Не заборавите …
Najbolji tamburaski mix
Не заборавите …
în albe nopţi, tristeţea ne sărută,
cuvintele se lăcrimeaz-a ciută…
se fulgeră-n oceanul tainelor, o clipă,
atât de mică, totuşi… ne ridică…
Sibilla
Najbolji tamburaski mix 2
Totuşi, zâmbet…
Totuşi, zâmbet…
” Să nu laşi să treacă o zi fără să auzi, să vezi sau să citeşti ceva frumos! ” – Goethe
sursa : aici
” Viata e plina de fumusete. Observ-o. Observa albinele, copiii, fetele zambitoare. Miroase ploaia si simte vantul. Traieste-ti viata la intregul ei potential, si lupta pentru visele tale. ” – Ashlay Smith
sursa : aici
” Este ceva frumos sau urât prin natura sa? Ceea ce place cuiva aceea-i frumos. ” – T Seminski
” Ideea de frumos se asociază numai cu Venus din Milo. Ideea de acasă se asociază cu chipul mamei. Ideea de vitalitate, de sănătate, de izbândă a vieţii şi de continuitate a speciei noastre este indisolubil legată de emblema feminităţii. ” – Nichita Stănescu
sursa : aici
” Şi ceea ce-i frumos n-a fost niciodată egal cu ce-i măreţ. ” – Luis Velez de Guevara
” Nimic nu e mai frumos decât adevărul, nici mai adevărat decât frumosul. ” – I L Caragiale
sursa : aici
” Nu se învaţă dragostea de frumos. Frumuseţea este peste tot, trebuie să o percepem. ” – Alexis Carrel
” Singurele lucruri care contează cu adevărat la sfârşitul sejurului tău pe acest pământ, sunt: Cât de frumos ai iubit? Care a fost calitatea iubirii tale? ” – Richard Bach
sursa : aici
” Ne-au învăţat să credem că tot ceea ce este frumos nu trebuie să fie folositor şi că tot ceea ce este folositor nu poate să fie frumos. Vreau să arăt că tot ceea ce este folositor poate să fie şi frumos. ” – Mahatma Gandhi
sursa : aici
” Dacă n-am avea acel pic de înţelegere pentru frumos, totul ar fi pierdut! ” – Erich Maria Remarque
” Sufletul tău trebuie să devină frumos şi divin, dacă vrei să contempli pe Dumnezeu şi frumuseţea. ” – Plotin
sursa : aici
” Mi-ar fi plăcut să fiu bogat poate… ca să dau şi altora. Sunt altruist. Sunt iubitor de oameni. Când ştii că fără ei nu poţi trăi. Şi ăsta este cel mai frumos lucru. Să iubeşti… ” – Sebastian Papaiani
*******
Love & Understanding
Totuşi, zâmbet…
Uneori,
îmi doream să nu fie nevoie să spun, tu, să ştii şi să-mi stai
firişoare de rouă pe tâmple-mi şi hodină să-mi dai…
Deseori,
întristări ţi-au rănit zâmbet blând, n-am dorit, n-am ştiut
şi nici tu n-ai hulit, ai tăcut apăsat şi-ai plecat neştiut…
Violet,
cerul zborului nostru sub ploi şi ades pălmuit, sfâşiat
însă noi ştim mai bine ca toţi, că ne leagă ” ceva ” şi e făr de păcat…
Sibilla
24 iunie- NASTEREA SF IOAN BOTEZATORUL. DRAGAICA SAU SANZIENELE
sursa : aici
24 iunie- NASTEREA SF IOAN BOTEZATORUL. DRAGAICA SAU SANZIENELE
Sanzienele sunt niste entitati feminine foarte des confundate cu Ielele, acestea fiind de obicei binevoitoare fata de om. Sunt asemanatoare Ielelor, acestea traind in paduri, in vazduh, la marginea raurilor. Zilele in care acestea isi fac cel mai bine simtita prezenta sunt in “Noaptea de Sanziene” sau “Dragaica”. Numele acestora este compus din “Sant – ziene”, “Sant” care inseamna “sfant” si “ziene” care inseamna “zana” sau “zeita”. Superstitiile difera de la zona rurala la alta, iar una dintre ele ne spuna ca acestea “iau glasul Cucului”, unde incepand de pe 24 Iunie, cucul nu mai canta, iar din mila, acestea ii redau uneori glasul o data sau de doua ori, dar dupa 24 Iunie, cine il aude, acela v a stii ca este semn rau si bine ar fi ca nimeni sa nu il auda.
