a lui Pappa,mitul german al lui Iymir ,creatia vedica in imnul “Purusasukta” despre uriasul primordial Purusa(Omul) fiind reprezentat ca totalitate cosmic,dar si ca fiinta androgina,sunt doar cateva dintre povestile care incorporeaza miturile creatiei. Aristophanes in “Banchetul” lui Platon povesteste cum oamenii initial au fost creati cu patru maini,patru picioare ,un singur cap dar cu doua fete,iar Zeus,temandu-se de forta lor,i-a despartit in jumatate,condamnandu-i pe vecie sa se caute reciproc.
“Sfoara rosie a sortii”este un mit Asiatic(in China si in Japonia)conform caruia zeii leaga o astfel de ata rosie,dar invisibila,de gleznele unui barbat si a unei femei,meniti sa fie impreuna.
O veche legenda evreiasca spune ca sufletele perfecte sunt create in rai iar pe pamant sunt despartite.Daca ele se vor intalni,nimic nu le va mai desparti,de unde si expresia ‘match made in heaven’. *
Altceva nu-i nimic
Şi mereu mă complic
Şi ce simplu mi-ar fi,
Dacă nu te-aş iubi.
Dacă m-aş lua după pretexte,
dacă-aş trage unde e uşor,
nici nu trebuia s-aud de tine
şi-mi era mai de folos să mor.
M-am băgat de bună voie slugă,
dragostei morale ce ţi-o port,
dar pricep că mi-ar fi fost rentabil
să privesc destinul ca pe-un sport.
Nu-i o simplă încăpăţânare,
pentru un ambiţios pariu,
dar aleg o cale complicată,
tocmai din motivul că sunt viu.
Eu detest relaţia burgheză,
decorată circumstanţial,
mă închin la legile naturii
şi salut iubirea, ca scandal.
Mama ei de viaţă prefacută,
tatăl ei de soartă la mezat,
te iubesc în felul unui trăznet,
te prefer aşa cum s-a-ntâmplat.
Greu îmi e şi greu îţi e şi ţie
cu acest fel de a trăi al meu,
totuşi, vreau să ştii că, din pacate,
dragostea e o dificultate,
fără care-ar fi cu mult mai greu…
Totusi iubirea peste blestem
Obsesia mea despre tine
Renaste, in mine, acum
Si iarasi e rau si e bine
Si toate se afla pe drum.
O clasica dragoste veche,
Transcrisa in versuri, candva,
Acum isi gaseste pereche
Si replica este a ta.
Poemele mele supreme,
Traite-ntre bine si rau,
Acum, s-au intors ca probleme,
Le-as trece pe numele tau.
Mereu, intre viata si moarte,
Mi-a fost si mi-e dat sa ma zbat,
Iar astazi, cand esti prea departe,
Abia te mai strig sugrumat.
Si nu mai dau lumii de stire
Ideea de care ma tam,
Ca nu mai exista iubire,
Asa cum exista blestem.
N-am cum sa accept ca, din toate,
Ramane doar zborul tarat
Si faptul ca nu se mai poate
Iubi decat rau si urat.
Vin versuri stravechi sa-mi inspire
Poemul cel nou ce il chem
Si totusi exista iubire,
In veci, peste orice blestem…
( Adrian Paunescu )
Sa ne uitam in visarea mirarilor, tumultul nelinistilor si sa pasim uitandu-ne spre inainte, fara a raspunde chemarilor demult ingalbenite in biblioteca sufletului…sa dam o sansa sufletului sa zboare, sa caute, sa gaseasca, sa se implineasca. – Sibilla
Elegie… sunt scoica florilor de colţ, ascund în miezu-mi viu, lumină… cândva, eu fi-voi ce mă porţi, în lacrima-ţi de zâmbet plină… Sibilla
Lacrima-ţi zâmbet, m-a găsit, cumva m-a găsit şi clipele-de atunci mi-au rămas aripi…
Ali ja cu bit’ daleko
ispod neke svoje kise
tad ce tudje ime neko
da ti znaci nesto vise Necu znati gdje i s kime
dijelis noci, dijelis zime
necu znati ko te ljubi
jedne noci, jedne zime Jedne noci, jedne zime
ko zna gdje
i ko zna kada
moje ce te sjetit’ ime
nasih setnji, naseg grada A ja necu biti s tobom
da te smirim, da ti pricam
tvoj ce nemir tada skriti
neko ko mi nije slican Necu znati gdje i s kime
dijelis noci, dijelis zime
necu znati ko te ljubi
jedne noci, jedne zime…
* Adevărul e stăpânul nostru, nu noi stăpânim adevărul ! *
Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut ci, mai ales, iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de ţară. ( Mihai Eminescu )
leo
Sibilla