Ultima zi de culegere a florilor de leac fiind in “Ziua de Sanziene”, dupa aceasta florile incep sa isi piarda puterile vindecatoare si de obicei fetele culeg florile de Sanziene in aceasta zi pentru a le folosi in scopuri curative si vindecatoare. In “Noaptea de Sanziene” acestea pot fi vazute dansand in hora in aer deasupra caselor, lanurilor de grau sau porumb, atarna de streasina caselor. Baietii pentru a isi afla aleasa culeg o floare de Sanziene si il pun la geam in afara casei, iar Sanzienele ii aduc acestuia o suvita din parul fetei sau ceva asemanator, iar dimineata daca flacaul nu gaseste nimic se spune ca acela nu se va insura anul respectiv. Sanzienele incurajeaza iubirea dintre doua persoane care se iubesc. In “Noaptea de Sanziene” se spune ca “cerurile se deschid” iar firul care desparte lumea vazuta de cea nevazuta fiind foarte subtire, permitand entitatilor de toate felurile sa patrunda in lumea noastra. In noaptea aceasta comunicarea dintre oameni si spiritele Naturii este la apogeu, putand fi facute lucrari de dragoste, vraji si ritualuri de tot soiul, dar de preferat sa nu, deoarece este o noapte sfanta si trebuie tratata ca atare. Cu o saptamana inainte de Dragaica, eventual doua, este recomandat sa nu se scalde nimeni in rauri si lacuri, deoarece acestea din urma fiind lucruri sacre pentru Sanziene si cine pateaza apa poate suferi foarte mult de pe urma aceasta, si presupun ca ati auzit si voi destule cazuri de inec in aceasta perioada a anului si nu dupa aceasta. Am uitat sa mentionez ca, de multe ori copiii sufera, iar blestemul aruncat de Iele si de Sanziene cade pe copiii oamenilor care defaimeaza aceste lucruri sacre.
Se spune ca dimineata devreme se poate culege roua de pe iarba curata din campurile din zonele rurale, iar aceasta roua fiind foarte buna pentru oamenii care sufera de diferite boli, de poceala, roua culeasa avand scop curativ si de vindecare a bolnavului. Sanzienele, se spune, ca au dansat noaptea in acele locuri salbatice iar acestea lasandu si puterile miraculoase peste tot in jur : in roua, pe iarba si in florile culese de catre femeile sau copii satului; flori precum cele de Sanziana si altele cu diferite scopuri.
Sfintele. Frumoasele. Fata Padurii
Sanzienele sunt in primul rand flori de camp, galbene-aurii, cu inflorescente marunte, pline de polen aromind puternic a fan si a miere. La cea mai mica atingere, din ele se scutura o ploaie fina de aur, pentru ca sunt florile solstitiului de vara, iubitoare de soare, iar viata lor este scurta, de numai doua-trei saptamani, atata vreme cat astrul zilei se afla in taria lui. Imaginea lor suava le-a facut Doamnele Florilor, Sant-zianele (Sfintele zeite sau zane), poate si pentru ca parfumul lor nu seamana cu al nici unei alte flori si, totusi, il inglobeaza pe al tuturora. Dar in traditia populara, Sanzienele sunt si niste fapturi ireale, fantastice, numite Sfintele, Frumoasele, fapturi luminoase de aer, albe, frumoase, binefacatoare. Din cauza acestei denumiri, sunt adesea confundate cu Ielele, Maiastrele sau Vantoasele, care de regula sunt zane rele. Parerile specialistilor, dar si ale taranilor sunt extrem de amestecate cand este vorba despre Sanziene, incat, pana la urma, totul ramane cat se poate de neclar. Ca sunt diferite de Iele este absolut sigur, pentru ca au numai insusiri bune: fuioare de vant usoare in timpul zilei, noaptea se transforma in zane cu parul galben si rochii albe de abur, ce danseaza sub razele lunii (astrul celor nascuti in aceasta zi) prin gradini, mutandu-se de la un loc la altul, cantand pe sus, cu glasuri nemaiauzit de armonioase. Pentru ca sunt din alta lume si sunt atat de frumoase, „cine le vede nu le crede si cine le-aude nu le raspunde”. Despre ele se stie ca iau glasul cucului, pentru ca incepand de pe 24 iunie, cucul amuteste, pleaca in munte si se transforma in uliu pasaresc, razbunandu-se pe toate celelalte pasari cantatoare. In realitate, ziua exacta cand, cu adevarat, cucul pleaca, pierzandu-si orice speranta de recapatare a glasului, nimeni din lumea oamenilor n-o stie existand si exista o spusa foarte subtila in acest sens: „Atunci va sti femeia gandul barbatului, cand va sti ziua cand pleaca cucul”. Uneori, din mila, Sanzienele ii mai dezleaga limba sa cante o data sau de doua ori si dupa 24 iunie, dar „bine ar fi daca nimeni nu l-ar auzi”, fiindca numai de rau canta atunci, pentru cine-l aude. ( … )
mai multe informaţii : aici
În tradiţia românească se întîlneşte folosirea coroanei sau coroniţei:
În obiceiurile, credinţele şi folclorul românesc Drăgaica păstrează amintirea Marii Zeiţe neolitice, divinitate lunară, echinocţială şi agrară, identificată cu Diana şi Iuno – în Panteonul roman şi cu Hera şi Artemis în Panteonul grec. Drăgaica sau Sînziana, numită în diferite zone etnografice Dardaică, Împărăteasa, Stăpîna Surorilor, Regina Holdelor, Mireasa, ar umbla pe Pămînt sau ar pluti prin aer în ziua solstiţiului de vară şi s-ar desfăta, cîntînd şi dansînd, împreună cu alaiul său nupţial format din zîne fecioare şi fete frumoase, peste cîmpuri şi păduri. În cetele de Drăgaică din sudul Munteniei, fata care joacă rolul zeiţei este îmbrăcată ca o mireasă, cu rochie albă şi cu cununa împletită din flori de sînziene (drăgaică) pe cap, însemn al cununiei. În timpul ceremoniei nupţiale zeiţa bagă bob spicului de grîu şi miros plantelor de leac, vindecă bolile şi suferinţele oamenilor, în special bolile copiilor, apără holdele de grindină, furtuni şi vijelie, urseşte fetele de măritat etc. Dar, cînd i se nesocoteşte ziua, ea stîrneşte vîrtejuri şi vijelii, aduce grindină, ia oamenii pe sus şi îi îmbolnăveşte, lasă florile fără leac si miros. După Dansul Drăgaicei din ziua cînd şi Soarele joacă pe cer la amiază, apar primele semne că vara se întoarce spre iarnă: începe să scadă lungimea zilelor şi să sporească nopţile, se usucă rădăcina grîului, paralel cu coacerea bobului în spic, răsare pe cer constelaţia Găinuşei (Cloşca cu Pui), florile îşi pierd din miros şi din puterea tămăduitoare de boală, cucul încetează să mai cînte, apar licuricii în păduri, se întoarce frunza pe ulm, plop şi tei etc. Manifestările cultice de altădată, de cinstire a zeiţei agrare, au devenit ocazii de întîlnire şi cunoaştere a tinerilor în vederea căsătoriei şi, apoi, vestite tîrguri, bîlciuri şi iarmaroace de Drăgaică, Sînziene şi de Fete. Zeiţa agrară la vîrsta fecundităţii şi maternităţii a fost atestată cu numele de Drăgaică în Muntenia, Dobrogea, sudul şi centrul Moldovei şi cu numele de Sînziană în Oltenia, Banat, Transilvania, Maramureş şi Bucovina.
mai multe : aici
Sânzâiene-Cosânzene-Zâne Drăguşitului… Amuţitul Cucului…
Sânzâiene-Cosânzene…
Zâne Drăguşitului,
Amuţitul Cucului,
Descântec Pământului,
Aflarea Ursitului…
Sânziene sau drăgaică (partea aeriană înflorită)
Efecte subtile:
- îndeamnă la autoexprimare creatoare, la cunoaştere interioară prin evaluarea forţelor proprii şi a experienţelor de viaţă, înalţă pe o nouă treaptă a realizării personale;
- aduce linişte, curajul de a ne accepta identitatea, putere de introspecţie, analiză şi decizie.
Indicaţii:
- inerţie, complacere, ataşament, nostalgie;
- impotenţă, nefrită, retenţie hidrosalină, erupţii ale pielii, reumatism, gută, obezitate, boală coronariană, epilepsie, hipotiroidie, hipertiroidie.
sursa : aici
24 iunie- NASTEREA SF IOAN BOTEZATORUL. DRAGAICA SAU SANZIENELE
Ati auzit ce spune Mântuitorul în Sfânta Evanghelie: Asa să lumineze lumina voastră înain-tea neamurilor, ca, văzând oamenii faptele voastre cele bune, să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri. Cine a fost o lumină mai mare ca Ioan Botezătorul?
Si ca să aflăm cine a fost el, să întrebăm direct pe Hristos, Mântuitorul lumii, care le spunea atunci ucenicilor Săi si la tot poporul: Ce-ati iesit să vedeti în pustie? Au doară trestie clătinată de vânt? Dar ce-ati iesit să vedeti? Au doară om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce petrec în haine scumpe si în desfătare, sunt în casele regilor? Dar ce ati iesit să vedeti? Au doară prooroc? Si apoi le explică: “Dacă ati iesit pentru aceasta, să stiti că mai mult decât prooroc este Ioan Botezătorul!” Apoi, arătând cine este Ioan, zice că, din toti cei ce s-au născut din femei până la el, nimeni nu este mai mare ca Ioan Botezătorul. ( … )
oan mânca muguri de copaci si miere sălbatică care o fac viespile si albinele sălbatice prin niste stânci si este foarte amară. Deci aceasta era hrana de toate zilele a acestui dumnezeiesc prooroc, si era îmbrăcat cu o piele de cămilă si încins cu curea. Si a iesit pe malurile Iordanului, când a fost trimis la vre-mea propovăduirii, si a început să strige: Pocăiti-vă, că s-a apropiat Împărătia Cerurilor! ( … )
Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Născătoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria, cu ale cinstitului slăvitului Prooroc Înaintemergătorul si Botezătorul Ioan, a cărui sfântă nastere o prăznuim astăzi si pentru ale tuturor sfintilor, să ne miluiască, să ne mântuiască pe noi ca un bun si iubitor de oameni. Amin.
sursa : aici
Trecut-au ani…
Trecut-au ani…
Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri
Şi niciodată n-or să vie iară,
Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară
Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri,
Ce fruntea-mi de copil o-nseninară,
Abia-nţelese, pline de-nţelesuri -
Cu-a tale umbre azi în van mă-mpesuri,
O, ceas al tainei, asfinţit de sară.
Să smulg un sunet din trecutul vieţii,
Să fac, o, suflet, ca din nou să tremuri
Cu mâna mea în van pe liră lunec;
Pierdut e totu-n zarea tinereţii
Şi mută-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul creşte-n urma mea… mă-ntunec!
Mihai Eminescu
” Nu cumva îndărătul vieţii e un regizor a cărui existenţă n-o putem explica ? ” – Eminescu
Vântoasele…
Vântoasele…
In mitologia romaneasca, Rusaliile sunt considerate femei fabuloase din categoria Ielelor, fiicele lui Rusalim Imparat. Nu se cunoaste originea acestui mit, “iele“ nefiind un nume, ci pronumele personal feminin “ele“, rostit popular. Acest mit a fost suprapus ulterior peste sarbatoarea crestina postpascala a Cincizecimii si devenita Duminica Rusaliilor.
La sate in special se pastreaza traditia ca in aceasta zi sa se duca la biserica pentru sfintire crengi de tei si nuc, acestea simbolizand limbile de foc ale puterii Sfantului Duh, care s-a pogorat peste Sfintii Apostoli. Aceste crengute se agata apoi la strasina caselor sau la icoane. Se spune ca acestea te vor apara de cele rele si in plus, se mai spune ca acestea ar capata puteri miraculoase pentru vindecarea celor care sufera de surzenie.
Ramurile de tei folosite la Rusalii sunt pastrate peste vara pentru a putea fi folosite in practicile de alungare a furtunilor si a grindinii.
Preotii si satenii ies pe camp in ziua a doua de Rusalii, pentru a sfinti apa si a stropi campul, crezandu-se ca, astfel, nu va bate grindina.
Rusaliile, Ielele, au atributele unor Nimfe, Elfe, Sirene, Naiad, nu li se cunoaste numele, numele lor este tainic si inaccesibil si de aceea au fost inlocuite cu simboluri cum ar fi Fetele Codrilor, Imparatesele vazduhului, Ielele Noptilor Magice, Maiestrele, Izmele Pesterilor si padurilor, Fetele lui Rusalin Imparat, Elfele padurilor si grotelor… .
mai multe informaţii : aici
sursa : aici
Rusalii…
îndeamnă ploile cu… iele,
a fân cosit şi sânzâiene…
se curg vocale peste noi,
şi, şoapte zăpăcite-n doi…
Rusalii cu legende, elegii,
iubirea răsărind din poesii,
a ploi cuminţi şi ploi nebune,
sărut, îmbrăţişări, Minune..
tăceri surâs din verbe vii,
nu-i loc de slove, păpădii…
descântece clipind din ploi,
ne-nalţă hohotind şi goi,
Vânt şi Lumină se-mpletesc,
în ” împreună ” şi nimic lumesc…
cerbi, ciute şi Rusalii, noi,
descântece adulmecând de ploi…
Sibilla
sursa : aici
«Doamne, cela ce pe Prea Sfântul Tau Duh l-ai trimis Apostolilor Tai, pe Acela, Bunule, nu-l lua acuma dela noi, ci înnoieste-L pe El întru noi, cei ce ne rugam Tie.» (Troparul zilei)
” Am arătat că este de faţă Duhul Sfânt la iertarea păcatelor, în cuvântul către păstori, în cuvântul înţelepciunii şi al cunoştinţei, în hirotonii, la Jertfa ce-a de taină. Am zis că avem semne de încredinţare şi mărturii sfinte. Am adaos pricina pentru care acum s-au ridicat semnele. După aceea v-am pomenit de înfricoşata Judecată şi de cărţile cele ce se vor deschide atunci şi cum că toate păcatele noastre se scriu. Am arătat că se şterg iarăşi de vom voi. De toate acestea aduceţi-vă aminte.
Iar de nu este cu putinţă ca de toate, aduceţi-vă aminte cel puţin de cuvântul cel pentru cărţi. Şi toate câte veţi vorbi, cu grijă să le vorbiţi, ca şi cum ar fi de faţă cel ce scrie ; şi ţineţi în minte cuvântul acesta totdeauna proaspăt. Ca cei scrişi în cartea dreptăţilor, să adăugaţi isprăvi şi fapte bune. Iar cei ce avem scrise păcate multe, ştergându-le pe ele aici, să ne izbăvim atunci de înfăţişarea aceea. Căci este cu putinţă, precum am arătat, prin osârdie, prin rugăciune şi evlavie sporită să ştergem toate păcatele cele scrise.
Deci la aceasta în toată vremea să ne sârguim, ca mergând acolo să putem dobândi iertăciune şi să scăpăm de chinurile cele nesfârşite. De care, fie ca toţi să ne izbăvim şi să ne învrednicim de împărăţia cerurilor, cu darul şi cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh I se cuvine slava, stăpânirea şi cinstea, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. ”
sursa : aici
Liliacul la Ponoare, loc binecuvântat de Dumnezeu…
sursa: aici
Liliacul la Ponoare, loc binecuvântat de Dumnezeu…
” Există locuri pe care Dumnezeu le-a creat anume pentru bucuria vederii şi a sufletului. Un asemenea loc este comuna Ponoarele, situată în fosta unitate administrativă Plaiul Cloşani cu reşedinţa la Baia de Aramă. Cum ieşi din acest orăşel, urmând firul Bulbei către izvor, intri într-un loc umbros străjuit de păduri, care poartă numele Valea Găinii. Legenda spune că pe aici ar fi trecut călugărul Nicodim după ce a fost alungat din Ponoare şi a mers la Tismana, unde a pus bazele unei strălucite ctitorii.
O salbă de frumuseţi te întâmpină la tot pasul: Peştera Bulba, Câmpurile de lapiezuri de la Brăzişori şi Cornetul Mare, Steiul Ponorii sub care se ascunde bisericuţa unde se zice că Nicodim ar fi vrut să înalţe un Sfânt lăcaş, minunata Vale a Morilor, Peştera Ponoarele, lapiezurile din Dealul Peşterii (Câmpul Cleopatrei şi Câmpul Afroditei), cele două zătoane şi Podul lui Dumnezeu, o rezervaţie carstică de valoare inestimabilă, completată în mod fericit de Cheile Băluţei şi Pădurea de liliac. Nu-I de mirare că în fiecare primăvară, la începutul lunii mai, aici vin turiştii atraşi de mireasma liliacului şi a frăsinicii ca să ia parte la această minunată sărbătoare a renaşterii naturii.
Sunt locuri binecuvântate de Dumnezeu, presărate cu frumuseţi nebănuite, care aşteaptă să ţi se dezvăluie, călătorule! ”
sursa : AICI !
Niculina Stoican – Liliac cu flori mărunte :
Singura padure de liliac salbatic din tara noastra se află în comuna Ponoare, în Mehedinţi.
Comuna Ponoare este situată în nordul judeţului Mehedinţi, la o distanţă de 37 de kilometri de Motru, 65 de kilometri de Drobeta Turnu Severin, 65 de kilometri de Băile Herculane şi 45 de kilometri de Târgu-Jiu. Ea reprezintă o minune a naturii, multe dintre frumuseţile de aici fiind catalogate drept monumente ale naturii, unice în Europa.
sursa : aici
În apropierea localitatii se găseşte o întinsa pădure de liliac (cea mai mare din ţară – 20 hectare), ce atrage cu parfumul său, primăvara, iubitori ai naturii şi folclorului la Sărbătoarea Liliacului. Podul lui Dumnezeu este o arcadă de calcar (de 4 m grosime), cu o lungime de cca 60 de metri, o deschidere de 27 metri, şi o lăţime de 9,7 metri, fiind al doilea pod natural din Europa, ca mărime, şi singurul funcţional (pe deasupra sa trece şoseaua Drobeta Turnu Severin – Baia de Aramă – Băile Herculane). Podul s-a format prin prăbuşirea unui perete al Peşterii Bulba care, prin cei 5.000 de metri de galerii şi prin arhitectura sa interioară deosebită este o atracţie turistică.
sursa: aici
Deasupra peşterii şi a podului se află un deal plin cu formaţiuni carstice, între care ‘lapiezurile ingropate’ – încreţituri calcaroase – ce alcătuiesc Câmpul Afroditei şi Câmpul Cleopatrei, unice în Europa, la altitudini de pâna la 600 de metri. La cealaltă ieşire a peşterii (pentru cine mai are puterea să ajungă până acolo), întâlnim Lacul Zăton, un lac de origine carstică şi care, având legătură cu sistemul hidrografic al peşterii, este când plin ochi, când pustiu şi crăpat.
sursa: aici
AURA MARIŢA STOICA :
Padurea de liliac de la Ponoare, o minune a naturii, este o rezervatie botanica situata la 4 km de orasul Baia de Arama, pe drumul dintre Drobeta-Turnu-Severin şi Targu Jiu.
Rezervatia se intinde pe o suprafata de 20 ha, la o altitudine de 500m si reprezinta unica statiune din tara conservata datorita climatului bland, cu influente submediteraneene. Este declarata arie protejata conform H.C.J. nr.26/1994 si Legii nr.5/2000.
Aceasta rezervatie este situata in zona carstului de platforma al Podisului Mehedinti, intr-o depresiune intramontana, unde apar numeroase ponoare calcaroase.
Cele 20 de hectare ale padurii de liliac au fost declarate monument al naturii inca din anul 1965, parte integranta din aria protejata „Geo Parcul Podisul Mehedinti”.
In compozitia padurii, pe langa liliac (Syringa vulgaris) si mojdrean (Fraxinus ornus), care sunt speciile principale, mai apar diseminate gorunul (Quercus petraea), garnita (Quercus farnetto), etc. In etajul dominat de liliac si mojdrean, mai apar cornul (Cornus mas), dârmox (Viburnum lantana), jugastrul (Acer campestre), alunul (Corylus avellana), paducelul (Crataegus monogyna), scorusul (Sorbus torminalis), mai rar carpinita (Carpinus orientalis), visinul turcesc (Prunus mahaleb), etc.
Padurea de Liliac de la Ponoare reprezinta unica statiune din tara conservata, datorita climatului umed si bland al depresiunii care este protejata de culmile Mehedintului.
Speciile rare floristice: laleaua neagra, visinul turcesc si altele, precum si cele faunistice: vipera cu corn si broasca testoasa o impun mai mult in cadrul rezervatiilor naturale.
Aici, cand liliacul infloreste in prima parte a lunii mai se asterne un covor verde colorat cu nuante de la alb la violet, care imprastie seara dupa apusul soarelui, un parfum deosebit.
In fiecare an se organizeaza Sarbatoarea liliacului, care dainuie oficial din anul 1965, dar ea se tinea inca din timpuri stravechi, cand baieti si fetite, flacai si fete, mosnegi si babute, se adunau pentru a se desfata la umbra padurii de liliac.,
sursa: www.ponoare.ro
Mai multe articole..
sursa : aici
Zona mai cuprinde Steiul Ponorii, o stanca uriasa pe care Sfantul Nicodim voia sa construiasca o manastire. Pana la urma, a fost construita o bisericuta, despre care marele Nicolae Iorga spunea ca ar apartine cu adevarat constructiillor ridicate de Nicodim. Organizatorii au pregatit spectacole in aer liber, sustinute de formatii de muzica populara din Mehedinti si judetele limitrofe, dar si de tarafuri de artisti locali. Cei veniti sa petreaca o zi intr-o zona de o neasemuita frumusete vor putea remarca faptul ca o zi petrecuta in acordurile muzicii populare autentice si a parfumului de liliac va fi una de neuitat.
sursa : aici
Vor cânta Ansamblul «Danubius» cu interpreţi atât din Mehedinţi, cât şi din Gorj, Ansamblul «Liliacul», din localitatea Vinga, judeţul Arad, un ansamblu din Serbia, după care Ansamblul «Liliacul din Ponoarele», ansamblul «Lăutarii din Chişinău» condus de maestrul Nicoale Botgros şi interpreţii Angelica şi Niculina Stoican, Petrică Mâţu Stoian, Constantin Enceanu şi alţii.
“Cantecul, dansul si costumele populare mostenite din vremi dobandesc o sporita frumusete in decorul padurilor in floare”.
sursa: aici
Trasee turistice la Ponoarele si Imprejurimi
In zona Rezervatiei Naturale Ponoarele exista numeroase trasee turistice ce pot fi strabatute cu relativa usurinta nici unul dintre acestea nedepasind 2 ore. In incercarea lor de a veni in sprijinul turistilor, localnicii au reusit sa puna la punct si sa traseze marcaje pentru un numar de cca 10 trasee turistice. La nivelul localitatii Ponoarele toate punctele de plecare pe diferite trasee au startul la Podul lui Dumnezeu de aici traseele continuand cu urmatoarele itinerarii turistice:
- Traseul turistic marcat cu banda albastra: Delul Pesterii – Campurile de Lapiezuri – Stanca Dracului – Zaton; traseul se acopera in cca 45 de minute.
- Traseul turistic marcat cu dunga rosie: Caminul Cultural – Padurea de Liliac – Cheile Balutei; acesta este un traseu de cca. o ora.
- Traseul turistic marcat cu cruce albastra: Caminul Cultural – Satul Baluta – Cheile Balutei – Valea Raienilor; timp de parcurgere 1 ora si jumatate.
- Traseul turistic marcat cu banda galbena : Scoala – Valea Morilor – Moara lui Crecuceanu – Steiul Ponorii; timpul in care se parcurge acest traseu este de cca 30 de minute.
- Traseul turistic marcat cu cruce rosie: Dealul Pesterii – Icoana din Colnice – Cornetu Mare – Balosi ; traseul dureaza o ora.
- Traseul turistic marcat cu punct albastru: Biserica Sf Nicodim – Valea Turcului – Mina Cauna; se parcurge in 30 min.
- Traseul turistic marcat cu cruce galbena: Scoala – Valea Morilor – Jghibina – Raiculesti – Gardaneasa; in punctul numit Jghibina traseul devine dificil, panta ce terbuie urcata avand o inclinatie destul de mare, tot traseul se acopera in 90 de minute
- Traseul turistic marcat cu punct rosu: Biserica Sf. Nicodim – Gaura Iepurelui – Valea Turcului – Lapiezurile de la Brazisori – Corvul Mare – Pestera Bulba ;durata parcursului 90 de minute.
- Traseul turistic marcat cu triunghi rosu: Valea lui Trandafir- Malareca – Fantana Mircii; acesta este cel mai lung traseu turistic care se parcurge in 2 ore.
- Traseul turistic marcat cu triunghi rosu: Biserica Sf. Nicodim – Cracul Muntelui – Varful Inalt ; la punctul terminus al acestui traseu care dureaza 90 de minute poate fi admirata panorama oferita de inaltimile Muntilor Mehedinti.
nepoata mea, Aura Mariţa Stoica ( în concurs la Festivalul Ponoarele )
Cazare la Ponoarele
Pentru cei care doresc sa petreaca o perioada la Ponorele ii anuntam ca au posibilitati de cazare in general in pensiuni de doua margarete dar care asigura tot confortul si acces la internet :
Pensiunea Borloveanu
Pensiunea Craciunescu
Pensiunea Luta
Pensiunea Doandes
Pensiunea Doman
Pensiunea Martinescu
Pensiunea Paulescu
Pensiunea Eleodor
Pensiunea Popescu
Pensiunea Mihaela
Pensiunea Selea
Pensiunea Tudorescu
Iar pentru cei obisnuiti cu cortul exista o zona de campare chiar pe platoul dealului pe care se afla Pestera Ponoarele in apropierea campurilor de lapiezuri. Iar daca nu ati fost inca la Ponoarele si aveti drum prin Mehedinti noi va invitam sa vizitati toate comorile naturale care se regasesc in arealul localitatii Ponoarele
Pentru orice informatie in legatura cu obiectivele si traseele turistice precum si date referitoare la posibilitatile de cazare puteti contacta autoritatile locale :
Telefon : 0252-381.512
Fax : 0252-381.512
email: primaria@ponoarele.ro
La final va comunicam ca textul de mai sus reprezinta un studiu si o centralizare a datelor desprinse din declaratii ale unor specialisti in speologie, articole media, carti de specialitate si nu in ultimul rand din expunerea opiniilor unor localnici si vizitarea Rezervatiei Naturale Ponoarele.
sursa: aici
,Ferice de ţara care are regiuni carstice şi peşteri. În astfel de locuri, omul de ştiinţă are un vast câmp de investigaţii, speologii găsesc un vast domeniu unde să-şi exerseze dorinţa de necunoscut şi priceperea de exploratori, turiştii loc de reculegere şi desfătări peisagistice, iar economiştii o mare <<mină de aur>>“
( Marcian Bleahu, Relieful carstic, Ed. Albatros, Bucureşti, 1982, p.285. )
“Ponoare, Ponoare” – 2010 – invitaţi :
Scrisori mototolite…
Scrisori mototolite…
ţie… ţi-a trecut iubirea… :
Întrebări către o stea…
Stea care subt carul cel mare abia licăreşti
nedumerită-ntre şapte lumini, a cui stea eşti?
Eşti steaua lui Verde-mpărat – duhul nemântuit?
Ce sărbătoare scuteşti? Ce ceas împlinit?
Aperi un mare mormânt, sau vreo apă vindecătoare?
Păzeşti un norod, o cetate, sau numai o floare?
Peste ce suflet, peste ce sfinte recolte
veghezi mistuită subt vinete bolte?
De eşti a mea, păzindu-mi anul şi vatra,
n-aruncă nimenea după tine cu piatra?
Lucian Blaga
sursa: aici
Scrisori mototolite…
îmi amintesc poveştile de vânt furate şi-ţi scriu cu-aceiaşi bulgări de senin sau, poate… doar ca să mă surprind … departe…
Şi ce-aş putea să mai tăgăduiesc, acum, ce-ar mai rămâne necuprins şi bun, când munţi de neputinţe se adun… să spun aievea, să nu spun…
Dac-aş putea, i-aş rupe timpului un colţ, m-aş furişa cu el sub braţ precum un hoţ şi l-aş piti sub bolta de tăceri, floare de colţ…
Of, nu mai vreau nimic din ce mă-ndoaie, am frânt cuvintele în rouă… să se-nmoaie… mototolesc scrisorile în cufărul care demult se-nconvoaie…
Nu am ce să-ţi mai cer, nici zâmbetu-ţi nu-l mai aştept ca altădat… vreau doar o inimă-n munte, să-mi pun cufărul beat… şi-apoi să uit că ” te-ai schimbat ”…
Suntem doar doi străini,/ care nu-şi mai vorbesc,/ printe-atâţia spini…/ cum să-ţi spun: TE IUBESC…/ ţie… ţi-a trecut iubirea,/ mie, mi-a trecut uimirea,/ ţie ţi-a rămas lumina, mie lacrima şi vina….
( Scrisori mototolite-n cufărul inimii muntelui… – Sibilla )
Hari Mata Hari – Nek’ nebo nam sudi… :
Ti dodjes, i odes
kao prvi san
kroz mene prodjes, i odes
ja ti oprastam
Zatvaram oci, kad me ljubis
jer sve dobro znam
bol je u dusi, putuje s’ nama
kao nesreca
Ref. 2x
Nek nebo nam sudi
ako smo ludi
ako je grijeh sto volim te
Nek nebo nam sudi
i da sve gubim
ne mogu bez tebe
Za koga su jutros
prije zore, ruze procvale
od koga mi usne, vrele usne
prose poljubce
Zatvaram oci, kad me ljubis
jer sve dobro znam
bol je u dusi, putuje s’ nama
kao nesreca …
sursa : aici
” Fiecare îşi face Dumnezeu din ce poate. Din talaş, din catifea sau din tăcere. Eu mi-l fac din idea că în orice eşec mai e ceva de făcut: să-l povesteşti; şi că în orice înfrângere se mai poate obţine o victorie: s-o priveşti în faţă. ” – Octavian Paler
” Am avut norocul să aflu că dragostea este unicul adevăr important şi absolut, într-o viaţă care nu ne dă decât daruri relative. Şi n-am fost ipocrit. Am iubit şi eu. ”- Octavian Paler
” Cand iubirea, acel puf de papadie, ce vine mereu si pleaca cu primul fir de vant, va trece si pe la poarta ta, atunci vei sti ca m-ai intalnit… ”- Paler
leo
Sibilla
